142 matches
-
achite față de muncitorii iugoslavi, dându-le dreptul... să pună întrebări directorului întreprinderii la ședințele direcției”. Folosindu-se de citate din „opera genială” a lui Lenin și Stalin, autorul crede că singurul loc unde s-a înțeles cum se cuvine doctrina marxista este Uniunea Sovietică, de la care se inspiră și celelalte țări care „pășesc spre socialism”. Pe acest drum vor porni neîndoielnic și popoarele din Iugoslavia, „care vor distruge regimul fascist titoist, vor arunca clica lui Tito la lada istoriei și vor
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
felul următor: „Indiferent dacă războiul este sau nu posibil, activitatea noastră politică trebuie să fie îndreptată în vederea pregătirii lui”. Pe de altă parte în școli să interzis predarea limbii ruse, au fost scoase din circulație operele scriitorilor sovietici și literatura marxista. Că o noutate, aflăm acum despre apariția în Șerbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina a grupurilor de partizani, din care fac parte și tineri. De asemenea, sub conducerea „grupurilor ilegale ale Partidului Comunist Iugoslav”, se scriu pe pereții fabricilor lozinci prin
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
lor elemente naționaliste, șovine și fasciste, reprezentante ale burgheziei”. Pe de altă parte sunt desființate organizațiile „democratice” ale minorităților naționale, „conducătorii cinstiți ai acestora sunt arestați și nimiciți”. O adevărată dramă este considerată imposibilitatea cetățenilor iugoslavi de a citi literatura marxista și presa sovietică. Prin aplicarea unor „legi nescrise”, cei care se abat de la această direcție sunt pedepsiți cu închisoarea „că pe vremea Gestapoului”. Un argument în plus, pe care propagandiștii de la București îl aduc în favoarea tezelor vehiculate la adresa regimului „titoist
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
fiind responsabilă pentru milenii de istorie. Coroborat cu fetișizarea marxistă a progresului, „mitul Vârstei de Aur“ ieșea din illo tempore și devenea universal, dar preocupat nu de originea lumii ci de experiența umană a acestei lumi46. Gândirea mitică și cea marxistă se întâlnesc în gustul pentru scheme sumare. Faptele sunt raportate la o explicație unică și globală, o anumită logică sau cel puțin o anumită coerență tinzând să se impună în desfășurarea de obicei deconcertantă a evenimentelor 47. Trecutul fiind inserat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să așezăm opera intelectualilor români evocați aici într-o cămașă a lui Nessus, din care să deducem faptul că rădăcinile intelectuale ale ideologiei comuniste s-ar regăsi în opera lor. Aceasta ar însemna să intrăm în logica absurdă a „necesității“ marxiste în istorie, de care tocmai ne-am delimitat. Logica explicației în istorie este infinit mai complexă, pentru a o reduce la simplificări de tip justificativ 19. Rezistența la modernizare a găsit în intelighenția românească un aliat nesperat. Societatea nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pământuri și materii prime, există același pericol. În general, doctrina marxistă și critica marxistă a capitalismului au fost atât de puternice încât au lăsat urme adânci în tot ceea ce înseamnă judecată despre capitalism. Pe fondul unei judecăți alta decât cea marxistă trebuie să spunem că niciodată o țară nu este vinovată pentru că din punct de vedere al progresului tehnic și social se află în fața altor țări ale lumii. Judecățile simpliste despre ce ar putea face statele în raport cu altele nu-și pot
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sont donc un produit de la genèse sociale, historique-culturelle, transmise par l’intermédiaire des signes et du langage. On ne peut pas ignorer l’apport du marxisme dans la compréhension de l’essence humaine et du développement de la personnalité. Le modèle marxiste vient avec la thèse connue de la compréhension de l’essence humaine comme résultant de l’ensemble des relations sociales. Le matérialisme historique impose l’idée de la priorité du facteur social-historique sur l’individu. Le social est «transplanté» en l’individu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
societății. La nivelul claselor sociale e vorba de predominanța („dictatura”) unei singure clase - proletariatul -, celelalte trebuind să fie distruse, inclusiv prin Gulag; la nivelul politicii - partidul unic, opus pluripartidismului; la nivelul culturii - o singură filosofie și o singură știință, cea marxistă; la nivelul individului - omul nou, cetățeanul comunist. Să ne aducem aminte cum, În anii ’50 ai secolului XX, a fost impus modelul științei unice, sovietice, care renega și condamna ca decadente biologia și genetica, informatica etc. Desigur, când au Început
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de producție dominant, după terminologia marxistă), negând totodată că acesta din urmă ar fi dominant. Economiile "tradiționale" și capitalismul Relativ la distanță față des aceste dezbateri (cu excepția lui Godelier)13, ramura franceză a disciplinei este marcată de iruperea unei antropologii economice marxiste care se înscrie într-o mișcare generală de reevaluare a ipotezelor materialismului istoric prin extinderea lor la societățile non-capitaliste. Câmp al unor confruntări teoretice multiple, aceasta apare ca polul cel mai activ și mai inovator al antropologiei franceze din perioada
