179 matches
-
De la primul contact cu forța, insolența, stranietatea versurilor tale, m-am simțit dependent de uraganul pe care mi-l transmiteau ele, învolburându-mi arterele și răscolindu-mi celulele. Ce altceva aș fi putut face decât să aștept cu o nerăbdare masochistă noile doze, căci de patru decenii ești dealerul meu de uimire. În tot acest timp, dar chiar în tot acest timp - spun asta cu gândul la atâția poeți care și-au pierdut suflul, s-au muiat, acomodându-se, conformându-se
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
s-a supus unui program drastic: antrenamente dincolo de limita umanului, subalimentare, nerespectarea unor reguli de bază în ce privește recuperarea după efort. Drept urmare, hipermusculosul sportiv a suferit un atac cerebral. Cu acest prilej, am aflat câteva amănunte din viața de privațiuni aproape masochiste a culturiștilor. Nu e vorba doar de antrenamente chinuitoare, ci și interdicția de a bea, cu două-trei zile înainte de concurs, apă. Asta, desigur, cu scopul ca mușchii să fie umflați în ziua concursului... Nu sunt un adept al „naturalului cu
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
controleze trăirile, devenind tot mai conștient de rațiunile nebănuite ale dramei declanșate pe nepusă masă. Preocuparea pentru existențialismul morbid al danezului Soren Kierkegaard (și mai ales obsesia pentru Cutremurul și spaima) îl ajută, de asemenea, să aibă acces la luciditatea masochistă a spiritelor autoscopice, împingîndu-l, într-un tîrziu, spre o revelație ultimă: Laurence Passmore nu mai există decît în ipostazele ingenue ale trecutului, într-un timp pur, cînd virusul succesului nu-și făcuse încă simțită prezența. Întoarcerea paseistă ajunge astfel unica
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
și Mihail în 1987 la Washington), dar dintre ei, cel care păstrează ceva din aerul unui învingător lăuntric, al unei pîrghii sufletești ce nu s-a lăsat frîntă, e tocmai Nicolae. Nu e vorba de a face aici o pledoarie masochistă în favoarea binefacerilor chinului trupesc, dar e limpede că suferința, atunci cînd cade pe o stofă aristocratică, duce la înnobilare prin dospire lăuntrică. Cele peste 600 de pagini ale Izgonirii din libertate conțin biografia și corespondența celor doi frați, precum și documentele
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
mă pregătesc cumva pentru întâlnirea cu cea mai recentă carte a lui Livius Ciocârlie, La foc mărunt. Se știe doar, eseistul timișorean trăiește din deziluzii, din decepții, din depresii. Le cultivă și le întreține cu fervoare. Le notează cu plăcere masochistă. Dacă citește, undeva, o frază impecabilă, se condamnă că nu i-a trecut lui, întâi, prin minte. (Deși, pe de altă parte, e convins că niciodată nu se va ridica, el, la înălțimea unei astfel de fraze). Dacă dă peste
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
al cabinetului lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80. Scrie Popescu: „Oricum, partitura Miliței Petrașcu a fost istovitoare și demoralizantă pentru intelectualii din sală, o formă deviată de tortură morală impusă de cel torturat, care își oferea mereu, cu o indiferență masochistă aș spune, părți ale spiritului pentru a fi molestate sau trecute la rubrica de pierderi. Îndoirea șirei spinării ei era o îngenunchere a tuturor” („Cronos audevorandu-se...”, Memorii, Vol. I, Curtea Veche, 2005, p. 181). Îngenunchere deci și a lui Dumitru
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
este asociată unei puteri creatoare de noi concepte și abordări, către care se îndreaptă atenția lui Jung. Nu doar amanta și muza sa Sabina, ci și Otto Gross constituie experiențe definitorii pentru psihanalistul Jung. În plus, Sabina dezvoltă o dimensiune masochistă pe care Jung reușește să o scoată de sub incidența nevrozei, să o stabilizeze într-un comportament sexual firesc. Vindecarea, sugerează Jung, presupune o schimbare de poziționare a medicului, de la statutul de pater familias pe care-l reclamă atitudinea lui Freud
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
simplificat sau judecata măruntă, dar majoritară... Iar cînd poezia ia o alură inversă, cînd se opune și se revoltă, atunci ea devine provocatoare, ricanantă, sarcastică, la limita pornografiei sau scatologicului, dar este vorba despre exacerbarea aceleiași teribile banalități, aceleiași mulțumiri masochiste cu luciditatea imediată și irespirabilă, aceleiași teribile absențe de depășire și înălțime... Așa se face că prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să treacă dincolo de aceste constrîngeri „rezonabile” sau minimaliste, ajunse aproape un reflex inconștient, îndeobște în lumea literară
