220 matches
-
acuzator, dur. A apărut în România literară, la câtăva vreme după ce el își luase, în 1983, viața. La 77 de ani, bolnav de Parkinson și de leucemie, decisese că nu mai are rost să trăiască. Cum una dintre ultimele lui marote fusese eutanasia, sinuciderea ar fi putut să pară un act logic, o dovadă de, în sfârșit, consecvență, din partea campionului absolut al inconsecvenței (în filosofie, ideologie, politică, știință, dragoste, prietenie și altele). Numai că n-a plecat singur în moarte, ci
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
cu ceva scâlciat, marcate de ambiții râncede și de umbre vechi. Regizorul suedez redă acel amestec unic de putere silită la discreție, ținută sub presiune, o putere a secretului despre celălalt, secret care, în definitiv, poate fi doar o simplă marotă. Agentul sovietic care poartă numele de Karla continuă să-și dispute meciul peste ani, pentru că, nu-i așa, partidele serioase durează o viață. Regizorul nu ne face accesibil tot acest univers al penumbrei, însoțim o vreme universul „Circului”, spionajul britanic
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
în care, practic, putem citi în avans întregul program pașoptist. Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștei, Odă oștirii române, Rugăciune și Înserarea. Că involuntara sa inovație a fost în primul rând stilistică o dovedește faptul că nicăieri acesta nu se prevalează de marotele prezentului. Puținele bucăți ale lui Cârlova rămân, din acest punct de vedere, curate. Fără nimic conjunctural. Observația îi aparține lui Mihai Zamfir și e memorabil formulată: „Pentru a arăta că arta divinației poetice fusese împinsă de Cârlova la limită, să
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
sensibilitate. De un tezism absolut, ca și romanul lui Eugen Barbu, care-și dădea măsura și sub semnul literaturii angajate, filmul rezistă prin acest personaj negativ, de un tragism pe care corozivul moralităților partinice nu-l poate diminua. Departe de marotele onestității proletare, personajul lui Liviu Ciulei trăiește cu întreaga ființă declinul vertiginos al lumii sale, nu caută acomodări, nu încearcă subterfugii, nu acceptă tranzacționismul, acționează impulsiv, dar în același timp ca un adevărat patrician care-și ia cu el în
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
melc? Dar cum să judeci o carte, fie ea și memorialistică, prin prismă exclusiv morală? Ca să nu zic disciplinară? Cel puțin în privința felului în care-a fost citit, volumul al doilea al Jurnalului (2005) n-a adus noutăți semnificative. Aceleași marote cronicărești vehiculate inițial au fost reactivate, cu frenezie, la distanță de patru ani. La noi, lumea uită repede. Pistelor vechi (continua și nejustificata nemulțumire de sine a scriitorului, indiferența la problemele cetății, abundența de vise) li s-au adăugat altele
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
s-o facă este aceea a unui găinar mărunt, așa cum aventura celor doi tineri reflectă imbecilitatea concetățenilor lor, starea generală de prostrație a unei societăți redusă la reflexe pavloviene. Niciunde nu există posibilitatea excelenței, "răii" se văd reduși la niște marote, actele lor infracționale devin niște eboșe nefericite, simulări impardonabile prin meschinul lor, ele maschează un bovarism care se descarcă compensatoriu în mărunțișuri. Cred că acest grupaj transmite într-un mod mult mai pertinent esența Epocii de Aur, unde existența și
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
Avangarda românească și complexul periferiei (2007) sondează mai adânc decât ne-au obișnuit superficialii publiciști din contingentul lui Cernat. Acum însă, la a treia carte, a venit momentul să discutăm și despre defectele acestei rețete exegetice. Cel care-a lansat marota punctelor din oficiu e, la rândul lui, un important beneficiar al acestora. (Nu vreau să speculez mai mult și să spun că sintagma însăși se datorează în realitate unei autoscopii, deși Cernat aplică aici metoda aceasta psihanalitică cu asupra de
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
descriptiv prin aliterație sinonimică. Dincolo de stil sare în ochi atitudinea prevenitoare a părintelui. Steinhardt se livrează cu dăruire dialogului, nu provoacă întrebările, atinge cu smerenie temele cerute, nu e tiranic în susținerea unor încăpățînări și nici obositor în repetarea unor marote pe care, deși le are, are subtilitatea de a le pomeni numai în treacăt. Una peste alta, Steinhardt este nespus de împăciuitor și de indulgent. Lasă impresia că n-are dușmani - cel puțin în cadrul speciei umane, căci Diavolul e din
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
