140 matches
-
forme de Învătământ adresat muncitorilor au apărut În Germania la sfarsitul veacului al XIX-lea, abia după primul război mondial este posibil să se vorbească de școli propriu-zis politice. De la constituirea să, În 1919, KPD avea propria să școală, Școala Marxista a Muncitorilor (Marxistische Arbeiterschule, MASCH), În cursul anilor ’20 ea Își afirmă cuprinderea națională că Reichsparteischule (1927), botezata cu numele Rozei Luxemburg un an mai târziu (1928) și implantata la Fichtenau (1929) datorită unei donații a unei simpatizante elvețiene a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
prin Înlocuirea echipei de la putere a lui Walter Ulbricht a fost Wolfgang Harich, tânăr filosof de excepție, autorul unui program politic ce propunea o „cale specific germană” În construirea socialismului (vezi Harich, 1993, pp. 111-160). „Comunist național”, a cărui ortodoxie marxista contrasta cu aparențele de dandy, Harich urmase că delegat conștiincios cursurile de la Parteihochschule Karl Marx În 1947. Născut În 1923 Într-o familie de intelectuali, Își făcuse un debut excepțional la Începutul studiilor, În timpul războiului, de la Universitatea Humboldt cu profesorul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a Institutului de filosofie din Leipzig lui Bloch. În scrisoare se afirma că „profesorii au libertatea de a alege sau nu principiile marxiste”, dar nu pot În același timp „să apere principii ne-marxiste și să pretindă că predau filosofie marxista” (Kapferer, ibidem, p. 114). Al doilea acuzator a fost Kurt Hager, ideolog-șef al partidului din 1955 până În 1989, care, În cadrul unui plen al Comitetului Central, a denunțat, printre diverșii complici ai grupului ostil Harich, câțiva dintre studenții profesorului Bloch
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Bloch n-ar fi Înțeles marxismul decât sub forma unei escatologii, În prelungirea profeților din Vechiul Testament, chiar dacă era vorba despre o religie fără Dumnezeu. Dezgolite de orice partinitate (Parteilichkeit), concepțiile sale idealist-reacționare nu ar fi fost decât mașcate de terminologia marxista (cf. Kapferer...). Ultimul proces de „erezie” a fost cel Înscenat lui Georg Lukács. Se deosebește de cele precedente În măsura În care Lukács era filosoful marxist cel mai cunoscut, si nu doar de reprezentanții filosofiei oficiale, ca adversar al filosofiei reacționare și a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
normativ al cercetărilor „practice” sunt ilustrate exemplar prin statutul precar, Între interdicție și marginalizare, al sociologiei În mai toate societățile de tip sovietic. Sociologia și-a adus propria contribuție la constituirea sociodiceelor noilor elite. În căutarea unui compromis Între definirea marxista a structurii sociale care, În societățile socialiste, trebuia să consacre dominația clasei muncitoare, si stratificarea socioprofesionala, analizată empiric, mai ales În studiile privind mobilitatea, În constituirea nomenclaturilor și În modul de desemnare a agenților claselor dominante, sociologia adoptase un soi
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la voluntarismul agenților ale căror obiective ar fi dominarea planetară sau «Nouă Ordine Mondială», constituiau, oare, substitute degradate ale vechiului «socialism (sau comunism) științific»? Mimetismul științific, aparențele de științificitate - precum marile titluri academice - nu se Înscriau neapărat Într-o tradiție marxista, ideile bastarde sau folclorice internaționale fiind de toate culorile. Este mai curând pierderea monopolului epistemic revendicat de fosta știință oficială, care pretindea că dispune de o explicație ultima pentru orice fapt social, care a plasat pe cei mai puțin dotați
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sont donc un produit de la genèse sociale, historique-culturelle, transmise par l’intermédiaire des signes et du langage. On ne peut pas ignorer l’apport du marxisme dans la compréhension de l’essence humaine et du développement de la personnalité. Le modèle marxiste vient avec la thèse connue de la compréhension de l’essence humaine comme résultant de l’ensemble des relations sociales. Le matérialisme historique impose l’idée de la priorité du facteur social-historique sur l’individu. Le social est «transplanté» en l’individu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a simțit nevoia unei etichetări a „filosofiei marxiste” care să exprime specificitatea sa față de celelalte „filosofii”. Engels și, În special, Lenin au contribuit la acreditarea estimării că teoria lui Marx este o „filosofie”. Câteva caracteristici fundamentale Îi erau atribuite filosofiei marxiste exprimate În Însăși titulatura ei: e o filosofie materialistă și este dialectică (Marx lansase metoda dialectică prin prelucrarea teoriei lui Hegel); și, În fine, inevitabil, aplicarea acestei filosofii globale asupra societății a fost etichetată „materialism istoric”. Din textele extrem de influente
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