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
tandrețe. Pe de altă parte, ar putea surprinde în aceste „anchete”, „discuții” sau ce vor fi fost tocmai excesul de colocvialitate, aerul de taifas, de vorbe spuse de Botez la o cafeluță cu o Securitate cam prea cordială și nițel masochistă. Să-l fi stimat atât de mult Securitatea pe Botez încât să-l trateze aproape amical cu scopul de a-l întâlni pentru a se lăsa constant urecheată că e una din cauzele disidenței lui Tudoran? Avansăm printr-o nebulozitate
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
de dincoace, aș vrea să-l scot la suprafață vorbind despre Barthes. Poate de aceea și titlul: „fîntîna barthesiană”. Sigur, e greu să ștergi cu buretele tot ceea ce Barthes echivalează cu teoria literară dură, cu rațiocinarea aparent abstractă, cu reflecția masochistă. Cred că, dincolo de scriitură, acest stil barthesian și, mai larg, francez nu mai are astăzi mulți sorți de trecere în canonul world literature. David Damrosch, recent invitat la Literele bucureștene pentru a fi distins cu titlul de Doctor Honoris Causa
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
întristător complex de vinovăție. - Tendința de a avea, tot în legăturile noastre cu lumea, un complex de inferioritate este în general sadică; pe când cea a complexului de vinovăție, care se manifestă mai întâi și mai ales față de noi, este curat masochistă. Mi-a fost dat să trăiesc un fenomen foarte rar și foarte fericit. Foarte rar, fiindcă era prima oară când îmi dădeam seama de el; foarte fericit, din cauza inexprimabilei stări de liniște sufletească în care m-a scufundat. Fenomenul acesta
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
a unei răscumpărări. Esteticul e compensația unei moralități suspecte din biografia scriitorului, pusă mereu sub semnul întrebării. Opera, ca rezultat, și chinul creației rebreniene, ca efort dureros, sunt forme de autoflagelare, de autocondamnare și de ispășire, ale unei structuri psihologice masochiste. Jurnalele de creație ale fiecărui roman important, pline de grafice ale redactării dificile, cu nopți pierdute, tăieturi în text ca în propriul trup, așteptări sterile, transcrieri și retranscrieri, stau mărturie. Ele reflectă foarte bine plăcerea durerii creatoare.
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
fi născut bătrân, pentru că inclusiv versurile sale din tinerețe au un aer paseist, resemnat, se hrănesc din realitatea unei alte vârste, definitiv pierdute. Se poate vorbi, în cazul acestui poet, de un manierism al acestor teme, de o plăcere aproape masochistă de a se autocontempla în ipostaze de maximă vulnerabilitate. Trucată sau nu, singurătatea eului din poezia lui Petre Stoica este una cu ștaif, estetizată, ca o scenă dintr-un film sentimental: ,Am așternut farfuriile tacâmurile paharele/ toate sunt noi și
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
rușine să recunosc că numai naivitatea mea putea să creadă că, în spatele sonorității de orgă a unor asemenea bazaconii conceptuale, stă pitit spectrul vreunui adevăr. Promisiunea incantatorie a acestor expresii emfatice mi-a mîncat ani de răbdare și de strădanie masochistă, întregul meu chin fiind pus în slujba unei cauze dinainte pierdute: gîndirea abstractă. Al treilea simptom este strîns legat de cel de-al doilea. Dintre toatre lucrurile care ne înconjoară, nu ajungem să credem cu adevărat decît în cele care
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
fariseim); sub versurile ei stă tot o candoare strivită, dar una care nu vrea să se lamenteze, ci să riposteze. Iar o sensibilitate excesivă nu poate răspunde decît tot prin excese - aici, premeditat contrare; Livia desenează, prin urmare, cu voluptate masochistă și sadică deopotrivă, coșmaruri existențiale și suplicii de senzație (toate senzațiile dor cumplit), dar în linii atît de îngroșate încît sare peste marginea de autenticitate și dă în paradă de lugubre și grotești: „ghemuiți sub plăpumi strînși umăr lîngă umăr
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
