333 matches
-
Țara Moldovei, era devastat cu strășnicie. La 18 iunie 1774 satul Alcedar era pe jumătate părăsit, rămăseseră numai 14 gospodării țărănești și două familii de bejenari din Țara Leșească. Scutire de la bir s-a făcut numai pentru trei familii de mazili, două ale arnăuților și gospodăria preotului din sat. La sfîrșitul anului 1774 satul se golise și mai rău avea numai 10 case. Scutire de la bir s-a făcut numai pentru mazilii Iordache Sava și Vasile Oprea. Recensămîntul din 1803 din
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
bir s-a făcut numai pentru trei familii de mazili, două ale arnăuților și gospodăria preotului din sat. La sfîrșitul anului 1774 satul se golise și mai rău avea numai 10 case. Scutire de la bir s-a făcut numai pentru mazilii Iordache Sava și Vasile Oprea. Recensămîntul din 1803 din porunca domnitorului Alexandru Moruzi găsește în satul Alcedar numai 47 gospodării ale răzeșilor. La 10 martie 1805 acest voievod scrie ispravnicilor din Soroca să aleagă partea răzeșilor din Alcedar, moșia cărora
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pare că a fost totuși recensămîntul din 31 iulie 1835, cînd în Alcedar au fost înregistrate 103 familii de răzeși, 192 bărbați și 183 femei, clerul bisericii sf. Arh. Mihail - 26 bărbați și 26 femei, Precum și 14 familii de boiernași, mazili, ruptași - 34 bărbați și 24 femei. Prin casele lor se păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un document
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
bărbați și 24 femei. Prin casele lor se păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un document din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii Stafi Vîrlan și Ion Herto. Preot în sat era Teodor Lujanschi, dieci - Ioan Coadă și Nicolae Divdera. Dascăl era Nichita
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un document din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii Stafi Vîrlan și Ion Herto. Preot în sat era Teodor Lujanschi, dieci - Ioan Coadă și Nicolae Divdera. Dascăl era Nichita Pronițchi, de 50 de ani, care cu soția
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
nouă la intrare, se construiește și se amenajează o fîntînă. Alcedarul este unul dintre puținele sate din Republica Moldova a cărui populație chiar în momentul înființării, poate fi stabilită cu exactitudine. În 1835, în Alcedar erau 53 de gospodării cu 7 mazili. Unde mai tîrziu peste cîțiva ani se vede o sporire a numărului de case. Satul cuprindea 10 familii de mazili, 6 familii de ruptași, 5 familii de țercovnici, 98 familii de țărani. Populația număra pe atunci 495 locuitori (255 bărbați
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
populație chiar în momentul înființării, poate fi stabilită cu exactitudine. În 1835, în Alcedar erau 53 de gospodării cu 7 mazili. Unde mai tîrziu peste cîțiva ani se vede o sporire a numărului de case. Satul cuprindea 10 familii de mazili, 6 familii de ruptași, 5 familii de țercovnici, 98 familii de țărani. Populația număra pe atunci 495 locuitori (255 bărbați și 240 femei). Sporirea se vede și în 1859, cînd satul număra 150 de case și 611 locuitori (303 bărbați
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pe Ceremuș a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități mai mici românești și evreiești. În perioada interbelică au funcționat aici o filială a Societății mazililor și răzeșilor moldoveni, o Casă ucraineană de lectură și o Casă polonă de lectură . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. În
Bănila pe Ceremuș, Vijnița () [Corola-website/Science/315583_a_316912]
-
Vâlcele” din zona satului Fântânele, cuprinzând așezări din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș), neolitic (cultura Boian), secolele al IX-lea-al XI-lea și din Evul Mediu. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ruinele bisericii „Adormirea Maicii Domnului” a Mazililor (1786); și biserica „Adormirea Maicii Domnului” a Ungurenilor (1735-1750).
