244 matches
-
în care voi putea - încheind un capitol de viață - să mă eliberez din iobăgia propriilor mele idei. Există însă și o altă perspectivă. În toți acești ani ultimi, să spunem, 15 ani, când în țară mi-am subminat, aproape cu masochism destinul literar, cărțile mele au fost traduse și au cunoscut o răspândire constantă în alte limbi (39 de volume de poezie și proză apărute în 24 de limbi) și am fost invitată la mult mai multe festivaluri internaționale de poezie
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
dă cu părerea. Bunăoară, la ce bunuri și servicii să renunți, ca să-ți menajezi bugetul subțiat. Pe locul întîi, produsele de lux. O recomandare pertinentă. Pe locul doi, culmea, scris negru pe alb într-un ziar - ce-o fi ăsta, masochism? - cărțile, ziarele, revistele. Ca să vezi, nici vechiul clișeu cu înflorirea culturii în timpuri de criză (nu financiară, ce-i drept...) nu mai stă în picioare. Sau poate se gîndeau la cărțile de credit? Paranghelion 2009 La cumpăna dintre ani, cum
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
sadomasochist. Autorul pedepsește lumea degradată în care i-a fost dat a trăi, tîrînd-o în fața imaginarului d-sale desfigurant ca-n fața unei oglinzi bombate și, concomitent, se pedepsește pe sine, îngroșîndu-și demoralizarea, sporindu-și anxietățile, punîndu-și în scenă groaza. Masochismul se manifestă ca un alibi al sadismului. Așa s-a întîmplat și cu o seamă de optzeciști la începuturile lor (faza cea mai frapantă a creației acestora), circumscrise terifianților ani ^80. Deoarece viața obștească n-a evoluat în sensul binelui
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
poți fi mare critic literar, fără a fi dublat de un mare spectator. Dar sentințele sunt ale unui om ...supărat pe teatru, domnule Negrici, nu credeți?! În Suplimentul de cultură, domnișoara Michailov, are iar, chef de sentințe. E stăpînită de masochismul polemicii cu orice preț, așa cum Crăcănel sau Mița din D-ale...voiau scandal cu orice preț ! Nu știu cît stă În teatre cronicăreasa ( pardon de expresie) : dar le are, tată! Le știe! Le pipăie! Le aruncă la coșul de gunoi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o să se producă un scurtcircuit. — Speranța moare ultima, zice Dendé, recunosc că și eu mă gîndeam că, cine știe? Aici vorbim deja despre inconștiență sau de vagabondaj, îi mustră Bătrînul cu bunăvoință, de instinct de vînătoare sau, mai grav, de masochism. — Cu toate astea știam că Roja ținea morțiș ca cel puțin noi să ieșim la înaintare, dacă dînsul nu mai era în stare, zice Tîrnăcop. — Mi-am aruncat ochii pe ele, reia Dendé, pe toată hîrțogăria, însemnările, somațiile, termenele limită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
formulă tensionată și sfârșeau mai apoi în pat, deja se instaurase o regulă, se repeta prea des ca să mai poată crede în veridicitatea scenei. Îl urî în clipa aceea. Cu timpul începuse să-l bănuiască de un anumit tip de masochism, ajunsese să se teamă de el. Răfuielile dintre ei deveneau tot mai prelungi, mai violente, îi era groază când îl vedea dezlănțuit, cu ochii măriți, cu palmele depărtate de trup, purta atunci în el o furie animalică, semnele exterioare erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român veneau la sfârșit. Dar Alimentară se îngrijea mai departe de pregătirile ei. Porni spre casă fără să-și dea seama că merge înapoi, după ce îngăimă un !revedere La sau !bine Cu, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o să se producă un scurtcircuit. — Speranța moare ultima, zice Dendé, recunosc că și eu mă gîndeam că, cine știe? Aici vorbim deja despre inconștiență sau de vagabondaj, îi mustră Bătrînul cu bunăvoință, de instinct de vînătoare sau, mai grav, de masochism. — Cu toate astea știam că Roja ținea morțiș ca cel puțin noi să ieșim la înaintare, dacă dînsul nu mai era în stare, zice Tîrnăcop. — Mi-am aruncat ochii pe ele, reia Dendé, pe toată hîrțogăria, însemnările, somațiile, termenele limită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că îi va explora trupul ca o lamă de cuțit: „cu o plăcere sadică / reiau călătoria prin / trupul tău precum o / lamă de cuțit pe vena care / dă în clocot“. Dar nu este vorba numai de sadism, ci și de masochism. Autorul lugubrelor versuri mărturisește că el însuși este o victimă: „femeia care și-a înfipt colții în carnea mea/ mă va devora mai târziu“. Și, mai mult decât atât, chiar îi cere femeii să-l chinuiască: „ascunde-ți ghiarele în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ești vinovat, Doamne! Poetul privește cerul vertical, pentru că moartea nu-l fură la cărți. Suflete, ești bolnav pentru că te numești suflet! 25. Se amăgesc unii că pot învinge durerea cu diverse rețete pentru diluat întunericul. Amăgirea în sine exces de masochism, remediu pentru suferința ce se pliază mai ceva ca o cămașa de nuntă, voință dusă până la strâmtorarea sufletului, și mai mult, voință măsurată după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în fiecare duminică prin fața altarului, își compara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