mai văzusem așa. Era foarte mulțumită de proiectul la care lucra. —Cele două coloane. —Exact. Coloanele cutii. Deși nu asta era denumirea lor corectă. Ea le numea cumva mai ciudat. M-am uitat la Stephen cu un fel de fascinație masochistă. Dacă se dovedea că el a știut tot timpul ăsta, atunci tot ce ar fi trebuit să fac era să-l întreb... —îți aduci aminte cum le numea? — Sigur că da. Ei bine, mai mult sau mai puțin. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cât pe ce să fiu implicată Într-un scandal politic. Însă toate acestea au reprezentat experiențe deosebite pe care altfel nu le-aș fi putut avea. Eram o fetiță neexperimentată și anii treceau cât ai clipi. Uneori participam la jocuri masochiste. Oare mă puteți Înțelege? Am trăit Într-un vis continuu, poate și din cauză că nu am Întâlnit un bărbat care să mă domine complet. Am Încercat și lucruri extreme, am avut și experiențe dure. Nu eram total străină nici de scatologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fel de ceremonie care a continuat pe toată perioada cât ne-am Întâlnit. Chiar și acum sunt impresionată că a reușit să-și mențină atitudinea de sadic, căci linsul degetelor de la picioarele unei femei se potrivește mai degrabă cu tendințele masochiste al unui bărbat. Din seara aceea s-a legat Între noi un fel de complicitate. În seara aceea nu a ejaculat, nici În seara următoare, nici În cea de după aceea. Relația noastră nu a evoluat prea mult, nici Întâlnirile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
V-am spus și Înainte, cred: sadicul trăiește Într-un univers de calcule matematice. Cu alte cuvinte, dacă scopul lui final este să ejaculeze cu fața scăldată În urina unei femei, Își pune problema cum să conducă Într-acolo tendințele masochiste ale partenerei, păstrând Însă și gradul maxim de stimulare sexuală. Ajunsesem la limita suportabilului. Simțeam ceva asemănător cu senzația irezistibilă de a urina. Ascultând-o pe Keiko Kataoka vorbindu-mi despre orgii sexuale, despre prostituate, despre membrana anală, despre ejaculare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu el. Probabil că era la un pas de a-și pierde mințile, mai exact, deja Înnebunise de plăcere. Fără a o lua pe ocolite și fără a folosi metode sofisticate, așa cum procedase cu celelalte fete, bărbatul o transformase În masochista perfectă, până În măduva oaselor. Cu siguranță că ea era cea vinovată din moment ce nu primea ceea ce-și dorea, cu toate că suferea așa de mult. Știa bine că acel penis nu-i aparținea, așa că n-avea nici un motiv să urască pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un valet pe care nu-l ducea mintea mai mult. — Vorbește! Spune ceva! La auzul ordinului ei, am simțit cum cocaina pe care o inhalasem Înainte de a da telefon se răspândea În Întreg corpul și am fost cuprins de fantezii masochiste. Mintea mi-era străfulgerată neîncetat de imagini fragmentare: picioarele suple și puternice ale unei femei, care nu știam dacă era Keiko Kataoka sau altcineva, tocuri Înalte, părți ale unui trup feminin, lenjerie intimă, articole de machiaj. Nu conștientizam ambiguitatea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu dau cu nimic sensul teoretic al literaturii de oralitate, de exprimare a intervievatului, ci o excitație profundă a senzațiilor tipului nou de om. Literatul cunoaște acest fapt și își transformă creația în hrană pentru cei obsedați de frământări sodomice, masochiste etc. Nu romancierul este devină de ceea ce scrie, pentru că el redă fidel expresia stagnării puterii de a decide a omului, el cunoaște ca nimeni altul întârzierea în meditație a lumii de astăzi, știe ce omul vrea: Eu însămi umblam goală
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
plecă. De necrezut! Și ce voi face când voi ieși de aici? Ce se va întâmpla dacă nu voi mai răspunde la tratament? Eram terifiat de posibilele consecințe. Poate că aici era cheia întregii mele aventuri. Dintr-o pornire pur masochistă (și nicidecum una sadică, cum fusesem acuzat), nu îmi doream propria liniște, ci voiam să fiu speriat, terifiat, împins la limită de situațiile cărora trebuia să le fac față și amenințat de personajele cu care mă intersectam. Astfel, fricile mele
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
lui Petre Ispirescu. Apa noastră cea de toate zilele se scoate din adîncul pămîntului de la vreo zece metri, dacă ai norocul să nu te fi ostenit în zadar. Vecinul nostru, om nevoiaș ca toți cei de pe aici, ademeniți de voluptatea masochistă de a ne căuta fericirea tocmai în disperarea noastră tradițională (săraci, dar cinstiți!), a pus mîna pe sapă și s-a străduit să coboare cît mai mult în adîncul pămîntului, cu o pasiune julverniană emoționantă, ajutat de cei trei copii
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
fi 'mică' parcă ar fi anormal! Și, dacă ne-am inșela în această afirmație ar fi foarte bine.. Umilința, un cuvânt cam desuet în ziua de azi în care toată lumea vrea să aibe... înainte de 'a fi'! Propun oare supunerea persoanei masochiste față de cea sadică? Deși prima chiar se simte ‘protejată’ de a doua! Umilința la omul demn ce a renunțat la orice "iluzie protectivă" nu este supunere și nici slujire nedemnă, ci este slujirea demnă de un om, îndreptată fiind înspre
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]