244 matches
-
de pulsiuni, cu o marcantă notă de deviere psiho-morală: sadismul și masochismul. Din punct de vedere psiho-moral, ele constituie grupa algolagniei, caracterizată prin insensibilitate morală și fizică la durere. Sadismul este plăcerea de a produce durere și suferință altei persoane. Masochismul este plăcerea pe care o au unele persoane de a li se produce durere și suferință de către o altă persoană. Am menționat aceste două aspecte, Întrucât, dincolo de conotația lor psihopatologică, ele au semnificația unor aberații morale, legate de o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau chiar persoane cu are sunt regulat în contact). Managerii depresivi sunt subiecți ai sentimentelor de neputință ca rezultat al unor relații neplăcute din trecut. Supărarea datorată acestei neputințe le poate cauza sentimente de vină, ajungând la un fel de „masochism moral”, căutând dureri psihice ca act de recuperare. Ei așteaptă ca alții să ia inițiative, ferindu-se de succes pentru a nu trezi invidii sau ostilități. Exceptând unele ocazii, ei adoptă o atitudine pasivă, stând departe de acțiune, devenind retrași
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Născută din neputința oamenilor de a-și găsi prin ei înșiși rațiunile de a exista și de a fi fericiți în limitele condiției lor de muritori, creștinismul se folosește de două perversități, evidente în exaltarea credincioșilor: prima ar fi un masochism incorigibil, care nu se mulțumește doar cu a scoate în evidență negarea vieții, ci face din dragostea pentru suferință marca însăși a sfințeniei. "Întregul arsenal pe care il desfășoară sfinții în a se autoflagela, spune Cioran, este dovada acestui lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
parte, citate dintr-un cunoscut scriitor italian contemporan (Pavese) ne pot arăta cât de multiplu interpretat este actul sinuciderii de către una și aceeași persoană (În speță, persoana autorului, care s-a sinucis În cele din urmă): „sinucigașii sunt ucigași timizi. Masochism În loc de sadism”; „stoicismul este sinuciderea”; „răspunsul este unul singur: sinuciderea”; „este nevoie de umilință, nu de orgoliu”; „de fapt, În marile perioade, teai simțit Întotdeauna tentat să te sinucizi...Ideea sinuciderii era un protest al vieții. Că nu vrei să
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
asupra rosturilor pastorale ale Bisericii. Capitalismul este identificat cu „fiara”1, iar agenda feministă deconstruiește convențiile și invențiile tradiției iudeo-creștine, bazată pe cărți dubioase. De la Vechiul Testament până la autorii postbizantini (e.g. Filocalia), doctoranzii suspiciunii vor citi certe urme de „sadism” ori „masochism”2. Despărțită de orice asceză, spiritualitatea se transformă într-o psihologie a confortului lăuntric. Relaxarea dogmatică este urmată de sincretismul liturgic și etica indignării sindicaliste. Bogatul pios este contestat de săracul invidios. Solidaritatea și binele comun ies, neobservate, din orice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia locul gingășiei, pentru ca demonul profanării să primească un nou titlu de proprietate. Trăit în această variantă, erosul e lipsit de orice arhitectură și demnitate. Faptul de a-ți fi refuzat dreptul la unicitate nu mai contează. Microbii poftei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și în tine există astfel de tendințe. În mod tradițional, se consideră pur și simplu că femeia este masochistă, iar bărbatul joacă rolul sadicului. „Joacă“ este un cuvânt foarte prețios în acest context, pentru că, dacă va apărea vreo dată sado masochismul între tine și persoana pe care-o iubești, ar fi bine să nu fie decât o joacă. Multe femei spun cam așa: „Pentru mine, partenerul ideal este acela capabil să mă domine“; și nu uită să precizeze imediat: „dar să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Un fetișism al materialului din care sunt făcute obiec te le parte nerului. Acesta poate fi moale, ca mătasea și blă nu rile, sau ferm, cum sunt pielea și cauciucul. Conform declarațiilor unor „practicanți“, materialele ferme sunt adesea asociate cu masochismul. Percepțiile erotice ale fetișistului pot ajunge la o mare complexitate; de exemplu, pielea hai nelor sau a încălțămintei este excitantă prin textură, cu loare, miros specific, la care memoria olfactivă adaugă mirosul persoanei care a purtat o. 2. Un fetișism
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