Citindu-l atent pe Platon, autorul Poveștilor impertinente și apocrife vorbește acolo despre trei feluri de povești: cele evazioniste, ale miezului zilei, mai înclinate să privilegieze estetismul curat; cele, dimpotrivă, ale miezului de noapte, bântuite de fantasma politicului și de marota planurilor; și, la final, cele ale faptului serii, făcute pentru mângâierea sufletească, pentru atenuarea panicii, pentru consolarea în fața morții. Recursul la Platon, așadar. E și acesta un semn că pe Andrei Cornea nu-l interesează literaturizarea. Că aproape toate narațiunile
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
bucătarilor amatori, preferă să pună din toate câte puțin, pentru a mulțumi toate gusturile ceea ce pe alocuri conduce la un ghiveci nu tocmai apetisant. Filmul reușește să mențină un ritm alert, integrează bine kitschul specific nunților cu dar, cât și marotele unui naționalism cam pompier. Nu se trece nici peste tensiunea dintre însurățeii confruntați cu dificultăți și orgolii, un cuplu care nu pare prea bine sudat, și care este confruntat cu mici capcane întinse abil de nașul care o iubește pe
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
atmosferă. Datorită acestora, jurnalul degajă impresia puternică, amintită mai sus, de familiar, de agreabil, de intim. Două gemene „cu părul de ață albă" se ivesc frecvent în paginile lui, personaje aproape lipsite de altă consistență în afara aceleia stilistice. O altă marotă dragă lui Florin Manolescu e dl Mișu, pisica lăsată la București, dusă cu consecvență la veterinar și supusă, din motive medicale, unui regim alimentar destul de incomod. (Când recenzam, cu aproape un an în urmă, prozele din Mentaliștii n-aveam habar
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
de asemenea, autorul romanului Zgomot alb, studiat azi în universități ca prototip al postmodernismului american. A decis, așadar, să-și permită luxul de a prezenta drept roman un text de dimensiunile unei nuvele conținând meditații și digresiuni despre câteva dintre marotele lui din totdeauna, cum ar fi ideea (bizară pentru un narator atât de înzestrat, de prolific și mai ales de pedant în materie de șlefuire a expresiei) că viața nu încape în cuvinte, că orice încercare de a-i înțelege
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
se refere la ea, cel puțin de dragul anecdoticii. Cerând, pe țărmul Africii, atâta pământ cât acoperă o piele de bou, punii apelează la un șiretlic, tăind fâșii suficient de înguste cât să delimiteze locul viitoarei cetăți. In sfârșit, o altă marotă a autorilor latini (fie ei istorici sau nu) o constituie, firește, Hanibal. Când vine vorba de defecte, generalul învins la Zama e bun la toate: cruzime, cinism, perfidie, ipocrizie, destrăbălare, aroganță, sete de sânge. Acesta își trădează nu o dată aliații
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
drastică, a cărei aplicare să elimine pericolul obscurităților de limbaj. Dacă ar fi fost literat, Husserl ar fi visat probabil la descoperirea unor noi virtuți expresive, dar așa cum era prins în copca obsesiilor metodologice, profesorul de la Freiburg și-a urmat marota: știință cu orice preț, chiar cu prețul sterilizării filosofiei. E drept, în ciuda eșecului suferit, de pe urma lui Husserl au rămas cîteva expresii care au făcut modă în domeniul speculativ: de pildă termenul de „intenționalitate”, potrivit căruia conștiința omului e mereu orientată
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
George Cușnarencu. Față de ele, Portret de grup se află cu șapte capete deasupra. Iar asta pentru că e, intelectualiceș te, o carte cinstită. Mihail Vakulovski nu intenționează, prin ea, să manipuleze politic. Deschid, apropo de acest aspect, o paranteză. Una din marotele culturale cele mai longevive în publicistica ultimilor ani este aceea care atașează apariția optzecismului unui scenariu specific romanelor de aventuri. Cu comploturi urzite în culise, cu mari păpușari neavând altceva mai bun de făcut decât să tragă sfori imaginare, cu
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
momente ale ei. (N-o spun ca pe un reproș). E un adevăr care-i vizează în bună măsură chiar pe poeții generației optzeci. Știm, Occidentul îi fascina. Dar nu oricare Occident, ci, în exclusivitate, cel transatlantic. Generația Beat era marota predilectă a lunediștilor. Nec plus ultra. Spațiul francofon le suna revolut. Cel germanofil, de asemenea (de aici porneau, în definitiv, variantele de expresionism retardatar). Ajungem, astfel, la nodul problemei. La scurtă vreme după apariția volumului Vânt potrivit până la tare, revista
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
un spirit inert otrăvit de bila neagră a întoarcerii la vestigii. Invers, relativistul e etichetat drept un spirit multiculturalist care corupe standardele morale, bagatelizînd valorile antice spre a pune în loc luciul superficialității și al bunului-plac; un factor dizolvant care folosește marota progresului ca pîrghie de răspîndire a cinismului ateu; o natură nihilistă obsedată de cîmpuri de putere, pentru care orice opinie se reduce la ideologie și orice adevăr stă pe o uneltire politică; un intelectual convins că, vorba lui Richard Rorty