Comuna Fântânele, Prahova () [Corola-website/Science/301671_a_303000]
-
Budoiu stăpânită de schitul Polovragi și moșia Străchinești stăpânită de casa polcovnicului Ioniță Străchinescu, 63 fam., 9 feciori), Plasa Oltețul de Sus. ( Enciclopedia județului Vâlcea. Vol I - 1855. Comuna Băești. Plasa Oltețul de sus - 118 moșneni proprietari ( 111 birnici, 2 mazili, 3 boieri de neam, 2 fii ); Afară de acești moșteni se mai află 3 proprietari cu 3 clăcași. Comuna Grădiștea, plasa Oltețul de sus - 94 moșneni proprietari (87 birnici, 4 mazili, 3 bieri de neam); Afară de acești moșteni se mai află
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Plasa Oltețul de sus - 118 moșneni proprietari ( 111 birnici, 2 mazili, 3 boieri de neam, 2 fii ); Afară de acești moșteni se mai află 3 proprietari cu 3 clăcași. Comuna Grădiștea, plasa Oltețul de sus - 94 moșneni proprietari (87 birnici, 4 mazili, 3 bieri de neam); Afară de acești moșteni se mai află un proprietar cu 3 clăcași; Comuna Obislavul, Plasa Oltețul de sus - 111 moșneni proprietari ( 109 birnici, 1 mazil, 1 boier de neam). (Dinică Ciobotea, Istoria Moșnenilor, 1829-1912, Editura Universitaria, Craiova
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Comuna Grădiștea, plasa Oltețul de sus - 94 moșneni proprietari (87 birnici, 4 mazili, 3 bieri de neam); Afară de acești moșteni se mai află un proprietar cu 3 clăcași; Comuna Obislavul, Plasa Oltețul de sus - 111 moșneni proprietari ( 109 birnici, 1 mazil, 1 boier de neam). (Dinică Ciobotea, Istoria Moșnenilor, 1829-1912, Editura Universitaria, Craiova, 1999). 1864. Băești - comună rurală compusă din satele Băești, Dobricea, Turburea; 159 familii, Plasa Oltețul de Sus; Grădiștea - comună rurală compusă din satele Grădiștea, Vârloiu; 130 fam.) , Plasa
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
pământ, îi dau trei mii de hectare pe râul Amur, numai să nu ne implice în gâlceavă cu cetățenii Angliei”. La 1812, în moșia din Chițcani, stăpânită de vistiernicul Grigore Sturza, erau înregistrate 36 de familii țărănești, o familie de mazili și o familie de ruptași. În biserica de lemn din sat, construită în anul 1771 alături de o biserică mai veche, slujeau doi preoți, un diac și un dascăl. La 27 iunie 1813, la un an după eliberarea Basarabiei de sub jugul
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
Vasile Soceanu, Dumitrașcu Tudosie, Gheorghiță Andreescu și de moșneni cu alti atași ai lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin reforma agrara din anul 1912 au fost împroprietăriți 61 de
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
la16 iulie 1711), unde a rămas cu familia sa. Dimitrie Cantemir a stat în Rusia doisprezece ani, până la moarte în 1723. Primii ani i-a petrecut în Ucraina, pe moșiile dăruite de țar, înconjurat de oștenii moldoveni, țăranii liberi și mazilii care l-au urmat pe domn în exil. A devenit consilier secret al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
boieri. În 4 noiembrie 1745, Dumitrașco Bainschi dăruiește nepotului său, Ion Flondor, fiul lui Șerban Flondor, partea din Baineț moștenită de la tatăl său, „Vasile Bainschi, ce se trage de pe moșu’ (deci, bunicul) Orăș hatman”. În 22 iulie 1758, Ioan Flondor, mazil de Cernăuți, și Ilie Stroici își disputau satul Bainți la Divan. Consemnat în „Consignațiunea lui Enzenberg” din 15 decembrie 1778 sub numele de Bainți, cu trei emigranți transilvăneni, satul Baineț avea, în 1776, 15 gospodării, iar în 1784, 79 de
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
5 agenți economici: SRL "Trust Niscom", Întreprinderile individuale "Semenii","Cojocaru Iacob", Gospodăriile țărănești: "Bîtcă Alexei" și "Duca Igor". Conform satul Otac a fost înființat în anul 1830, deși există informații, că ar fi fost o localitate veche de răzeși și mazili. În anul 1870 se afla în plasa Izvoare, avea 35 de case, 181 de suflete (98 bărbați și 83 de femei, care posedau 42 de cai, 67 vite cornute mari și 105 oi). În anul 1875 aici locuiau 245 de
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
actualului sat Iacobești se afla în proprietatea Mănăstirii Ilișești. În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. Dintr-un uric al domnitorului Grigore Ghica al III-lea din anul 1776 aflăm că jumătate din sat se afla în stăpânirea mazilului Alexandru Vasilco. Conform cărții "„Maghiarii în Bucovina, 1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006, în anul 1776 s-au stabilit în satul Iacobești secui emigrați din Transilvania. După Masacrul de la Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră
Iacobești, Suceava () [Corola-website/Science/301962_a_303291]
-
și 1706, și cu dregătoria supremă de mare ban, din 1707. În intervalul de timp dintre mazilirea și execuția lui Brâncoveanu (aprilie-august 1714), a fost trimis de noul domn Ștefan Cantacuzino pe lângă Poartă, pentru a se evita o soluție favorabilă mazilului. Conform documentelor păstrate, a avut doi fii (Ilie și Șerban) și două fiice (Stanca și Bălașa).
