1,154 matches
-
suflare toate cele șase vocale din kusunda, ca pe o vrajă unică, mănânci o optime de măr sălbatic, cu miezul auriu curgător, nmn. șase în al treilea loc: e timpul curățării legumelor de coaja lor roșie, portocalie, verde, galbenă sau maro nie, e timpul șlefuirii fructelor și legumelor dar și a pietrelor, din care să faci statuete delicate, cu nume simple: bucuria, zâmbetul, râsul, dorul, speranța, așteptarea emoției puternice, răpăitul ploii de vară, gândăcelul de colorado, buburuza, furnica albă, muntele care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dintr-o pură plictiseală, din nevoia de a schimba... decorul, o țigară. Am găsit În șifonier, pe un raft, un pachet de țigări, pe jumătate plin, uitat de Mișu la ultima lui vizită. Sunt țigări lungi și subțiri, de culoare maro. Sunt țigări de damă, cred, și m-am Întrebat de ce Miș fumează astfel de porcării. Nu am mai „băut” tutun din copilărie, de când subtilizam din pachetul tatei câte două Snagoave, pe care le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
obrajii când devenea Îngândurat (i se spunea „Scrumbia”). Locuia În scară cu mine. Era administrator de când s-a dat În folosință clădirea asta cu trei scări și patru etaje. Se purta tot timpul proaspăt ras și În veșnicul său costum maro. Un tip inflexibil, morocănos, care se supăra, pe bună dreptate, pe rău-platnici. Dar cel mai rău se supăra (devenea chiar violent) pe cei care murdăreau ori scrijeleau pereții blocului, desenând inimioare străpunse, chipuri intenționat deformate (tot felul de prostii), ori
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ușă. Prin deschizătura îngustă se zărea silueta vecinei. Tu i-ai spus că nu ai timp, ea ți-a spus că urmează să moară. Crăpătura s-a mărit și ai putut vedea că vecina slăbise mult, albise și avea cearcăne maro în jurul ochilor. I-ai deschis larg și ai poftit-o înăuntru. Ea a rămas de dragul frunzelor și al copacilor. Mereu zicea că ești un fel de Robinson, iar, dacă vrei, îți putea ține de urât. Însă nu a durat prea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
luat de ciocolată. Știu că nu-ți place vanilia. Mușcam cu poftă din înghețată ca să ajung la cornet înainte să-mi curgă și mie între degete. Era dulce și fină, îmi răci rapid cerul gurii și coloră dinții și buzele maro. Un șervețel de hârtie îmi șterse colțul gurii în timp ce eu vorbeam întruna despre viitorul nostru și al lui Ovi și nu am băgat de seamă că șervețelul îmi întinsese rujul peste buze făcându-mă să par și mai bătrână. Mircea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
prefera să amestece zahărul cu lingurița în cana de ceai și să scoată încet medicamentele din flacoane. Doamna Aurelia, un timp, nu spuse nimic, apoi o rugă insistent să plece măcar două zile. Însă nu rugămințile doamnei Aurelia, ci cearcănele maro din jurul ochilor o determinară pe Mara să se apuce să își facă bagajul. Își luă foarte puține lucruri, le aruncă într-o valiză mică de mână și la ora cinci după amiaza, după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
această lume ți-o imaginezi de obicei atunci când citești: când autorul îți spune că în colțul camerei se află un scaun, tu ai și vizualizat scaunul din colț; chiar dacă știi că acel scaun are spătarul înalt și este de culoare maro (singurele informații pe care le găsești în text), el aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului, dar în același timp trebuie să-i mulțumești acestuia pentru că, dacă nu ai fi citit în romanul său faptul că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
text), el aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului, dar în același timp trebuie să-i mulțumești acestuia pentru că, dacă nu ai fi citit în romanul său faptul că în colțul camerei se află un scaun maro cu spătarul înalt, nici nu te-ai fi gândit la un asemenea lucru și poate că în alt context ți s ar fi părut chiar stupid ca tu să te gândești la un simplu scaun. În același mod în care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și-a dăruit viața pentru a-i salva pe ceilalți. — Mi-am pus și eu această Întrebare. Înclin să cred, totuși, că era un extraterestru, deși semăna aproape perfect cu noi, oamenii. Ți-am spus deja că purta un costum maro cu dungi. Dar carnea lui fragedă avea un gust ciudat, de salam cu soia. În plus, sîngele, pe care cei doi reușiseră să l adune În niște pungi de plastic - lucraseră metodic -, era ușor decolorat, părea făcut cu emulgatori sintetici
