453 matches
-
ce admira, gândindu-se că și aici puteau întâlni un colț din "Micul Paris" de altă dată. După vizita care i-a lăsat fără suflare, au fost conduși la restaurant, la o masă rezervată. Parcă te aflai într-un muzeu: marmoră, cristal, lambriuri de lemn prețios... Au privit ce au privit de jur împrejur și apoi privirea li s-a pierdut afară ningea atât de frumos, Bușteniul se vedea, în vale, ca într-un glob fermecat... Le era foame și șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
atmosferă imobilă a orașului nemuritor ca apele oceanului de sub oglinda suprafeței alunecând pe nesimțite de la transparența luminoasă a zilei la albastrul intens al amurgului." Liric: Bănuiam înserarea coborând pe luciul metalic al frunzelor de cireși și pe galbenul cenușiu al marmorelor dintre tufele de oleandru, mărginind aleile Institutului de istoria artei." Cel indecis realizează contrastul: " Atunci mi-am evocat, fără să vreau, fluviul de oameni de pe bulevardul Magheru și chipurile neclare ale unor femei cu mers grăbit, în planuri ce veneau
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
domeniul a ceea ce vechii greci numeau metavoli. Dar chiar în triplă dimensio-nalitate sculpturile cu cel mai tragic subiect ale elenismului - sinuciderea galului înfrânt, cuprinderea de către șerpi a lui Laocoon dimpreună cu fiii săi, păstrează, și tot fatal, seninătatea lucioasă a marmorei, duhul de agrement al operei de artă, făcută întâi de toate să placă. Martorii finelui de an 2007, în covârșitoare proporție heralzi ai noului an 2008 au înlocuit pinacoteca și parcul cu statui cu ecranul televizorului, unde sentimentele omenești cele
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
în 1946 donează totul statului. Acum, aici funcționează „Grupul Școlar Agricol Mihail Kogălniceanu". Biserica din Miroslava La ieșirea din curtea palatului Mavrocordat, te întâmpină fosta biserică a familiilor Sturza și Mavrocordat, ridicată ̀în 1834. Un monument funerar sculptat în marmoră de Olga Sturza pentru tatăl său, împodobește interiorul bisericii, iar în exterior îi corespunde o placă pe care scrie că rămășițele pământești ale principelui Mavrocordat, mort la 18 martie 1907, se află ̀ n temelia bisericii. Biserica Sf. Atanasie, Str.
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
frunte ca o stea polară, cu oțelari a căror musculatură era mult mai vîrtoasă decît materia care clocotea în cazane, cu macaragii, strungari și cu toate variantele de constructori împrăștiați pe șantierele patriei. în același timp, milioane de tone de marmoră, bronz, ghips, granit, bazalt, alabastru, ciment, inox, alamă, sticlă, porțelan, lemn și alte materiale mai vechi sau mai noi au fost modelate, cioplite, turnate, suflate, polisate, lustruite în tot atîtea ipostaze de eroi ai unei clase al cărei destin istoric
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
care, în mod vizibil, arta este o formă de posesiune erotică. Vitalitatea sa ieșită din comun, spiritul de luptător și inevitabilele melancolii și îndoieli l-au pus față în față cu toate ipostazele materiei. Piatra și lutul, gipsul și bronzul, marmora și lemnul, alabastrul și metalul, culoarea și cărbunele și, în paralel, cuvîntul, i-au fost simultan aliați și adversari într-o bătălie ce nici nu presupune vreun cîștigător. Apropiindu-se de fiecare, înfrîngîndu-le cerbiciile sau inventariindu-și propriile disperări, Vlasiu
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
cor de salut, orăcăielile și celelalte încetează, ca înțelese. Mă uit alături și văd de ce m-am împiedecat. De un inel mare, gros, coclit, semn că nu-i fier, ci aramă. Nu departe, un belciug înfipt într-o lespede de marmoră. Când, aud un tocăit ușor: toc-toc... Parcă ar fi o convorbire în șoaptă. Atunci îmi dau seama că asta vine din bălării, care bălării mascau lespedea de marmoră. Aud acolo acest toc-toc, stins aproape. Ceva se mișcă: și văd broasca
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
fier, ci aramă. Nu departe, un belciug înfipt într-o lespede de marmoră. Când, aud un tocăit ușor: toc-toc... Parcă ar fi o convorbire în șoaptă. Atunci îmi dau seama că asta vine din bălării, care bălării mascau lespedea de marmoră. Aud acolo acest toc-toc, stins aproape. Ceva se mișcă: și văd broasca țestoasă călare pe altă broască țestoasă. Carapace peste carapace. Fac amor. Un șuerat. Vântul, poate. Sau Afrodita, veghind împerecherea țestoaselor...