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
un document vechi despre satul Biești și oamenii lui (din noiembrie 1473) s-a păstrat nu la boieri, ci la răzeșii din sat. La 29 aprilie 1835 documentul respectiv, de la Ștefan Vodă cel Bătrân, se păstra cu sfințenie în casa mazilului Gheorghe Holban, în vârsta de 34 de ani. Până în prezent satul a păstrat vechile tradiții culturale și spirituale. Corul popular „Semănătorii” condus de Ștefan Caranfil, artist al poporului, are mai bine de 30 de ani. Acest colectiv s-a învrednicit
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
mai târziu pe "cotorul actului", când a plecat din țară, aflăm din spusele sale lui Ilarie Hinoveanu (interviul V. G. Paleolog, publicat în Ramuri, din martie 1972), nume pe care, prescurtat, îl purta mama sa, Maria Paleo. Ea era "fiica mazilului Mită din comuna Cornu-Dolj", iar tatăl, Badea Georgescu, "al lui Mâniosu, din neamul lui Grozavu din Galiciuica", așezare încă din vremea romanilor. Așa începe viața lui V. G. Paleolog, cu o greșeală de înregistrare, ca și cum s-ar fi vrut să
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
Șutești este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Boroșești, Mazili, Șutești (reședința) și Verdea. Localitatea Șutești este situată în sudul județului Vâlcea, traversata de DN 67B Drăgășani - Șutești - Tg. Jiu (km 127 până la Tg. Jiu) pe valea pâraielor Verdea și Pesceana, având ca vecini la Est municipiul Drăgășani, la Vest
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
anul 2000, așa cum am mai arătat, de tânărul și inimosul primar, domnul Ion Stănescu, pe funcție în prezent, dându-i față cuvenită, ca semn al omagiului adus celor ce și-au jertfit viața pentru patrie. Construcția școlii coordonatoare din satul Mazili a fost începută în anul 1913, 16 ianuarie,așa cum este consemnat într-un document din anul 1923. Actualul local modern a fost inaugurat în anul 1972, dispunând de săli de clasă moderne și laboratoare, fără dotarea tehnică și de calcul
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
1772-1773 și anul 1774. Dacă prima situație este mai mult statistică, în cea de-a doua apar și numele unor locuitori de atunci. Prin urmare, au fost recenzați 9 birnici, un holtei, două slugi ale medelnicerului Vasilachi [Poroschi] și un mazil. Folosind un calcul aproximativ (5 persoane/familie), acceptat de istorici, satul avea cam 71 de suflete, exceptând proprietarii de atunci, medelnicerul Vasilachi și spătarul Ion(iță) Cuza care din 1763 devenise și ispravnicul ținutului Vaslui dar și proprietar al unei
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
Voievod, domnul Moldovei, confirmă mănăstirii Pobrata o jumătate de moșie pe care călugării o aveau în dar de la jupâneasa Frățiman cu satul Curluceni. La 4 iulie 1774 îl aflăm în stăpânirea mănăstirii Frumoasa, cu 84 de gospodării cu răzeși și mazili. Orașul avea 2 preoți, biserica a fost construită în anul 1785, alături de alta veche. Sat mare și frumos, în anul 1870 aici erau 596 gospodării, 1840 bărbați și 1110 femei. Gospodarii țineau prisăci, vii și livezi frumoase, erau lemnari, tâmplari
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]