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că am uitat aproape tot! Îmi amintesc de ici și de colo cîte ceva care nu se leagă. De exemplu, chiar adineauri mi-am amintit că eram internat Într-un spital și păzit cu strășnicie de niște indivizi În uniforme maro, totuși am reușit să evadez fără nici un efort. Altfel n aș fi ajuns să stau de vorbă cu dumneata. Și totuși, Într-un fel sau altul, am ajuns aici... Se simțea Încolțit, iar ca să dea Înapoi, era prea tîrziu. Așa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Asta. — Serg... Domnule Robertson... aud o voce lîngă mine. Ea pare... are un zîmbet larg pe față. Are păr frumos și dinții ei sînt atît de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? SÎnt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e: — Ce-ați mai făcut? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o scenografie de teatru. Contrastul dintre blocul vechi, o construcție greoaie cu un stil compozit, din perioada interbelică și camera mare, cu spații jucate modern, este puternic. Un obiect, singurul de altfel, amintește de pasiunea proprietarului pentru vânătoare: o blană maro de urs, așezată lângă patul alb, imens, de formă rotundă,; ea pare o pată de cafea, pe o față de masă imaculată. Pianul alb este piesa forte a acestui spațiu descărcat de zorzoane și de inutilități stilistice. Capacul ridicat, și partitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dumneavoastră n-are nici o importanță pentru noi. Important e unde ați fost aseară. Era brunet și cu părul un pic prea lins și pieptănat, avea niște trăsături regulate și buze pline. Wickert purta cămașa descheiată; gulerul alb scos peste sacoul maro. Lăsând la o parte dinții perfecți, semăna cu un comediant al cărui nume nu mi-l aminteam. Unde mai văzusem privirea această blândă și ursuză În același timp, acești umeri Înclinați, această răbdare melancolică? Stați așa, mi-am amintit: Wickert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din presa ilustrată năvălește În mașină, afișînd un zâmbet larg, ascuns după ochelari Întunecați. Altă dată organizațiile studențești desfășoară afișe și cântă din tot sufletul, cu spatele drept și cu fața Întoarsă spre fundație. Dar cele mai rele sunt cămășile maro, care Începuseră să patruleze pe străzi ca să alunge pacienții timorați. Aparent, există șaizeci și cinci de camere În toată clădirea. În partea care i-a aparținut prințului Radziwill, subsolul adăpostește bucătăria, birourile și apartamentele angajaților. Parterul include recepția și un hol cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În mod regretabil, aceasta spune prea puțin despre mediul În care trăim, care deseori e deprimant de monocromă. Se trase de manșete. Sunt de părere că anusul trebuie considerat soarele Germaniei. Obscur et froncé...Într-adevăr, trăim Într-o cultură maro. Ceremonios, Karp arătă spre ultima cameră. — Am ajuns la camera mea prefarată. Intrând acolo, am văzut un șir de picturi pe pereți, executate În diverse tehnici. „Mes sœurs. “ Karp Își consultă din nou ceasul răsucindu-și Încheietura cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clic de câteva ori, apoi se deschise pocnind. Din păcate În valiză n-am găsit nimic surprinzător: ceva lenjerie intimă curată, o cheie universală preferată de lăcătuși (am bănuit că așa a reușit să intre Anton la Dora), un plic maro cu două teancuri groase de franci și un sâmbure lipicios de cireașă, precum și, În mod ciudat, un studiu francez despre tatuaje. Cartea, nedesfăcută Încă din țiplă, fusese scrisă de o anumită „Karp, Adele, lic. méd. , sous la direction des mssrs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
