132 matches
-
-se pe umerii tăi!/ Tu rămâi „țap ispășitor”, nu poți să-i eviți,/ îți pierzi personalitatea/ libertatea, te sufocă/ pe toate undele, te sterilizează.” Cu cine se răfuiește? Sunt „bastarzii cuvintelor închiși în colivie”. Scrie despre ei, în continuare: „Sunt masochiștii virtualului/ care-și pun poze cât mai mari,/ „tineri bătrâni” de 70 de ani, care se autoflagelează,/ își pipăie cuvintele prin oglinda spartă./ Sinceritatea lor vulgară... de insomnie previzibilă./ Pentru că nu-și iau medicamentele,/ tratamentul... drogul fufelor!” „cârtițe, cârtițe.” E
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368197_a_369526]
-
respectă când vede roșu, li s-a urcat ușor sângele-n mărgele! Imediat pe listă e, de departe, purtătoarea de Vuitton și tocuri Claricci. Cu marea performanță de a ceda Capitala. Practic fără luptă, cu toate că a avut fonduri cu nemiluita. Masochistul motan Dănilă și-a luat pliciul! Lipsa crasă de imaginație a condus, normal, la predarea tuturor foncțiilor. Spre disperarea marinarului-bișnițar cu resursele țării și spre bucuria buldogilor. Sigur se lasă cu congres. Îl vor arde și pe boculean, deși, la
TABLETA DE WEEKEND (5): TOT RĂUL SPRE BINE! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358340_a_359669]
-
scrie pe o hârtie care „trage să moară” („Hârtia”). Spiritul liric este „găsit beat” („Un măr stă în ușă”) și caută „punctul de moarte” („Stau”). El este „omul” ce „se zidește pe sine în zid” („Vânzare”), precum un Meșter Manole masochist. Aceasta este o „poezie neagră”, cum îi spune criticul C.M. Popa. Eul liric este, din perspectiva modului de producere, un prelucrător („Prelucrez, Doamne, eu prelucrez”, „Lumina”), iar din aceea a gândirii producătoare, „o otravă cu rugăciuni” („Eu sunt o otravă
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
teribilismelor adolescentine și pe care opoziția se pregătea să le lanseze. Ca gest de asumare conștientă, de matură recunoaștere, de îndreptare, de educare prin sinceritate, nu prin ascunderea gunoiului sub preș. Din acest unghi de vedere, apreciez mai mult gestul „masochist” al domnului Pleșu de a publica în editorial comentariile negative despre sine culese de pe blooguri și site-uri riscând un nou curent de opinie nefavorabil. Este atitudinea unui om convins de puterea lui și care ține să traverseze cu ochii
ÎN APĂRAREA DOMNULUI PATAPIEVICI de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341036_a_342365]
-
competitiv asupra celor care după facultate au rămas practic doar cu regula de trei simplă și cu o dexteritate aproximativă în Excel. Mai târziu, asistent universitar la Catedra de Limbi Străine a a Academiei de Studii Economice, dezvoltasem un ritual masochist de a chestiona fiecare grupă de studenți în legătură cu motivul pentru care au ales să urmeze o facultate și în special aceea unde fuseseră acceptați. Invariabil, intratabil, obțineam în vaste proporții același răspuns păduchios: „Vreau diploma asta, nu știu dacă îmi
Diploma ta nu valorează (mai) nimic () [Corola-blog/BlogPost/338073_a_339402]
-
dădeau ocoale.../ Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale!" ("În grădină", 1905, Dimitrie Anghel). Mă opresc aici cu citatele. Mai știu vreo două sute de poezii desăvîrșite, dar ajunge! Nu mă mai ocup de veleitari, pentru că nu sînt masochist. Uneori, prin bunăvoința cîte unui confrate, pe care îl stimez pentru talentul lui, mai primesc cîte o carte de departe, pe care o citesc îmbătat de finețea versurilor. Notă: În cazul meu este simplu de explicat! Am invățat, pur și
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]
-
în orașul Dej, județul Cluj. Debut publicistic și poetic în „Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psihosociologie. Cărți publicate: „Neguțătorul de arome” (1991, poeme), „33 de poeme” (1992) și „La ce bun poeții” (colectiv, interviuri). În pregătire, volumul de versuri „Masochistul”. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante. După 1989: șeful Comisiei pentru abuzuri și drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan și Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean „Gazeta someșeană”- primul număr a fost scos în
FANTOMA UNIUNII SCRIITORILOR de ALEXANDRU PETRIA în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344016_a_345345]
-
în orașul Dej, județul Cluj. Debut publicistic și poetic în „Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psihosociologie. Cărți publicate: „Neguțătorul de arome” (1991, poeme), „33 de poeme” (1992) și „La ce bun poeții” (colectiv, interviuri). În pregătire, volumul de versuri „Masochistul”. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante. După 1989: șeful Comisiei pentru abuzuri și drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan și Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean „Gazeta someșeană”- primul număr a fost scos în
FANTOMA UNIUNII SCRIITORILOR de ALEXANDRU PETRIA în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344016_a_345345]