activité scientifique et politique dans l’Academie „ștefan Gheorghiu” de Bucarest: La position du corps enseignant, École Doctorale Francophone en Sciences Sociales, Bucharest, 2004, p. 18. școala „Jdanov” a fost Înființată În 1947 și avea menirea de a introduce ideologia marxistă specialiștilor care aveau deja diplome universitare. Mihai Dinu Gheorghiu, Intelectualii În câmpul puterii-morfologii și traiectorii sociale, Editura Polirom, Iași, 2007, p. 93. Ibidem, p. 94. Care Își va schimba numele În Academia de științe Sociale și Politice „ștefan Gheorghiu”. Pentru
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
erau, dar tot una-i. Brazilia e aici, domnilor. Am intrat alaltăieri, eu, În persoană, În librăria aceea, cum se cheamă, nu contează, era o librărie care acum șase-șapte ani vindea texte anarhice, revoluționare, extremiste, teroriste, mai mult aș spune, marxiste... Ei, bine. Cum s-a reprofilat? Cu lucrurile despre care vorbea Bramanti. E adevărat, astăzi suntem Într-o epocă de confuzie și dacă vă duceți Într-o librărie catolică, unde altădată nu era decât catehismul, acum găsiți În ea reabilitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
corporației moderne și a istoricului dezvoltării instituționale a acesteia. Se afirmă că dominația marilor corporații În economie a dus la o transformare radicală a societății. Societatea organizațiilor și a angajaților face ca modelele economice clasice și neoclasice, dar și cele marxiste, să nu mai fie adecvate actualei realități sociale. Transformările sociale, În concepția acestor autori (P. Drucker (1985), H. Mintzberg (1993), W.R. Scott (1998)) sunt desemnate prin termenii de „managerialism”, „industrialism” sau „post-industrialism”. Toate presupun depărtarea de principiile economice clasice
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
muncitorului este aceea între a consimți să fie exploatat sau a nu avea de lucru (a muri de foame). Relația angajator-angajat nu este un contractxe "„contract" liber, cum îl văd liberalii, o dată ce o parte are monopolul puterii. În analogie, feministele marxiste consideră că femeile care își vând capacitățile sexuale (prostituatele) și reproductive (mamele-surogatxe "„mamelesurogat") o fac din același motiv și în condiții asemănătore de monopol asupra puterii și veniturilor. Problema centrală a feminismului marxist este că femeile sunt aservite în condiția
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
membru al familiei. Așa-numita muncă „din dragoste” este de fapt munca gratuită. Tot ce facem în afara unui câștig material este interpretat ca fiind făcut din plăcere sau de drag, sau din autosacrificiuxe "„autosacrificiu" voluntar. Din perspectiva altor feministexe "„feminist" marxiste (de exemplu, Barbara Bergmannxe "„Bergmann,Barbara", 1986), salarizarea pentru munci casnice este și imposibilă, și indezirabilă ca strategie de eliberare a femeilor, aceasta neînsemnând decât o nouă taxă pe care statulxe "„stat" ar percepe-o, inclusiv de la femeile angajate, ceea ce
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
astă dată, ar putea veni din perspectivă liberală: ce facem cu modelul de socializare oferit de familiile abuzive și violente? Feminismul marxist este criticat și din perspectiva feminismului socialist, mai ales de către Alison Jaggarxe "„Jaggar,Alison" (1981). Ea consideră că marxistele nu pun degetul pe rană: anume, vorbind mereu despre capital, ignoră faptul că oprimarea femeilor este făcută de către bărbați. Ea acuză ignorarea de către marxiste a aspectelor legate de sex, adică, pe scurt, că exagerează determinismul economic. De pildă, ideea că
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și din perspectiva feminismului socialist, mai ales de către Alison Jaggarxe "„Jaggar,Alison" (1981). Ea consideră că marxistele nu pun degetul pe rană: anume, vorbind mereu despre capital, ignoră faptul că oprimarea femeilor este făcută de către bărbați. Ea acuză ignorarea de către marxiste a aspectelor legate de sex, adică, pe scurt, că exagerează determinismul economic. De pildă, ideea că orice experiență, chiar și cea de prostituată, se tratează în analogie cu relația burghez-proletar este o schemă conceptuală relativ simplistă. Oprimarea de clasă trebuie
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de producție dominant, după terminologia marxistă), negând totodată că acesta din urmă ar fi dominant. Economiile "tradiționale" și capitalismul Relativ la distanță față des aceste dezbateri (cu excepția lui Godelier)13, ramura franceză a disciplinei este marcată de iruperea unei antropologii economice marxiste care se înscrie într-o mișcare generală de reevaluare a ipotezelor materialismului istoric prin extinderea lor la societățile non-capitaliste. Câmp al unor confruntări teoretice multiple, aceasta apare ca polul cel mai activ și mai inovator al antropologiei franceze din perioada