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
vom găsi a treia percepție greșită care a ascuns adevărata natură a imperialismului. Teoriile economice ale imperialismuluitc "Teoriile economice ale imperialismului" Teoriile marxistă, liberală și cea „malefică” a imperialismului Teoriile economice ale imperialismului au fost dezvoltate de trei școli diferite: marxistă, liberală și cea denumită în mod adecvat teoria „malefică”5 a imperialismului. Teoria marxistă a imperialismului se fundamentează pe convingerea, esențială pentru întreaga gândire marxistă, că toate fenomenele politice sunt reflexia forțelor economice. În consecință, fenomenul politic al imperialismului este
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al Louisianei (1928-1931); senator american (1931-1935). Love, Alfred Henry - 1830-1913. Pacifist american. Ludovic al XIV-lea - Rege al Franței (1643-1715). Ludovic al XV-lea - Rege al Franței (1715-1774). Ludovic al XVI-lea - Rege al Franței (1774-1792). Luxemburg, Rosa - 1870-1919. Militantă marxistă germană; a fost unul dintre întemeietorii Partidului Spartacus (în timpul primului război mondial) și ai Partidului Comunist din Germania. Machiavelli, Niccolò - 1469-1527. Filosof și om politic italian. Madison, James - 1751-1836. Autor, împreună cu Hamilton și Jay, al Federalist Papers; secretar de stat
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Arnold Gehlen. În studiile publicate în anii '50 și '60, el a introdus conceptele de posthistoire și de "sfârșit al istoriei" în aria culturală germană, elaborându-le în cheie esențialmente sociologică și dintr-o perspectivă politică declarat conservatoare spre deosebire de cea marxistă a lui Kojève. Gehlen se bazează de fapt pe precizările istorico-terminologice furnizate în cartea Masificare și decadență culturală (Vermassung und Kulturverfall, 1951) de Hendrik de Man, o altă figură singulară de "conservator revoluționar", care observase deja că, aparent, "noi am
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1914, primul ziar bolșevic destinat femeilor, Rabotnița (Muncitoarea), fără susținerea financiară a partidului. îi succede Alexandra Kollontai, de origine nobilă, care a divorțat de soțul ei inginer pentru a trăi cu unul din puținii lideri bolșevici muncitori, Alexandr șliapnikov. Devenită marxistă, ea se străduiește să atragă muncitoarele la social-democrația rusă. Analizele ei se ocupă de familie, considerată ca o instituție burgheză, și de cucerirea de către femei a independenței, atât economice, cât și afective - articolul ei din 1923, „Loc lui Eros înaripat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
realitate); caracterul său universalist, cosmopolit (legile economice sunt presupuse ca valabile în toate locurile și în toate timpurile, diferențele de structură dintre țări fiind neglijate). Față de această gîndire dominantă apar două reacții majore: cea a școlii istorice germane și cea marxistă. 2.1.1. Școala istorică germană Este formată dintr-o serie de economiști germani (Roscher, Hildebrand, List, apoi Schmoller, Bucher, Wagner, Sombart ș.a.) care au repus în cauză tezele gîndirii economice clasice, arătînd că postulatele instituționale ale acestora nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nu va putea fi niciodată altceva decât adevărul despre niște oameni anume, oameni prinși în miezul unui timp anume" (p. 16). Aceasta reprezintă o premisă metodologica importantă, căci îl situează pe Djilas în curentul unei tradiții intelectuale de factură ne-marxistă potrivit căreia în spatele fiecărei fapte se află câte un om anume așa încât noi nu putem cunoaște istoria că o narațiune de fapte și evenimente obiective independent de înțelegerea oamenilor care le-au făcut posibile. Mult mai puțin evident și, deci
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
continuat până în contemporaneitate, acesta fiind nevoit să treacă, mai întâi, de obstacole impuse de filosofii precum cea hegeliană, care chema individul conștient să recunoască în stat eul superior și în comandamentele etatice expresia propriei sale voințe și libertăți, sau cea marxistă, care propunea o alternativă holistă ce valoriza totalitatea socială și urmărea să subordoneze individul uman corpului social. Pe de altă parte, este adevărat că individualismului, ca proiecție ideologică asupra spațiului social, i se pot aduce anumite reproșuri, dintre care cel
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tradițională mai poate atrage în noul context mondial. ÎRA și Sinn Fein continuă să aibă în centrul doctrinei lor politice încetarea divizării Irlandei, o idee veche de 50 de ani. De aceea, ÎRA a început să cocheteze ideologic cu doctrina marxista, considerîd că Irlanda va putea fi din nou unită doar atunci cînd se va reuși depășirea barierelor confesionale care defineau în mod clar cele două tabere. Viziunea ideologică a ÎRA viza să cuprindă problematică irlandeză într-un cadru mai larg