-
inversează, precum și scena finală, a împăcării dureroase cu soarta de a trăi în continuare despărțită fizic și moral de unica ei fiică. Oscilațiile vocii actriței, de la accentul britanic de „lady”, la notele joase ale femeii vulgare, de tipul “sadista cu masochistul”, sinceritatea lacrimilor, naturalețea gesturilor, ironia și hazul, fac din interpretarea Mayei Morgenstern un magistral recital actoricesc. Ilinca Manolache (Vivie) o actriță tânără, („valoarea nu așteaptă numărul anilor!”) întruchipează perfect intelectuala feministă, inteligentă, corectă cu sine și cu ceilalți și reușește
UN RECITAL ACTORICESC – MAYA MORGENSTERN ÎN „PROFESIUNEA DOAMNEI WARREN” LA TEATRUL MIC DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374359_a_375688]
-
inevitabila întrebare: ”cine e atunci visătorul aici, grecul șiret sau europeanul idealist?” âIndiferent de rezultat, procesul anevoios de dezbatere publică a avantajelor și dezavantajelor integrării europene, pe exemplul viu al Greciei, are ceva exhibiționist și tenace: e ca un chin masochist, în speranța unei autopurificări de amploare (iarăși elemente desprinse parcă din ritualurile religioase). Experimentul fascinant se continuă sub ochii noștri și nu știm dacă să râdem sau să plângem gândindu-ne la învățăturile de minte pe care le vom trage
BINE ŞI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374951_a_376280]
-
mîna, să i-o săruți, gardianca se opune, insiști (de ce dracu'?), îi forțezi brațul, poate-poate, ea însă cîștigă, îți împinge atletic mîna la loc și-ți zîmbește congelat. Culmea e că, deși știu care-i este stilul, recidivez. Îmi place, masochist, gimnastica asta androgină. I-o fi pupat oare vreodată Ceașcă, neprincipial, mîna Savantei? Ce emblemă luminoasă ne-a mai încîntat ochii în războiul (rece) de cincizeci de ani! Două mîini una albă, cealaltă neagră își înfrățeau forța proletară într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nu să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici, și nu să fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență.”1 În fapt, dacă snobismul e masochist (snobul vrea să se integreze cu orice preț, să se lase umilit, ca biet imitator), dandysmul e sadic prin forța sa de șoc, prin voluptatea de a violenta și de a produce suferință, crede Jean d’Ormesson, despărțindu-se astfel
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandysmul Își dezvăluie fața malefică, fără nici o circumstanță atenuantă. Îi datorăm lui Jean d’Ormesson (când insistă asupra comparației dintre snob și dandy) o observație capitală, pe care simțim nevoia să o reluăm: „Snobismul este un demers integrator de tip masochist, În timp ce dandysmul e un demers de segregare cu tendință sadică”. Disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domina pe ceilalți, egolatria nemăsurată Îl fac pe dandy să producă suferință, să chinuie, dacă nu Întotdeauna niște corpuri, atunci măcar bietele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
adesea importante și cu un potențial evolutiv sever. Comportamentul medicului este de încurajare, spre a fi dezvăluite de către astfel de bolnavi, o serie de date - mai ales subiective - cu importanță diagnostică, inclusiv condițiile de viață ale acestor bolnavi. b) Bolnavi masochiști (Wise) care-și ascund suferința la exterior, ajungând să și-o cultive cu voluptate în plan interior, ca pe o componentă a unui șir de evenimente neplăcute de diferite naturi. Wise sugerează o conduită a medicului de a îndemna pe
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
acei ani pe mulți tineri, chiar dacă erau inteligenți, să se abrutizeze în degradarea lealității fasciste: un fel de revoltă pe dos, nu mai puțin provocatoare decât revolta adevărată, postulând și ea o negare de sine, o abnegație cu caracter - firește - masochist și autopunitiv. Beția de a servi Puterea era o recompensă, iar subiecții operației atroce erau deseori tineri intelectuali foarte delicați. Așa și-a încheiat propria ucenicie Don Milani. Și a vulgarizat într-un stil puțin dulceag (spre folosința unei mame
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Sfânta Maria, Maica Sfântă...”. E oare posibil? Degenerarea seculară ce a făcut din Evanghelie un text pentru proliferări infernale catehetice, liturgice, spiritualiste, emanând norme ce sfârșesc prin a se suprapune, într-o involuție nomenclatoare cu caracter undeva între ezoteric și masochist, plin de „tabuuri” și de „ceremoniale de abordare” foarte asemănătoare ceremonialelor nevrotice, cu o întreagă obișnuință ierarhică (Tată, Stăpân, Protecție, Pedeapsă) ce chinuiește la modul clasist masele sărace, așa cum e transferată diabolic în Cer etc. etc.; toate acestea au reușit