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cu marxismul care le-a servit drept dogmă și pe care au încercat să-l răspîndească și să-l impună tuturor partidelor muncitorești. Abia în 1951 Internaționala a acceptat, prin declarația sa de la Frankfurt, fundamentele umaniste și creștine alături de cele marxiste. Apoi, social-democrația, la inițiativa marxiștilor, a strîns legăturile cu sindicatele. O legătură la fel de puternică ca în cazul tradiției cartiste dar funcționînd în sens invers: sindicatele erau veritabila curea de transmisie în cadrul partidului. Afinitățile sînt, încă, foarte puternice mai ales în
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
la un stadiu superior, iar orientările strategice se vor putea preciza și, în același timp, diversifica. Primul congres muncitoresc adevărat, care are loc la Marsilia în 1879, va însemna victoria unei coaliții mai apropiată de opțiunile liberale decît de cele marxiste, contrar a ceea ce s-a afirmat adesea. El deschide o perioadă de înflorire și de redefinire a mișcării socialiste din Franța. La inițiativa lui Jules Guesde 22, în același an este creată o Federație a Partidului Muncitorilor Socialiști Francezi. Jules
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
se apropie de centrele militante antifasciste. Va avea nevoie de zece ani să se convingă asupra degenerării revoluției în teroare și intoleranță, să descopere că și el a fost victima unei mistificări. Asumându-și reproșurile și invectivele intelighenției bolșevice și marxiste, Malraux va purcede pe calea unei radicale convertiri, declarându-se anticomunist, trăindu-și viața ca pe o construcție epică. Episodică totuși, prezența lui pe frontul antihitlerist nu este lipsită de eschive și pretexte, figurând pe lista neagră a Gestapoului și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
realitate); caracterul său universalist, cosmopolit (legile economice sunt presupuse ca valabile în toate locurile și în toate timpurile, diferențele de structură dintre țări fiind neglijate). Față de această gîndire dominantă apar două reacții majore: cea a școlii istorice germane și cea marxistă. 2.1.1. Școala istorică germană Este formată dintr-o serie de economiști germani (Roscher, Hildebrand, List, apoi Schmoller, Bucher, Wagner, Sombart ș.a.) care au repus în cauză tezele gîndirii economice clasice, arătînd că postulatele instituționale ale acestora nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
2005. ADDENDA LITERATURĂ UNIVERSALĂ Despre estetica lui Theodor W. Adorno La începutul anilor nouăzeci, căpătasem din motive, bănuiesc, obiective o fobie intensă față de orice variantă de gîndire filozofică sau pur culturală ce ar fi acceptat, fie și parțial, epitetul de "marxistă". Eram proaspăt licențiat în studii filologice studii înrădăcinate încă, pe atunci, în ideologia și mentalismul comunismului ceaușist -, presu punînd, de aceea, pe fondul unor frustrări majore (nu doar personale, ci, tind să cred, colective, legate de întreaga mea generație) că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lume cu totul diferită de cea actuală și care să fie mai bună109." Nu trebuie să uităm că postulînd același tip de imposibil în confruntarea lor (este imposibil ca fundamentul lumii să nu fie "realitatea economică"), doctrina liberală și cea marxistă presupun amîndouă același tip de lume: o lume economică. "Ar trebui să ne dorim o societate în care valorile economice să nu mai fie capitale (sau unice), economia să fie redusă de la scop în sine la simplu mijloc de trai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
majoră se datorează în primul rînd incapacității criticii de a se poziționa ca reper axiologic, de stabilitate în cernerea valorilor și de configurare a orizontului de așteptare, sau poate mai ales ca metodă de lectură rațională (cum au fost cele marxistă, structuralistă, textualistă, deconstructivistă etc.) față de critica impresionistă. De altfel, ca semn de neadaptare la realitățile timpului, principalele servicii de presă ale editurilor își au antenele îndreptate tot spre marile cotidiene (Le Monde, Le Figaro, Libération...) și spre televiziune (o men
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană și cea marxistă"120. În schimb, pentru Habermas, refuzul metapovestirilor conduce la un cerc vicios, în lipsa măcar a unui standard rezonabil care să asigure distincțiile necesare, critica devine "autoreferențială", iar raționalul părăsește scena. Mai mult decât atât, acest lucru ar conduce și la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de către Baudrillard, critică pe care o regăsim repetată și în La condition postmoderne 427: "Oricât de superbă și sfântă ar fi furia sa, ea încă vizează ceea ce este adevărat, ea îi reproșează economiei politice, fie ea marxistă, mai ales celei marxiste, întrucât s-a așteptat de la ea contrariul, faptul că a rămas în sfera producției, a valorii, a muncii și deci că a uitat ceva"428 (s.a.). Se observă astfel cum accentul pus pe intensitate, dorință, vitalitate se regăsește fie în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]