demantelărilor lacrimogene, domnul maior s-a lăsat târât ca o insectă în plasa păianjenului. La început, cântărea fiecare gest, grimasă, mimică, ca în final, impresionat de oscilările nervoase ale domnișoarei, de comportamentul ei bipolar, de temperamentul oscilant între blândețe și masochism și de câte altele, să plătească (pentru prima dată) tribut instinctelor sale de om slab. Părintele stareț încercă să îngâne ceva a milă, a dorință, a foame, a sete. Inima toacă, clopot, tunet, furtună în chilia bătrânului, Cătălina călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din târg ori de aiurea; cu atât mai puțin cu târfele de-o noapte. Dar totul a ieșit pe dos. Donna Iulia părea un lemn; Tim a crezut că e frigidă. O poseda aproape cu forța; se luptau, uneori. Nițel masochism; pântecul femeii, când se dădea înfrântă, se arcuia, zvâcnind odată cu cel al bărbatului, și el încins; erau nopțile lor mai bune. Tot mai obosiți, încheiau păci temporare, petrecându-și insomniile în odăi diferite, gânditori, poate, la un alt război. Cine știe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se apropie de umorul involuntar" (v. Testamente, sinucideri post-mortem, kitsch), punctând faptul că Pașadia alege o răzbunare de care nu vor afla cei cărora li se adresează. Ca unică interpretare salvatoare a gestului său criticul o propune pe aceea a masochismului moral. Această ipoteză este menită să îl salveze pe Pașadia de kitsch. Totuși, această opțiune de a distruge manuscrisele, pe care Povestitorul o numește "cea mai rafinată dintre nelegiuiri", este asemenea retragerii sale din politică într-un moment de glorie
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
în care poetul „a îngropat" un „atât de trist amor" se trăgeau și „din jalea lui adâncă". De aceea i se pare normal ca pierderea suferinței să fie și ea subiect al regretului, întocmai ca amorul dus..." (II,382) Acest masochism al amorului, ca să-l înțelegem astfel din descrierea psihologizantă a lui Gheorghe Doca, nu are nimic de-a face cu textul. Cânturile au consistență materială, în sine, ele „vin" pe buze sau „trec" prin minte - pentru că sunt fragment din acel
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
discurs asupra fundamentelor spațiului public. Care nu coincide, așa cum solul nu coincide cu fructele, cu ceea ce se livrează, mediatic, sub aceeași sintagmă protectoare. Și nici - aici intervine o disociere importantă - cu ceea ce vulgata intelectualului umanist de la noi numește, cu un masochism aproape ne-disimulat, aberația specificului național. În schimb, ceea ce impune, cu fiecare articol, această sumă de Varietăți conexe este o raționalitate impecabilă, o logică fără discontinuități. Cine s-a mai gândit, în explozia de expresivitate intenționată a anilor din urmă
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
medicală în fața ideii de a fi persoană publică, oferă tot ceea ce este mai interesant într-un continuu spectacol al scindării. Pe de o parte, narativ și iconolog, el îl caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exihbă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație. Citatul din Biblie, invocația cristică și transparența icoanei, ambalate în note de jurnal și în felurite
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
acestui fenomen de inadaptare funciară se găsește, după cum am văzut, desconsiderarea de sine, profundă, dureroasă, față întoarsă a înverșunatei adversități, chiar dacă nemărturisite pe de-a-ntregul, față de lumea ce-l refuză. O răzbunare indirectă împotriva lumii, aplicate propriei persoane, deci un masochism moral: Sunt obsedat de o ușoară, plată, irezolvabilă problematică. Trăiesc sec și confuz. Despletesc în gînd, fel și chip de considerații, de disertații. Mă detest, descoperindu-mi astfel pedant și prețios, ridicol teoretician sau adolescent imberb. Mi-e silă. Nu
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
