65 matches
-
s] alegi între a-ți p]lmui mama și a-i scoate un ochi unei pisici, utilitaristul va alege prima variant] deoarece aduce o suferinț] mai mic], toate celelalte fiind egale. Trebuie menționat aici c] principiul minimaliz]rii durerii și maximaliz]rii pl]cerii nu se aplic] numai în cazul suferinței fizice, ci și în cazul durerii sau pl]cerii psihologice, deși acestea sunt mai greu de cuantificat. Utilitariștii întâmpin] ins] probleme atunci când este vorba de situatii care implic] uciderea. S
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
indicator al competitivit]ții, dar chiar și în aceste cazuri conteaz] satisfacția adus] de victorie și nu profiturile ca atare. O alt] imagine mai sofisticat], dar nu diferit], susține c] managerii unei afaceri au o singur] obligație, aceea de a maximaliza profitul acționarilor lor. Nu trebuie neap]rât s] analiz]m motivele reale ale deciziilor managementului superior pentru a ar]ta c], desi managerii recunosc c] rolul lor este definit în primul rând prin obligații, măi degrab] decât prin „c]utarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conținu] s] submineze bazele unei societ]ți libere” și i-a acuzat c] „predic] un socialism pur si nediluat”. Argumentul lui Friedman este c] managerii unei corporații sunt angajații acționarilor și, în aceast] calitate, ei au „responsabilitatea fiduciar]” de a maximaliza profitul acestora. Donațiile de bani pentru acte caritabile sau pentru alte cauze sociale (cu exceptia campaniilor de relații publice al c]ror scop este consolidarea prestigiului afacerii) sunt de fapt un furt din banii acționarilor. Mai mult decât atât, nu avem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Subliniez faptul c] nu este vorba despre bun]tatea dezinteresat] - adic] despre altruism în sens propriu sau despre altruismul de tip Maica Tereza, ci mai degrab] despre cooperare în scopuri biologice, care se traduce ast]zi prin cooperare în scopul maximaliz]rii procesului de trasmitere a elementelor ereditare (genele) generațiilor viitoare (Maynard Smith, 1978). Astfel, altruismul evoluționist trebuie înțeles în sensul metaforic al termenului, fiind de preferat scrierea între ghilimele: „altruism”. Atât teoria, cât și dovezile empirice în sprijinul amplorii „altruismului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bine antrenate se poart] bine atunci când r]spund în modul dorit. Incompatibiliștii care sunt convinși c] suntem liberi și c], prin urmare, determinismul este fals, sunt cunoscuți că „libertarieni” (a nu fi confundați cu libertarienii politici, care urm]resc s] maximalizeze rolul statului). Ei accept] c], dac] determinismul ar fi adev]rât - pasul 1 din argumentația de mai sus - pașii ulteriori ar urma într-adev]r. Dar, susțin ei, determinismul este fals pentru c], cel puțin în anumite situații, putem acționa liber
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
performanța, În scopul obținerii unei eficiențe sporite. Adesea, economiile de timp erau măsurate În fracțiuni de secundă. Taylor a redus comportamentul uman la cel al unei mașini și a judecat performanța după aceleași criterii - și anume, cât de bine a maximalizat producția fiecare lucrător În timpul cel mai scurt, cu un aport minim de muncă, energie și capital. Omul și mașina, au devenit astfel unul și același lucru. Odată cu secolul XX, americanii au asimilat valoarea mașinii În viețile lor Într-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
America și capitalismul au ajuns să aibă un statut tautologic. Este posibil ca americanii să fie singurii capitaliști pur-sânge rămași În lume. Ideea lui Adam Smith a unei piețe nestânjenite, În care vânzătorii și cumpărătorii individuali concurează pentru a-și maximaliza proprietatea, este terenul principal pentru realizarea visului american. Dacă arena capitalistă ar fi compromisă În mod serios, visul american ar avea de suferit. Acesta este motivul pentru care americanii sunt suporteri aprigi și loiali ai tezelor teoriei capitaliste. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a furniza o nouă identitate colectivă pentru numărul crescând de agenți liberi și autonomi, care formau lumea relațiilor de proprietate privată În piețele autoreglementate. A realizat acest lucru fixându-se pe sine ca o imagine În oglindă a individului care maximaliza interesul personal În economia capitalistă În formare. Asemenea fiecăruia dintre indivizii autonomi care pretindeau suveranitate asupra domeniului proprietății personale, statul-națiune a reclamat un drept similar de suveranitate asupra unui teritoriu mai mare din care toți agenții liberi individuali făceau parte