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
dintr-o literatură occidentală. Ceea ce le justifică până la un punct succesul în străinătate (Saludos, de exemplu, a apărut în Germania, Franța, Serbia și Spania, fiind, acolo, recompensat cu nominalizări și premii). Lipsite de aproape orice urmă de specific național (o marotă conceptuală a primei jumătăți a secolului trecut), acestea nu au, dincolo de granițe, aerul exotismului estic de care beneficiază, de cele mai multe ori, proza românească „de export”. Lucrul trebuie luat ca atare, iar eventualele entuziasme sau suspiciuni înlăturate din start în favoarea unei
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
câștigat de pe urma colonialismului; Franța trebuie distrusă cu totul (cu precizarea ulterioară că el preconizează „distrugerea Franței ca idee”); multiculturalismul este anticultural. Anti-europenismul, înverșunarea cu care combate orice ține de progres, de modernizarea societății, de solidaritatea socială, sunt doar câteva dintre marotele lui. Având însă șansa de a fi sclipitor de inteligent, înzestrat și cu expresivitate și cu umor, face parte din specia polemiștilor seducători, în stare să „vândă” doctrine nocive, teorii absurde, politici hazardate. Specia a fost și continuă să fie
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
are cu orice tip de discurs care s-ar putea preta oficializării. Așa se explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu prelegerile lui Florin Angelescu Dragolea, dedicate, fără excepție, lui Proust) sau, la celălalt capăt al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu fiind două splendide fantoșe modelate pe tiparul acestei prejudecăți). Observațiile acestea țin, cumva, de evidență. Dar romanul, în întregul lui, e construit cu mult mai multă subtilitate. Pe scurt: cele
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
Mariana Marin, și Elena Ștefoi, și Florin Iaru, și Mircea Cărtărescu, și Traian T. Coșovei, și Ion Stratan. Despre unii dintre ei, poeta convertită la critica de întâmpinare va scrie rânduri foarte calde, astăzi uitate, punând astfel sub semnul relativității marota conflictului intergeneraționist. Puțini cronicari de meserie s-au arătat în epocă atât de receptivi față de noua formulă. Se pot număra pe degete poeții optzeciști de prim rang pe care Constanța Buzea să nu-i fi comentat. Marele nedreptățit al acestei
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
Palate: Cotroceni, Victoriei, Parlamentului. Dar nu între ele, ci cu noi toți." Claudiu Crăciun și-a continuat argumentația în dialogul cu alți utilizatori de Facebook care au susținut ideea sociologului Mircea Kivu: "Justiția a devenit un subiect foarte politizat, o marotă electorală. Este centrală în menținerea unui conflict aparent între forțele politice. Sunt însă chestiuni fundamentale care sunt ținute special în afară agendei politice: Roșia, gazele de șist, acordul cu FMI, sistemul electoral și legislația partidelor, creșterea și influență serviciilor secrete
A cerut prostetatarilor ca marșul să treacă și pe la DNA. Vezi ce i-au răspuns by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/34913_a_36238]
-
transmigrației sufletelor. Nici Proclos nu se arată mai indulgent, afirmînd că teza vieții eterne Platon a împrumutat-o de la Pitagora, cum și sugestia unei alte lumi, diferită de cea a simțurilor, a luat-o tot de la el. Oricum ar fi, marota algebrică e o constantă a școlilor pitagoreice, de unde și tenacitatea cu care adepții lor caută combinații de numere și încrucișări de figuri geometrice, ajungîndu-se pînă la sentința că sufletul e „un tetragon cu unghiuri drepte”, nuanță care ar suna enorm
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
dar unificate/ într-un decret de expirare a unității realului” (p. 149). Și stilistic, și ideatic, lecția din această Carte singură e una acut modernistă (de altfel, critica a sugerat că riscul inactualității e real): aspirația mistică, setea de concept, marota sensului și a osmozei, atașamentul pentru prozodie, marile modele (recoltate dintre marii autori), acestea și altele confirmă alegația. Numai că, spre deosebire de destui, astăzi tot mai greu de citit, Sorin Mărculescu nu procedează așa din epigonism sau din suficiență. Dimpotrivă, el
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
în criză de inspirație mai trage o dușcă să umplem spațiul, să facem tăcerea să vibreze. Și aici intervine al doilea mare păcat al ecranizării, totala lipsă de comprehensiune a regizorului față de ceea ce a citit, față de personajele cărții devenite niște marote manevrate mecanic, așa cum toate clișeele unei industrii a terifiantului sunt amestecate facil și expuse grosier. Nazarie, în interpretarea lui Ovidiu Ghiniță, nu este nicidecum un timid, personajul are aspectul unui vechil suspicios, ușor onctuos, nicidecum al unui savant stângaci, încurcat
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]