hai nelor sau a încălțămintei este excitantă prin textură, cu loare, miros specific, la care memoria olfactivă adaugă mirosul persoanei care a purtat o. 2. Un fetișism al formei obiectului (de exemplu, pantof sau cizmă). Și aici poate interveni sado masochismul, căci pentru un masochist, cizma poate deveni un fetiș irezistibil mai ales atunci când o simte deasupra lui, călcându-l. Acceptarea fetișismului În numeroase scene intime, poți vedea un băiat sau chiar o fată purtându-se tandru cu obiectul aparținând persoanei
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
vorbește adesea cu ei, cu ocazia unei solidarități masculine regăsite, din păcate în "scădere", străbătută de nostalgia față de timpul pierdut sau de lipsa de încredere în prezent. Este de subliniat aici faptul că mulți dintre acești bărbați au contribuit, cu masochismul masculin tipic (altă problemă care nu este adesea recunoscută de bărbați) la înrăutățirea propriilor condiții de viață, tocmai din cauza lipsei acelui simț practic despre care am vorbit mai sus, calitate prezentă, dimpotrivă, după părerea mea, la multe femei. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
familia tradițională, - familia modernă, Flirtul, Gelozia, Homosexualitatea, Instinctul sexual, - sexul, - sexualitatea, Istoria sexualității, Istoria sexologiei, Imaginea de sine în psihosexologie, Identitatea sexuală, Interdicție, angoasă, culpabilitate, Libertate și sublimare, Libido, Mit și inițiere în sexualitate, Modelele psihosexuale (vezi Tipologiile sexualeă, Maternitatea, Masochismul, Nevroia conjugală (vezi Boala conjugalăă, Normalitatea și anormalitatea sexuală, - manifestări psihosexuale la granița dintre normal și patologic, Psihoigiena cuplului, Pudoarea, Patologia psihosexuală, Psihosexologia cuplului, - coprezență, intimitate, - stilul de viață al cuplului, - corelații psihosexuale, - psihologia iubirii, - psihologia geloziei, Primele experiențe sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
ilustra diferența dintre a scrie - de nevoie, obligat sau într-un moment de slăbiciune - și „din alea“ și deprinderea de a le scrie tot timpul - din viciu, din lăcomie sau poate din plăcerea de a se ști ocolit de toată lumea. Masochismul are nenumărate manifestări, iar abnegația cu care unii se definesc drept slugi e o formă artistică de masochism. Poetul de care pomenesc a tipărit vreo treizeci de plachete. Dacă nu se petrecea răsturnarea din decembrie, ar fi continuat să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deprinderea de a le scrie tot timpul - din viciu, din lăcomie sau poate din plăcerea de a se ști ocolit de toată lumea. Masochismul are nenumărate manifestări, iar abnegația cu care unii se definesc drept slugi e o formă artistică de masochism. Poetul de care pomenesc a tipărit vreo treizeci de plachete. Dacă nu se petrecea răsturnarea din decembrie, ar fi continuat să mai semneze câteva. Ar fi interesant de știut ce-a fost în capul lui, dar poetul e retras, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu ne aflăm în capcana criticii permanente și cu orice chip a lumii occidentale. Pascal Bruckner arată: "De la existențialism la deconstructivism, toată gândirea modernă se epuizează în denunțarea mecanică a occidentului, subliniindu-i ipocrizia, violența, ticăloșia", Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental, Editura Trei, București, 2007, p. 12. 41 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 152. 42 Ibidem, p. 240. 43 Ibidem, p. 288. 44 Francis Fukuiama, Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Editura Humanitas, București
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
prin excelență. Și îl descoperă în scrisorile expediate de marele prozator soției sale, Nora, scrisori ce ne dezvăluie "un alt Joyce intrat în plasa unei iubiri care l-a forțat la o imposibil de suportat vulgaritate de limbaj, la un masochism fabricat pentru plăcerea partenerei pe care nu voia s-o piardă pentru că era mama celor doi copii ai săi". Ipoteza e mai mult decât plauzibilă, știut fiind că inconștientul joacă un rol însemnat, niciodată pe deplin deslușit, în mecanismul creației
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care femeia apare ori ca manipulatoare, ori ca simplu obiect, și în care legea este ineficientă) se manifestă însă și mai explicit în banda desenată polițistă (crime comics), care sub morala pedepsei realizează cele mai sângeroase benzi desenate, într-un "masochism subversiv" prezent în epocă, anxietate care generează o "fascinație morbidă a depravării și autodistugerii", după formula lui Wright (adevăratele vedete erau criminalii, iar finalul moralist nu umbrea fascinația crimei).628 Mesajele care încurajau toleranța, comuniunea, cooperarea, puternic promovate imediat după