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
determină În mod natural și necesar, să prefere acel mod de folosire care este cel mai avantajos pentru societate 2. Prin Însăși natura lor, piețele sunt spații competiționale, În care tranzacțiile se realizează distant, fiecare parte negocind pentru a-și maximaliza interesul personal pe socoteala celeilalte părți. Cumpără ieftin, vinde scump și caveat emptor - cumpărătorul să fie atent - au fost cele mai importante principii behavioriste de la Începutul relațiilor moderne de piață. Rețelele operează pe un principiu complet diferit. Fiecare parte intră
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
principii behavioriste de la Începutul relațiilor moderne de piață. Rețelele operează pe un principiu complet diferit. Fiecare parte intră În aceasta relație bazându-se pe presupunerea că, optimizând beneficiile celorlalte părți și ale grupului luat ca Întreg, interesul personal va fi maximalizat În proces. Rețelele sunt formate din firme autonome, care cedează o parte din suveranitatea lor În schimbul beneficiilor care decurg din folosirea În comun a resurselor și Împărțirii În mod egal a riscurilor Într-un câmp de operații lărgit. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
folosirea În comun a contractorilor și Împărțirea În mod egal a câștigurilor și economiilor se transformă din ce În ce mai mult În normă. Într-o economie globală, În care toți sunt conectați și din ce În ce mai interdependenți, ideea agenților liberi autonomi, care Încearcă să-și maximalizeze interesul personal În tranzacții de schimb simple pe piață, pare cu totul depășită. O rețea, Într-un sens foarte real, este singurul model corporativ capabil de a organiza o lume atât de rapidă, complexă și diversă. Cu toate că modelul rețelei devine
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vechea modalitate de gândire despre starea naturii. Teoria sistemelor a pus de asemenea la Îndoială și restul proiectului iluminist, incluzând și aceasta este foarte important, ideea ființelor autonome acționând Într-o lume detașată, autoreglantă, populată de alte ființe autonome, fiecare maximalizând interesul propriu. Teoria sistemelor susține că natura Întregului este mai mare decât suma părților. Aceasta deoarece reprezintă relația dintre părți - principiul de organizare care animează Întregul -, care crează ceva diferit din punct de vedere calitativ la nivelul Întregului. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în special tendințele sale spre: - a realiza inferențe arbitrare (a trage concluzii catastrofice fără motiv în legătură cu gravitatea simptomelor fizice asociate anxietății, sau cu periculozitatea potențială a stimulilor fobogeni); - a generaliza la toate situațile posibile o experiență de angoasă acută; - a maximaliza pericolele și a minimaliza situațiile securizante; - a personaliza orice eveniment care amintește de vulnerabilitatea individuală și de dependență, sau de agresivitatea și de indiferența celorlalți. Pacientul conștientizează distorsiunile sale cognitive pe parcursul efortului său de auto-observare, analizat împreună cu terapeutul. Experiențele din
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
expună la toate activitățile din categoria: situație legată de faptul de a rămâne singură”, dar a eșuat în legătură cu sarcina din cealaltă categorie: în ultimul minut, ea a refuzat să meargă la restaurant cu prietenii săi. Ea își minimalizează reușitele și maximalizează pericolul și eșecurile sale. Terapeutul îi revalorizează deci evoluția și ceea ce a realizat începând de la prima consultație înainte de a se preocupa de eșecul său. In intervalul scurs de la ședința precedentă, doamna S. a făcut două atacuri de panică și a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin intermediul mecanismelor de menținere (cerc vicios) și al reinterpretării intențiilor protagoniștilor. De exemplu, ei analizează statutul tatălui, judecător omnipotent și perfect (după spusele pacientului), ale cărui intervenții par să fi fost primordiale. Ei ponderează obstacolele sale (minimalizate) și reușitele sale (maximalizate). Pacientul apare în final ca o persoană care depinde de privirea celorlalți, atitudinile sale de fanfaron (supracompensare) cu o tendință de a-l zdrobi pe celălalt camuflând în realitate o teamă de a fi dominat (supracompensare), un self-control emoțional redus
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]