etnici sau politici, n-au găsit niciun sprijin. Opinia literară ar fi fost pasivă și supusă. Sala a aplaudat. Am privit în jur. Erau foarte puțini intelectuali care să fi dovedit curaj în anii comunismului. Cei mai mulți au tăcut. De ce acest masochism? Și mai curios este că Herta Müller însăși a recunoscut că s-a comportat exact ca ei. Literatura ei critică a fost scrisă exclusiv în Germania. Dictatura ceaușistă nu a permis decât o singură formă de disidență și anume aceea
Foșnetul literaturii la Ateneu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6025_a_7350]
-
ghinion) e aproape o lecție deschisă: „Stai! Dați parola! «Viața e hotărâtă pe marile birouri», am zis/ către capul chel ce a țâșnit de sub rochia Klarei.” Toate ca toate până aici, doar că Ion Mureșan vrea, într-un acces de masochism stilistic, să se mai dea o dată peste cap, în pofida propriului standard: „(Dacă rochie se poate numi o ploaie de dinți de pisică)”, adaugă el, nu foarte convins, între paranteze. Era, după părerea mea, ultimul lucru care se cuvenea făcut. Procedeul
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
fecioarele de fier și arderea pe rug. În schimb, îi servește contesei drept ghid în cruzime contele Vizakna, care își oferă servitutea în cel mai clasic scenariu masochist cu putință, de care Sacher Masoch însuși ar fi fost încântat. Sadism, masochism, tortură, fecioare sacrificate, cadavre devorate de lupi în pădure, castel medieval, dragoste damnată, întreaga recuzită a romanului gotic se află aici pentru a alcătui plămada de mediocritate și de spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
s-a născut (și pe care l-a pierdut, de asemenea), nu încetează să fie inhibat, practic terorizat, în fața oricărei autorități. Și aici comentariul lui Ion Vartic cade oportun: „Contradictoriu ca întotdeauna, Cioran, învestind legea ca un absolut, e, cu masochism, un Kafka satisfăcut; suferind de absența ei, este, totodată, un Kafka frustrat“. Există puzderie de motive entuziasmante pentru lectură, deși, prin natura subiectului, majoritatea temelor indică geniul oboselii, iminența morții, regretul de a te fi născut. Unele provin din explicarea
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
Mi se destăinuie, oare, ca în confesional ori ca pe divanul psihanalistului interzicându-mi - abuziv, după regula confidențialității, activă în aceste alte planuri, nu și în literatură - să îl dau de gol? Să fie la mijloc și un soi de masochism scriptural, el extrăgându-și plăcerea și din dilema în care își pune cititorii? Mărturisirile prea amănunțite legate de suferințe ale trupului ori ale inimii - dacă nu au discreția albă, înaltă și seninătatea reflexivă a cărților blecheriene, de pildă - îmi repugnă
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
domeniu care propagă încremenirea și atomizarea? Zona cercetărilor umaniste a fost îngenuncheată de aberațiile „structuraliste” și „deconstructiviste” născute din demonismul marxistoleninist. Au „deconstruit” de câteva decenii încoace tot ce putea fi deconstruit, astfel încât nu le-a rămas - într-un suprem masochism - decât să se „deconstruiască” pe sine. E suficient să constați cine sunt vedetele domeniului - eterna bandă de bărboși fascinați de efigia lui Castro - de la Terry Eagleton la Slavoj ŽiŽek - pentru a trage concluziile de rigoare. A urma o facultate umanistă
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
Nimeni nu s-a întrebat cum de un autor care poate să se flageleze, zi de zi, atât de violent, mai găsește puterea de a scrie, în exact același interval de timp, Aripa dreaptă din Orbitor. Căci perioada în care masochismul lui Mircea Cărtărescu atinge apogeul coincide, fără vreun decalaj, cu munca răbdătoare la ultimul volum al teribilei sale trilogii. Și ca simplu exercițiu de stil, tot e greu. A-l pune însă în practică presupune, înainte de orice, o structură interioară
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
a picturii europene, până la acel tablou al lui Guido Reni de la muzeul din Bologna, care tulbura în străfunduri pe homosexualul Mishima), este un simbol al cultului masochist al suferinței și, nu mai puțin, un recunoscut patron al gay-ilor. Relația dintre masochism și anumite forme de homosexualitate nu mai este de demonstrat. Amestecul de voluptate și durere se realizează în penetrația anală. Dar homosexualul de acest tip este masochist moral, nu numai pentru că acceptă și se fericește de relația în care este
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]