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
oficială a ÎRA dorea o schimbare a doctrinei pentru a permite reformarea sistemului din interior. Iar pentru aceasta era nevoie să se participe la activitatea instituțiilor reprezentative. Doctrina conducerii oficiale înlocuia dihotomia religioasă (protestant/catolic) cu o clasificare de esență marxista, în funcție de clase. Aceste schimbări radicale nu au întrunit însă unanimitatea adepților ÎRA, ci, dimpotrivă, au provocat furia multora dintre ei, care nu înțelegeau cum ÎRA ar putea recunoaște implicit existența atît de detestatului stat protestant al Irlandei de Nord prin
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
spiritul drept scop al său. Transformându-se în libertate rațională, totală, libertatea și necesitatea nu se mai percep reciproc drept constrângeri, ci drept oglindiri ale uneia în cealaltă, două forme temporar diferite ale aceluiași conținut prospectiv. În sfârșit, în versiune marxista, libertatea și necesitatea nu pot coexista. Nici în formă libertății copleșită de necesitate, dar oarecum resemnata, așa cum apare ea la Kant, nici în formă libertății că necesitate viitoare sau a necesității că libertate imperfecta, înțeleasă în contextul ei istoric, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
de necesitate, dar oarecum resemnata, așa cum apare ea la Kant, nici în formă libertății că necesitate viitoare sau a necesității că libertate imperfecta, înțeleasă în contextul ei istoric, dar neasumata ca atare, așa cum este tratată problemă de către Hegel. Libertatea radicală marxista nu se poate împlini pe șine decât că abolire a politicii, a reprezentării, a statului. Întocmai că la Hegel, epocile istorice anterioare preiau una de la alta elementele emancipatorii și converg înspre prezent, care la rândul sau nu este decât o
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
forme de Învătământ adresat muncitorilor au apărut În Germania la sfarsitul veacului al XIX-lea, abia după primul război mondial este posibil să se vorbească de școli propriu-zis politice. De la constituirea să, În 1919, KPD avea propria să școală, Școala Marxista a Muncitorilor (Marxistische Arbeiterschule, MASCH), În cursul anilor ’20 ea Își afirmă cuprinderea națională că Reichsparteischule (1927), botezata cu numele Rozei Luxemburg un an mai târziu (1928) și implantata la Fichtenau (1929) datorită unei donații a unei simpatizante elvețiene a
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
prin Înlocuirea echipei de la putere a lui Walter Ulbricht a fost Wolfgang Harich, tânăr filosof de excepție, autorul unui program politic ce propunea o „cale specific germană” În construirea socialismului (vezi Harich, 1993, pp. 111-160). „Comunist național”, a cărui ortodoxie marxista contrasta cu aparențele de dandy, Harich urmase că delegat conștiincios cursurile de la Parteihochschule Karl Marx În 1947. Născut În 1923 Într-o familie de intelectuali, Își făcuse un debut excepțional la Începutul studiilor, În timpul războiului, de la Universitatea Humboldt cu profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a Institutului de filosofie din Leipzig lui Bloch. În scrisoare se afirma că „profesorii au libertatea de a alege sau nu principiile marxiste”, dar nu pot În același timp „să apere principii ne-marxiste și să pretindă că predau filosofie marxista” (Kapferer, ibidem, p. 114). Al doilea acuzator a fost Kurt Hager, ideolog-șef al partidului din 1955 până În 1989, care, În cadrul unui plen al Comitetului Central, a denunțat, printre diverșii complici ai grupului ostil Harich, câțiva dintre studenții profesorului Bloch
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Bloch n-ar fi Înțeles marxismul decât sub forma unei escatologii, În prelungirea profeților din Vechiul Testament, chiar dacă era vorba despre o religie fără Dumnezeu. Dezgolite de orice partinitate (Parteilichkeit), concepțiile sale idealist-reacționare nu ar fi fost decât mașcate de terminologia marxista (cf. Kapferer...). Ultimul proces de „erezie” a fost cel Înscenat lui Georg Lukács. Se deosebește de cele precedente În măsura În care Lukács era filosoful marxist cel mai cunoscut, si nu doar de reprezentanții filosofiei oficiale, ca adversar al filosofiei reacționare și a
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
normativ al cercetărilor „practice” sunt ilustrate exemplar prin statutul precar, Între interdicție și marginalizare, al sociologiei În mai toate societățile de tip sovietic. Sociologia și-a adus propria contribuție la constituirea sociodiceelor noilor elite. În căutarea unui compromis Între definirea marxista a structurii sociale care, În societățile socialiste, trebuia să consacre dominația clasei muncitoare, si stratificarea socioprofesionala, analizată empiric, mai ales În studiile privind mobilitatea, În constituirea nomenclaturilor și În modul de desemnare a agenților claselor dominante, sociologia adoptase un soi
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]