8,009 matches
-
de exercițiu de asceză necesară «naturalizării» într-o altă țară, asemănătoare ascezei lingvistice pentru care se pronunță și Cioran, încă din primii lui ani de exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-o țară străină se reflectă în măștile englezilor pur sînge și - mai încape îndoială? - "patrioți", care practică o discriminare a minorităților, disprețuindu-i pe meteci. Bunăoară Pompierul din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
Dolly și restul terifiant de experiențe rezultate din încrucișările experimentului deconstructivist cu cel feminist, un zmeu femelă absolută, cu un șarm nebun și cu succes la bărbați, și cu intenții politice imprecise. Exemplarul unui astfel de neam se ascunde sub masca corectitudinii politice promovând drepturile homosexualilor și ale raselor aproape stinse de zmei vernil, care, se știe, nu au făcut decât să impună moda claselor a patra omogene. Revendicându-se de la Herbert Marcuse și Scoala de la Frankfurt această ucigătoare creatură cu
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
te afli pe pământ ori în cerul conceptelor".) Când abordează, sub forma unui amplu studiu introductiv la ediția "Pléiade", romanele lui André Gide, Maurice Nadeau se arată din nou pasionat de propria construcție ca "artist" a scriitorului, marcat de conștiința măștii și a spectacolului, angajat într-un tensionat efort de a se "obține" pe sine. Notând că prozatorul nu are harul observatorului detașat al celorlalți, că rămâne mereu întors spre propria subiectivitate, problematizând-o și propunând "atitudini de viață ce presupun
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
parcă, nici o legătură cu momentul în care s-a consumat. Ea nu e urmată nici măcar de un scandal asemănător celui izbucnit după publicarea Spovedaniei pentru învinși a lui Panait Istrati în trilogia Vers l'autre flamme (1929), alături de Rusia fără mască de Boris Suvarin și După șaisprezece luni în URSS, Soviete 1929, de Victor Serge, sau polemicii provocate, în 1936, de apariția reportajului-pamflet al lui André Gide, Retour de l'URSS. Între aceste două momente de refuz al utopiei sovietice, dezvăluirile
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
v-ați ales" această lucrare, mulți studenți mi-au răspuns că le-a plăcut un anumit film. Cei care-și aleseseră Brahms, o făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi că o consideră o piesă comică, el comentând coloana sonoră de la filmul lui Chaplin și nu textul original. Și exemplele pot continua. Nu intenționez să caut aici
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
unui proiect din secolul al XIX-lea, al lui Matthew Arnold. Situația se complică prin amestecul unei mentalități de putere. Anumiți intelectuali apuseni, nu se sfiește a sublinia autoarea noastră, împărtășesc încă porniri autoritariste ("travestiuri medievale"), care le forjează o mască de "stăpîn", în opoziție cu "ucenicul vrăjitor" din Răsărit, care le subtilizează uneltele și le pune în primejdie edificiul socio-cultural. Fenomenul negativ cel mai grav din sfera non-occidentală este fundamentalismul. Pe cînd discursul post-modern are audiență, în speță, în mediul
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
groase, la limita caricaturii, subliniind încă mai apăsat fracturarea oricărei posibilități de comunicare. Primul este perceput îndeobște ca un mic monstru macrocefal, desprins de contingent și de măruntele sale tentații, deambulînd costeliv și rufăit prin această lume, purtînd ca obligatorie mască facială nenumăratele dioptrii care-l racordează la realitatea nemijlocită. Mîntuit de nevoi, de dorințe și de preaomeneștile preocupări cotidiene, el este metafora deplină a pariului pe care esența umană îl face cu eternitatea însăși. În compensație, imaginea omului de afaceri
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
amoroasă, se refugiază cu aleasa inimii sale, liberă în sfîrșit, în Insulele Canare. Pentru cititorul german inițiat în secretele lumii literare, în strategiile de culise ale vanităților și veleităților de tot felul, romanul Moartea unui critic este mai mult decît transparent. Măștile se lasă cu ușurință înlăturate, iar unele enunțuri pot avea rezonanțe antisemite pe fundalul unui sistem de referințe identificabil fără echivoc. Dar acesta este un alt subiect deși el rămîne factorul care a alimentat cel mai puternic disputa în jurul romanului
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