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
făcut-o să vede că erau barosani adevărați, nu făcuți la apelu' bocancilor. Jupâni dă jupâni, frate! Da, da... Nu să mai fac case d-astea, cu sclupturi meseriașe uite, până și pă tavan are îngerași și gagici goale -, cu marmore, cu parchet d-ăsta dichisit, cu lambrioaie dă lemn adevărat, nu pefeleu sau plastic, și mătase pă pereți. Plus tablourile. Mda... Și sobele din porțelan, frate, dă porțelan! Cred că o sobă d-asta, ehe!, face o roabă dă bani
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tuia, buxus și ienupăr până la brazi argintii masivi; de la simple și modeste monumente funerare, proletare chiar, de pe mormintele construite în timpurile noi, la monumentele și chiar capelele valoroase confecționate în urmă cu cel puțin un secol, din blocuri masive de marmoră frumos înflorate. Aceste plimbări deveniseră deja, pentru pensionarul obsedat de insomnie, un bun exercițiu. Plimbările, cu alte cuvinte, chiar și înainte de îmbolnăvire, constituiau pentru Epa, un adevărat balsam. Nu se îmbrăcase prea serios, de aceea doamna General fusese convinsă că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o amnistiere nesperată, dar n-ai mai putut să revii la facultate. Te-ai făcut legător de cărți. Acum toate s-au dus. Au rămas visele și amintirea casei În care ai locuit până la moartea bătrânei doamne. Sau ,, Obrajii de marmoră ai arlechinului art-deco vor străluci În Întuneric și pe mâinile lui fine și expresive vor cădea umbre subliniind albeața lor. Dau drumul gândurilor prudent, ca și cum aș Înainta Într-o peșteră Întunecoasă, apoi Îmi modific poziția de așteptare a ceaiului. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că mi-a cedat Într-un moment de slăbiciune. Ziua următoare se anunța lungă și monotonă, deși mă trezisem ca de obicei În jurul prânzului cu sentimentul că cineva bate insistent la ușă. M-am apropiat de noptiera cu blat de marmoră gri și am pus mâinile pe ea ca să mi le răcoresc, dar bătaia În ușă mi se părea că persistă. Un timp nu am răspuns. Apoi am deschis brusc ușa. Pe prima treaptă de lângă ușă porumbelul meu alb zăcea mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poate găsi în ea o a doua Doamnă Ana; mai tînără cu vreo zece ani, privită de ochii lui peste care au trecut vreo nouă ani. Deci, rupe Maria tăcerea, iar vocea ei albă lovește sec, spărgînd imaginile statuilor în marmoră născute în mintea lui Mihai din rotunjimea genunchiului să intru în subiect; altfel risc să fiu poftită afară fără să-ți spun de ce-am venit. "E clar, îl despică pe Mihai un gînd vrea s-o las pe Doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făcut ochii mari, într-o sinceră mirare, Cantacuzino își șterse transpirația de sub ochi, avea cearcăne și pungi încrețite sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei, e vorba de sărbătoare, ni s-a născut un flăcău nemaivăzut, un voinic în lege, ne-am bucurat, dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-am oprit din chef. Iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă semn soldaților cu degetul Îndreptat spre el. Își căscase ochii de spaimă, iar Adam și-a zis că era prima dată În viața lui când cuiva i se făcea frică de el. A auzit tropotul cizmelor pe pardoseala de marmoră a holului și a Înțeles că trebuie să fugă. Dar nu era În stare. — Adam? a auzit el o voce. În față Îi apăruse o femeie, cineva cu care se Încrucișase puțin mai Înainte. Tu ești? Vai, Doamne, tu ești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul. Cândva și oamenii erau ca noi, cu mii de ani în urmă, pe vremea când construiau piramide, grădini suspendate și alte edificii durabile care azi sunt calificate drept adevărate minuni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din cărțile tăiate// și-am rămas cu-un popă și cu-o damă,/ până norii-și leapădă din scamă" (Danț). Inspirația e clasică, oarecum pillatescă în umbra peisajului, cu ceva din triumfalismul și prea plinul lui Radu Gyr. De la primul: "Marmora de Paros, albă, rece, grea,/ am s-o înalț să-nvingă depărtarea și/ palida lucire care mă lovi/ când din creanga bolții a căzut o stea" (Antică). Din celălalt: "Ierni de demult cu zurgălăi/ sunați la săniile duse,/ vă mai
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