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de tip conservator sunt și ele de două feluri: de tip narcisic sau de autoconservare și de tip altruist sau de heteroconservare, individuale ori sociale. Conduitele instinctive de tip agresiv, cu caracter deviant, sunt tot de două feluri: de tip masochist sau de autoagresivitate, individuale ori sociale (homosexualitatea, stările ipohondriace, refuzul alimentar, automutilările, suicidul), și de tip sadic sau de heteroagresivitate, individuale ori sociale (hipersexualitatea, mizantropia, cleptomania, violențele corporale, homicidul). În cazul agresivității, trebuie să se aibă în vedere două aspecte
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
controlat; - concentrarea atenției asupra propriei suferințe, crește anxietatea și izolarea. 3) Tipul histrionic - neîncredere, refuz; - evitare; - sexualizează relațiile; - dramatizează situația și caută să se pună în evidență. - boala este considerată ca un atac al feminității sau al masculinității. 4) Tipul masochist - repetarea istoriei suferinței; - tendință la sacrificiu de sine; - sentimentul că nu este apreciat. - boala este percepută ca o pedeapsă; - sentimentul că suferința nu le este cunoscută. 5) Tipul paranoid - temător, suspicios; - tendință la imaginație interpretativă; - iritabili, cverulenți; - sentimentul că sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rând, „aspectul psihologic al medicinei”, al unei suferințe psihice care se exprimă printr-o simptomatologie somatică de un mare polimorfism (dureri, constipație, inapetență, grețuri, tahicardie, precordalgii, scădere ponderală, urticarie, dispnee, dismenoree etc.). Atitudinea bolnavilor față de suferință este pasivă, de tip masochist. Un fel de „alianță” cu boala sau chiar o atitudine de „retragere și refugiu” în boală. Acceptarea unei „dezorganizări a imaginii corporale”, manifestată specific (nevrozele de organ etc.) sau difuz (suferințe nespecificate). Le vom analiza în continuare. Deși aparent de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de dezvoltare libidinală care are ca obiect fixațiile obsesive sau mecanismele de apărare ale Eului într-un fel preferențial și stereotip în scopul rezolvării conflictelor intrapsihice. Se izolează, în acest sens, următoarele tipuri de caractere: oral, sadic-anal, falie, narcisic sau masochist. Tipul oral este specific personalității isterice, cu trăsături pasive și de dependență afectivă, acest tip de personalitate histrionică fiind mai apropiat de conflictul oedipian. Tipul anal corespunde personalităților psihastenic-obsesionale. Tipul falic-narcisic este datorat formațiilor reacționale legate de teama de castrare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tip de personalitate histrionică fiind mai apropiat de conflictul oedipian. Tipul anal corespunde personalităților psihastenic-obsesionale. Tipul falic-narcisic este datorat formațiilor reacționale legate de teama de castrare și de fixarea la stadiul falie al dezvoltării cu hipervalorizarea penisului (W. Reich). Tipul masochist moral regrupează tendințele autopunitive și conduitele de eșec, aspecte care traduc o culpabilitate inconștientă generată de conflictul oedipian. 2) Personalitățile isterice și dependente Problema acestor tipuri a fost studiată de numeroși specialiști (J.M. Charcot, J. Babinski). P. Janet leagă patologia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un bivuac, totul căpăta aspecte apocaliptice, dar și epopeice, epopeea cărnii. Analogia cea mai vizibilă era între coadă și campania militară (cu „eroismul” și sacrificiile de rigoare), dar și între coadă și actul sexual (plăcerea fiindu-le însă rezervată exclusiv masochiștilor). Apăruseră bancuri în care coada prima asupra sexului - pentru populația cozii, supraviețuirea, alimentația erau importante, plăcerea și reproducerea erau secundare. „Se bagă” și „se dă” erau verbe-emblemă. Partidul-stat devenit un fel de Moș Teacă violent, paranoic și senil, „băga” tot
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
una sclavagisto-feudală, o relație de aservire, între baștan și supusul care trebuia umilit. Interesant este că, după 1989, resentimentele („Să stea și ei la coadă ca noi”) nu se îndreptau atât către șefii comunisto-securiști (formatori de opinie - aceștia erau iubiți masochist, erau „de-ai lor”), cât mai ales înspre exil și diaspora, către „înstrăinații” de legea lor. Mâncarea și tot ce era bun se ducea la export, în țările socialiste sau în „Lumea a Treia”, îndeosebi în Africa și în lumea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de autopedepsire, care pot conduce la o nevroză de eșec. Persoana poate ajunge până la agresarea propriului eu corporal - de unde și false accidente, boli altfel inexplicabile și chiar acte sinucigașe. Toate aceste eventualități vin în sprijinul remarcei lui Freud (1924b/1974): „Masochistul trebuie să lucreze împotriva interesului propriu, să distrugă perspectivele ce i se deschid în lumea reală și eventual să nimicească propria existență reală”. Aici, termenul „masochist” este luat de Freud în sensul restrâns a ceea ce el numește „masochism moral”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]