i-am dat drumul Înăuntru, și când sună și stăpânul ei ca să mă anuțe că el și cu Boris vor Întârzia, i-am spus despre pagubele provocate de ruperea de nori. Apa murdară curgea pe scări, adunându-se În băltoace maro În jurul ghivecelor și al găleților. Heino mă rugă să astup intrarea cu niște cârpe și să mă rog că totul se va sfârși cu bine. Acum câteva minute, făcusem primul lucru. Acum, o să Încui, o să ascund cheia sub vasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
copiii pe drumuri, în ploaie, fără să aibă măcar o umbrelă colea să-i apere! Suntem pe terenul viran întins din spatele școlii mele. Își așază registrul pe jos și se cocoață pe placă cu haina pe el și cu pălăria maro pe cap. Poartă ochelari cu rame pătrate, de oțel, și părul lui (leit al meu, cel de-acum) e o claie vâlvoi de culoarea și textura bureților de sârmă; și dinții, care, cât e noaptea de lungă, stau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la întrebarea asta? Sunt atât de cumplit încât nu vrea să mă mai rabde în casa ei nici un minut. Când, într-un rând, i-am zis soră-mii că-i tra-la-la, m-am trezit spălat pe gură cu un săpun maro, de rufe; asta, treacă-meargă, o mai înțeleg. Dar de aici și până la a fi izgonit de-acasă? Oare ce-am făcut? O să-mi pună un prânz la pachet, că așa e ea, cumsecade, dar pe urmă n-am decât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ora 9 Îmbrăcat ca un star rock, cu blugi Paper Denim & Cloth și cu o cămașă albă atât de apretată, Încât foșnea când el făcea vreo mișcare. Dintr-o servietă Goyard scosese un perfuzor și o sticlă cu un lichid maro, pe a cărui etichetă era scris „Pirateum“. După ce mi-a pus perfuzorul și lichidul a Început să-mi pătrundă În vene picătură cu picătură, mi-a povestit câte-n lună și În stele despre clientele lui, care erau topmodele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
albă și un pian alb cu coadă. Toată lumea este În bibliotecă, spuse Glamela, cu șifonul foșnind În timp ce mergea repede În fața mea. „Biblioteca“ era mult mai intimă decât restul apartamentului, dat tot În stil ultramodern. Toate „cărțile“, Împachetate impecabil În hârtie maro, se dovedeau a fi, la o examinare mai atentă, casete video, ilustrând tehnicile folosite de vechea școală. Camera era plină până la refuz cu tot felul de tipuri de artă. —Aici! spuse Tinsley. Era tolănită pe o canapea uriașă Învelită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fundă. Nu ar fi putut să arate nicidecum ca o persoană care era În pat. Deodată, se auziră strigăte și cineva făcu semn cu mâna dinspre șemineu. —Faisal! Dragule! Aici! cântă Salome, care era Îmbrăcată Într-o rochie de cocktail maro ciocolatiu cu buline albe. Gesticula către cineva. Toată lumea Întoarse privirea să vadă despre cine era vorba. Un bărbat din Persia, extraordinar de frumos, Îmbrăcat cu un costum impecabil negru și cu turban roșu intra, agale, În bibliotecă. Arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mereu? Toate telefoanele acelea secrete, și tot timpul când stai pe Internet și nu spui niciodată ce faci. Dacă nu aveai o aventură cu Sophia, atunci ce puneai la cale? Hunter zâmbi doar și-și deschise servieta. Scosese un plic maro simplu și mi-l Întinse. Pe plic scria „LUNA DE MIERE NR. 2“. —Uraaa! am strigat Încântată. I-am dat plicul Înapoi lui Hunter. —Nu vrei să te uiți unde mergem? zise, Împingându-l Înapoi către mine. Nu. O proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
măritată! Proaspeții căsătoriți păreau să strălucească, la propriu, de fericire. Giles era foarte bronzat și purta pantaloni scurți de Înot roz pastel; Lauren Își schimbase deja hainele - și bijuteriile. Acum era Îmbrăcată cu un costum de baie Întreg cu dungi maro și albe, fără spate. Pe inelar avea un inel imens din abanos cu un topaz, iar părul Îi era prins la spate Într-o coadă lucioasă. Se vedea că lui Lauren Îi priește măritișul. Arăta mai grozav ca niciodată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]