acestea puteau încă să le ofere celor care știau să le aprecieze agremente de viață greu de ignorat. Își amintește Dan Ciachir cu precizie de prozator încercat: "Două cofetării din apropiere, etatizate de câțiva ani, își păstrau măsuțele acoperite cu marmoră vineție, taburetele, bombonierele cilindrice din sticlă transparentă închise cu capace de metal, cupele pentru înghețată, iar într-o fostă băcănie icrele de Manciuria se vindeau în același lighean de faianță rămas de pe vremea proprietarului, tot așa cum în frizeria de lângă "Gambrinus
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
că nu ea îl va salva literar, și mărturisea asta cu sinceritate unei bune prietene într-o scrisoare din 1895: „}i-am trimis o cărticică de versuri. Sunt reci, nu-i așa? Am vrut să le fac reci, ca de marmoră, dar poate au ieșit de piatră de gîrlă“. Și avea dreptate! Scriitorul a reușit să se impună însă ca romancier, ajutat de încurajările tuturor, de modul în care ciclul său romanesc a fost primit, ca și de puținătatea romanelor din
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
de culori invariabile (roz, lila, mov, gri etc.). Împrumut din franceză, cuvântul apare în dicționarul Academiei (DLR, Litera V, 2002) cu o primă atestare la 1779; din cele mai vechi citate, forma sa e variabilă după gen, număr și caz: „marmoră violetă (văpsea de toporaș)" (1837). Un text foarte cunoscut e bacovianul Amurg violet, în care apar „odăjdii violete", „pâlcuri violete" și chiar „mulțimea toată pare violetă" (un cititor remarcă: „Am fost atacat cu violet de către Bacovia", mihaimuscalu.wordpress.com). În ciuda
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
scolastică, quidquid recipitur, ad modum recipientis recipitur, tot ce este primit, se primește după chipul și asemănarea recipientului. Într-o zi, probabil, se va face un concurs de statui pentru a-l înfățișa pe Mircea Eliade. Înainte de a prinde tăria marmorei sau a bronzului, statuile sunt și ele fantasme în imaginația sculptorului. Într-un concurs ideal, care ar fi cea mai bună reprezentare, cea mai conformă cu esența reprezentatului? În esența sa, Mircea Eliade este un Maestru: un Mare Maestru al
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
întindere peste care simbolul selenar al ghepardului reprezintă o cheie a semilunii, versurile din Canzonier, traduse de poetul Adrian Popescu, completează tapiseria cu desene imuabile și clișeizate: „Compactă și netedă sub soarele de august/ apa cisternei pare asemenea blocului/ de marmoră verde care stă, frust,/ ultimă barieră în calea siroccului./ Dar nu-i așa. Printr-o fantă subțire/ secretă se pierde binele cel ascuns;/ se scurge-n zadar și numai o vană lucrire/ tâmpă-a prundișului în lumină-a pătruns./ Încet
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
sau Ce așteptați de la cântecul meu sunt exemple concludente. Alcătuit din citate (ca din depoziții parțiale), ultimul e de o vehemență translucidă: „«ce așteptați de la cântecul meu, acum când nu mă mai tem,/ iar glasul cetății îmi pare guler de marmoră limpezindumi trupul?»/ «de unde mă întorc, auzindu-vă cum plângeți cu lacrimi/ de pământ,/ îmblânzind animalele acestea de apă ce-mi par ochii voștri/ înzăpezite vizuini de fiare eu nu știu și mă întorc fără de drum,/ eu nu știu și voi
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
întotdeauna alături de acest ideal al d[umnea]v[oastră] și de prețiosu-vă suflet, chiar și după ce ne-am despărțit, deși nici eu n-am mai știut nimic despre dșumneațvșoastrăț, în afară de faptul că, printr-o întâmplare, am citit în „Gândirea” Venere, marmoră caldă...4 pe care de altfel o cunoșteam și o prețuiam din manuscris. De două zile sunt venit în Sibiu unde, în sfârșit, mi-am făcut înscrierea la Facultatea de Medicină. Înainte de a scrie aceste rânduri mă hotărâsem să mă
Noi contribuții la bibliografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5710_a_7035]
-
două trei fructe exotice pe platoul argintat/ și tot atîtea bucurii și tot atîtea cuvinte/ mișcările ridicole ale tacîmurilor în aerul închis/ și cuvintele încăpățînate care nu se mai descojesc/ iar sub fereastra mohorîtă lunecînd vedenia veacului:/ o terasă de marmoră întinsă cît o cîmpie la capătul căreia/ abia se mai vede un mercenar din ce în ce mai gîrbov îndepărtîndu- se/ abia se mai aud pașii lui din ce în ce mai străini”. Versul e lung: prelungit atît cît este nevoie pentru ca secvența discursivă să poată fi saturată
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]