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
temei morții, cultivată ca temă lirică centrală, însoțită de dezagregarea realului, care devine umbră sau transparență difuză. Baladele sale de succes din anii ’70 creșteau și ele din parabola epică a morții, în care Al. Mirodan vedea o formă de masochism iudaic. Cântărețul din Femios suferă, spre pildă, că a fost cruțat de Ulise, deși el ar fi preferat o moarte de viteaz. Altă baladă, din Far West, reclamă aceeași moarte pentru cavalcadele prietenilor damnați, care nu ajung să-și rostească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
colocviu, sau prin rugăciune, etc.; b) repararea daunelor comise prin păcat; c) iubirea practică, concretă, prin implicarea persoanei în cauză; d) concretizarea gestului de „a muri cu Cristos”, prin împlinirea de practici penitențiale concrete, pomana, postul, diferite sacrificii (excluzând ideea masochismului, sau altor practici dăunătoare), sau suportarea unor suferințe, a unor situații dificile inerente; e) celebrarea sacramentelor (mai întâi botezul, apoi Euharistia, apoi sacramentul reconcilierii). Refacerea dialogului cu Dumnezeu este posibil, așa cum viața de har este posibilă. „Împăcat cu Dumnezeu, omul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
plăcere „prin procură”. Conflictul se leagă aici de o plăcere pe care subiectul și-o refuză lui însuși, ajutându-i însă pe ceilalți să o obțină. Subiectul altruist resimte astfel o satisfacție, grație identificării cu persoana beneficiară; - o manifestare a masochismului. Întrucât conflictul este legat de orice satisfacție pe care și-o acordă subiectul, în acest caz sunt căutate sacrificiile legate de altruism. Freud evocă un al cincilea fundament posibil al altruismului: faptul de a fi pierdut o ființă iubită ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
le pusese în farfurii. Și tânăra anorexică adaugă că ea nu se atingea de nimic: „Abstinența era încă o dovadă a superiorității mele morale. Manifestul comportamentului meu era: «Sunt un supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dovadă a superiorității mele morale. Manifestul comportamentului meu era: «Sunt un supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul sexual). Ea are în vedere cazul unei persoane având o părere așa de proastă despre sine, încât își refuză
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
supraom. N-am nevoie să mănânc»”. Altruismul ca manifestare a masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul sexual). Ea are în vedere cazul unei persoane având o părere așa de proastă despre sine, încât își refuză dreptul la vreo plăcere și preferă ca o altă persoană - mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
masochismului. Pornind de la constatarea că altruismul poate fi cauza unor sacrificii dureroase, A. Freud și-a pus întrebarea dacă masochismul nu este cumva o componentă a acestuia (este vorba de masochismul moral descris de Freud, 1924b/1974, și nu de masochismul sexual). Ea are în vedere cazul unei persoane având o părere așa de proastă despre sine, încât își refuză dreptul la vreo plăcere și preferă ca o altă persoană - mai bună decât ea - să obțină această satisfacție (Sandler, 1985/1989
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ea - să obțină această satisfacție (Sandler, 1985/1989). Iată o situație care amintește de plăcerea „prin procură” (subiectul îi facilitează altcuiva obținerea unei plăceri pe care ar dori-o pentru sine și obține o anumită satisfacție din această atitudine). Spre deosebire de masochism, în acest caz este urmărită suferința (imposibilitatea de a obține plăcerea), și nu satisfacția de substituție. Baza altruismului este așadar alta. Biografia Madeleinei, pacientă pe care Janet a studiat-o îndelung în De l’angoisse à l’extase (1926/1975
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și nu satisfacția de substituție. Baza altruismului este așadar alta. Biografia Madeleinei, pacientă pe care Janet a studiat-o îndelung în De l’angoisse à l’extase (1926/1975, vol. I), se constituie într-un exemplu de altruism bazat pe masochism. Pe când era foarte tânără, într-o noapte, Madeleine a fost avertizată de o voce că va trebui „să sufere de toate durerile celorlalți oameni”. Timp de douăzeci de ani ea își va da toată silința în această direcție. Sub titlul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]