60 matches
-
care opune pe maximaliști minimaliștilor. Este una din specificitățile cazului bulgar care face să concorde cele două clivaje principale: foștii comuniști/anticomuniști și minimaliști/maximaliști, foștii comuniști fiind de asemenea pe versantul minimalist și polul anticomunist situându-se pe versantul maximalist 10. tertio, cele două organizații de partid principale ale foștilor comuniști Partidul Socialist Bulgar și ale anticomuniștilor Uniunea Forțelor Democratice au "eșuat" în elaborarea și punerea în practică a programului de transformare, a viziunii de stat, a deschiderii și a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Doilea Război Mondial; copiii care au aderat "la construirea socialismului real" și uneori o a patra generație aceea a nepoților "socialiști" care, după 1989 susțin social-democratizarea fostului partid comunist. Clivaje apreciabile după noi în cazul bulgar sunt: foștii comuniști/anticomuniști, maximaliști/minimaliști, urban/rural, centru/periferie, autoritar/democratic. Am văzut deja în cadrul bulgar, este vorba de o corespondență între clivajul foști comuniști/anticomuniști și clivajul minimaliști/maximaliști. Clivajul autoritar/democratic este un clivaj de esență culturală care este specific statelor din
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
fostului partid comunist. Clivaje apreciabile după noi în cazul bulgar sunt: foștii comuniști/anticomuniști, maximaliști/minimaliști, urban/rural, centru/periferie, autoritar/democratic. Am văzut deja în cadrul bulgar, este vorba de o corespondență între clivajul foști comuniști/anticomuniști și clivajul minimaliști/maximaliști. Clivajul autoritar/democratic este un clivaj de esență culturală care este specific statelor din vechiul bloc sovietic. Este vorba pentru noi de o diferențiere între, de o parte, "modernizatorii", purtători ai unei culturi politice, atașați valorilor democratice, ale economiei de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
viață și sărăcirea severă a unei părți din populație; 2. faptul că clivajele dintre cele două războaie nu mai joacă un rol important în structurarea peisajului de partid și concordanța dintre cele două clivaje principale vechi comuniști/anticomuniști și minimaliști/maximaliști 3. "calitatea" democrației în cursul construcției și consolidării. După exemplul lui Kanev, considerăm că în "Bulgaria, pentru moment, se impune un model particular "elitist" de democrație, care încearcă să funcționeze mai ales la vârful sistemului politic și care estimează ca
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
in J.-M. De Waele (coord.), Partis politiques et démocratie en Europe centrale et orientale, Editions de l'Université de Bruxelles, Bruxelles, 2002, pp. 145-160. 5 Astfel, spre exemplu, ne putem pune întrebări vizavi de viitorul clivajului economic de tipul maximaliști/minimaliști, care face o distincție între partide în funcție de cronologia și profunzimea reformelor economice: va lua acest clivaj clivaj expresia clivajului proprietari/muncitori? 6 J.-M. De Waele, "L'émergence, l'organization et les spécificités des partis politiques dans les pays
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
e necesar - va fi vorba în Ultimele zile din viața literaturii. Despre inaderența publicului autohton la ceea ce se trăiește, cultural, aiurea și nu aici, despre sufocarea didactică pe care o suferă textele odinioară fascinante, despre anorexicii minimaliști, mutanții autoficționari, intruvabilii maximaliști și cei din urmă dintre marii scriitori. Ce le e unește? La suprafață - o certă competență intelectuală în care Alexandru Matei nu pare să aibă, în presa românească, rival, iar în subsidiar - o tonalitate profetică, aplicată exclusivist, cât se poate
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
sub raport estetic. Asta l-ar transforma pe Conkan într-un mediocru locvace. O altă cale (pe care, sagace, o adoptă și Bogdan-Alexandru Stănescu în articolul de care pomeneam) e cu adevărat subversivă, căci se referă la un întreg discurs (maximalist, cum i se spune cel mai adesea) pe care, pastișându-l discret, Conkan îl subminează. Pentru această a doua interpretare, argumentele mi se par și mai numeroase, și mai greu de combătut: numele fericitului Markon (care e evident, un cuvânt
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
au îngreunat activitatea Partidului Național Român din Transilvania. Seria de articole publicate de Ioan Slavici în Corespondența română sub titluri ca Renegații, Moderații, Avertismente, Moții ș.a. este limpede în acest sens. Slavici nu este nici măcar un moderat, ci este un maximalist - el cere în permanență respectarea integrală, de către maghiari, a angajamentelor luate față de împărat în 1867 și a Legii minorităților din1868 -, dar unul care refuză retorica găunoasă și acțiunea pripită. Amenințarea colosului rus îl împidică să se înroleze în corul celor
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
În original, as de espadas, conform jocului spaniol de cărți. În original, siete de bastos, conform jocului spaniol de cărți. Nume dat cu ușoară ironie unui aragonez rustic. Bolșevică (< rus. bol’she, „mai mare“); de remarcat și jocul de cuvinte maximalist / marxist. Exemplara bibliografie a lui Carlos Anglada cuprinde și: crudul roman naturalist Carne de salon (1914), magnanima palinodie Spirit de salon (1914), de-acum depășitul manifest Cuvinte către Pegas (1917), notele de călătorie din La Început a fost vagonul pullman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se supune artistul prin lipsa de folos imediat a creației artistice: „Arta e cu totul nefolositoare”, susține ultima propoziție a acestui excurs Înspre limitele și dincolo de limitele stabilite de către Wilde propriului demers. În aparență minimalist, demersul se relevă a fi maximalist... În exces: o Încercare de a dobândi totul, totalitatea, invocând strategic piedicile puse În cale de practica excesivă a umilinței față de artă, dublată de practicarea agresivă a unui ton peremptoriu, mai potrivit unei dizertații aulice decât unui text ce vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]