în ciuda aparentei noastre, cu un alt personaj decît noi înșine". În pofida tentativei d-sale de-a se înlocui printr-un funambul ce plonjează într-un univers funambulesc, Nora Iuga își dă în vileag trăsăturile autentice ale ființei care se refuză. Mască alunecă măcar parțial, oferind vederii obrazul unui om dezamăgit, al tipului de etern "păgubos" (portretizat cîndva, într-un text amplu, de către M. R. Paraschivescu, cel care, daca nu ne înșelăm, a lansat-o pe poeta în discuție, azi pe nedrept
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
Călin, ar putea interesa exclusiv ca paradox, părîndu-i-se a fi spuse "la supărare, printre dinți, cu o grimasă de dezgust". Deoarece, în realitate, sărăcia e "urîtă, vicioasă, cauză fatală a numeroase enormități". Iar modestia, la rîndul său, e adresa "o mască pentru ipocrizie și comoditate". "Cunosc destui inși cu pretenții de modești, accentuează eseistul, dar care, la o adică, practică, de-o manieră subtilă, distilată, lucrătura și denigrarea". Teza lui Daniel Dumitriu cu privire la sărăcie e într-adevăr ciudată, întrucît sărăcia e
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
soare și mai cald, și nicidecum în miezul nopții. Încă o dovadă că această lume e pe dos. Cum altfel ar putea fi, dacă fratele cel geamăn al regelui Franței e pe veci închis într-un donjon și poartă o mască de fier, precum armurile dintr-un muzeu?! Însă dovedește că e fiu de rege (încă un fiu, al cîtelea?) prin acest unic gest de a răsturna ordinea cosmică, deși afirmă că-și acceptă, totuși, soarta. El își scrie numele și
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
dezgust (inclusiv, și am putea adăuga, mai ales, dezgust de sine), Livius Ciocârlie dorește a redeveni "modern", prin "nervul exploziv". Postmodernității sceptice, lipsite de vlagă, i se aplică astfel un corectiv în care e de văzut însă mai curînd o mască decît un chip real. E o înscenare. Căci abulicul, introspectivul, inofensivul cărturar autoscopic n-ar putea extrage din psihia personală liniile de fermitate cruntă pe care le afectează, din impulsul, desigur, al unei poze. Peste naturalețea d-sale șovăitoare, macerată
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
abulicul, introspectivul, inofensivul cărturar autoscopic n-ar putea extrage din psihia personală liniile de fermitate cruntă pe care le afectează, din impulsul, desigur, al unei poze. Peste naturalețea d-sale șovăitoare, macerată de dubii, se suprapune din cînd în cînd masca "înspăimîntătoare" a unei primitivități simulate. E vorba de un recurs semnificativ la un comportament al civilizațiilor arhaice, antinaturaliste, în spațiul cărora natura apărea substituită de mască și de ritual. Eseistul nostru se arată conștient de reversibilitatea înspre Răul primar a
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Peste naturalețea d-sale șovăitoare, macerată de dubii, se suprapune din cînd în cînd masca "înspăimîntătoare" a unei primitivități simulate. E vorba de un recurs semnificativ la un comportament al civilizațiilor arhaice, antinaturaliste, în spațiul cărora natura apărea substituită de mască și de ritual. Eseistul nostru se arată conștient de reversibilitatea înspre Răul primar a jurnalului în genere (și a jurnalului propriu, în particular). Abaterea sa de la umanitatea comprehensivă, tolerantă, e recunoscută fără complexe: "a fi om nu înseamnă a fi
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
a putut gusta implicit o desăvârșită artă a metonimiei și eufemismului, a omisiunii sau a intercalării, pe care am fi tentați să o numim perfidă, dacă n-ar fi mai curând amară." Doar un exemplu. Capitolul de numai două pagini Masca lui Eminescu a suportat 49 de intervenții ale cenzurii. Pentru cât a frecventat cenzura textele călinesciene se poate scrie o carte. Eliminarea unor paragrafe esențiale din romanele Bietul Ioanide (demonstrate de Nicolae Mecu tot în paginile revistei România literară) și
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
desființat a doua oară și băgam de seamă că, fără a privi pe ediția veche, formulam judecățile la fel. Munca n-a fost prin aceasta mai ușoară." "Ediția veche" este ediția princeps, în cinci volume: (1934), avînd reprodusă pe copertă masca mortuară a poetului, opera în bronz a sculptorului O. Han. Volumul a fost publicat la Editura "Cultura Națională". Celelalte au apărut în Fundația pentru Literatură și Artă "Carol II", cu următoarea frecvență: II și III în 1935, IV și V
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
un refuz atît al cunoașterii cît și al recunoașterii limitei acesteia care este misterul. În loc de organ al luminii, ochiul poetului e unul al beznei, acoperind priveliștile cu mîl, o sursă de dejecții care impurifică atît obiectul cît și subiectul privirii. Masca scriitorului Nicolas Row îl însoțește precum un alter ego așijderea "în-semnat", estropiat în chip simbolic, spre a justifica incapacitatea accesului la enigmele ultime precum și paleativul scrisului care, la rîndu-i, nu s-ar putea sustrage aceluiași efect al obscurității: "Pe mine
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
cavaler ponosit, iar tu gondola mea necredincioasă și amăgitoare" (A cincea scrisoare venețiană). Firește, dezicerea de sine și transferul eului în alte ipostaze trădează un impuls demoniac. Sfidarea Creației apare însoțită de autosfidarea creaturii, nemulțumită de chipul său și arborînd masca. Se cuvine însă a menționa în acest punct și un nou, consolator, recurs la originar. Civilizațiile străvechi utilizau masca și travestiul, neavînd o comportare naturalistă, ci una artificială. Revenirea la natură e, în pofida aparențelor, o caracteristică a unor societăți obosite
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
eului în alte ipostaze trădează un impuls demoniac. Sfidarea Creației apare însoțită de autosfidarea creaturii, nemulțumită de chipul său și arborînd masca. Se cuvine însă a menționa în acest punct și un nou, consolator, recurs la originar. Civilizațiile străvechi utilizau masca și travestiul, neavînd o comportare naturalistă, ci una artificială. Revenirea la natură e, în pofida aparențelor, o caracteristică a unor societăți obosite (romantismul neconstituind decît un stigmat al epuizării!). Astfel că estetica urîtului, variantă al unui carnavalesc crud, a unei "bufonerii
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul dintre noi a zis / A fost sora exactă / trebuie să mergem a zis suntem așteptați / de acum încolo măștile nu ne mai sunt de nici un folos / să ne întoarcem de unde am plecat a zis / el ne așteaptă în fântână / clopotul avea vocea ei” (I. Tănase, poate chiar 29 sept. 2001). O poezie bună este aceea care te îndeamnă să
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
vârste matusalemice și pe care îi vezi mai rar, observi șocat ravagiile timpului. Nici nu-ți vine să crezi că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică a tragediei. Ochiul sticlos capătă fixitatea unei șopârle. Până și Leonardo da Vinci, la senectute, părul lui alb, lung, răsfirat într-un vârtej, parcă i-ar fi luat foc, privirea având răceala unei reptile. Un alt personaj vine de
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
lucrurile (în speță cele depreciate, marginalizate), ajungînd a le percepe în imediat, fie și un imediat fabulos, fără distanța pe care o introduce psihologia maturității. Spre a-și disimula copilăria funciară care iscă stîngăcii și neaderențe, Brumaru își pune o mască. Masca senzualității care corespunde, în chip ostentativ, stadiului viril, mască pe care, în consecință, o diversifică, o accentuează, o arborează pînă la obsesie. Frivolitatea e aci o mască a candorii. Concupiscența adusă mereu în scenă ține mai curînd de joc
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
în speță cele depreciate, marginalizate), ajungînd a le percepe în imediat, fie și un imediat fabulos, fără distanța pe care o introduce psihologia maturității. Spre a-și disimula copilăria funciară care iscă stîngăcii și neaderențe, Brumaru își pune o mască. Masca senzualității care corespunde, în chip ostentativ, stadiului viril, mască pe care, în consecință, o diversifică, o accentuează, o arborează pînă la obsesie. Frivolitatea e aci o mască a candorii. Concupiscența adusă mereu în scenă ține mai curînd de joc și
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
în imediat, fie și un imediat fabulos, fără distanța pe care o introduce psihologia maturității. Spre a-și disimula copilăria funciară care iscă stîngăcii și neaderențe, Brumaru își pune o mască. Masca senzualității care corespunde, în chip ostentativ, stadiului viril, mască pe care, în consecință, o diversifică, o accentuează, o arborează pînă la obsesie. Frivolitatea e aci o mască a candorii. Concupiscența adusă mereu în scenă ține mai curînd de joc și de o imatură curiozitate decît de „păcatul” carnal asumat
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
disimula copilăria funciară care iscă stîngăcii și neaderențe, Brumaru își pune o mască. Masca senzualității care corespunde, în chip ostentativ, stadiului viril, mască pe care, în consecință, o diversifică, o accentuează, o arborează pînă la obsesie. Frivolitatea e aci o mască a candorii. Concupiscența adusă mereu în scenă ține mai curînd de joc și de o imatură curiozitate decît de „păcatul” carnal asumat. Uneori această senzualitate emblematică - veritabil antidot al copilăriei funciare - atinge chiar note licențioase, cum se întîmplă în Infernala
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]