70 matches
-
externe cu țările creștine - își dăduse seama de la început că voievodul Valahiei contractase o formă foarte gravă de erizipel, dar se bucura la gândul că atunci când se va face bine va fi adus la Adrianopol pentru a fi umilit și mazilit, așa că spaimele imbrohorului erau nejustificate. Un cuvânt, o întrebare și Selin s-ar fi lămurit, dar considera că nu era de demnitatea lui. Se simțea înșelat de cel pe care de zece zile îl credea prietenul lui, exact din după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai mult. Atunci îi trimit solie popi și călugări românii și aromânii din toată împărăția padișahului. El le dă cărți de liturghie, bani pentru odoare bisericești și stă să-i asculte ceasuri întregi. Ia și câte un episcop sau patriarh mazilit. Selin se ridică și ceru permisiunea să se retragă. Domnitorul i se adresă blând în turcește: — Îmi pare rău că pleci, Selin aga. Mă gândeam că de acolo de unde stai se vede apusul și că oamenii nu ar trebui să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe această lume și pe cealaltă, Ocrotitul lui Allah în cele Două Zări, Cârmuitorul Globului de Pământ și Ape, să ți aducem la cunoștință, Constantin bei, dorința sa. Brâncoveanu ridică privirea. Fusese convins că scopul chemării a fost ca să fie mazilit și deportat undeva departe cu familia, urmare a intrigilor unor dregători otomani instigați de Ludovic al XIV lea, a unui Constantin Duca al Moldovei și a câtorva boieri valahi. Existase și o oarecare trădare din partea diplomației ruse care a periclitat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Măriuța și pe soacră-mea, visterniceasa Maria, să le ducă cineva la Snagov. — Și Constantin? După câte înțeleg, nevastă-sa Anița era la Mogoșoaia cu Dinuț. — Păi atunci să vină popa, să plecăm la drum cum se cuvine. Domnitorul mazilit se îmbrăcase luxos ca și cum ar fi trebuit să intre în divan. Pășind în sala mare a iatacului rămase descumpănit - nu mai erau decât cei trei prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în seara care a premers acest trist eveniment, banul Știrbei l-a invitat pe el, patriarhul Ierusalimului, la cină. Printre zâmbete și vorbe amabile, banul i-a dat să înțeleagă că Io Ștefan Voievod are pregătite documente compromițătoare la adresa domnului mazilit și că nu se știe câte capete vor cădea atunci. I-a declarat deschis că scrisorile pe care le-a trimis Brâncoveanu în țară și în Ardeal toate au ajuns mai întâi în cancelaria marelui vizir. Mirajul aurului brâncovenesc l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Credea că astfel va pune mâna și pe aurul Brâncovenilor depus la Zecca Veneției. Antonio Maria Del Chiaro, rămas din vremea lui Brâncoveanu tot secretar la spătărie, mereu le amintea vorbele pe care, spunea italianul, le-ar fi rostit voievodul mazilit când pleca: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui, dar dacă sunt rodul răutății omenești pentru pieirea mea, Dumnezeu să-i ierte pe dușmanii mei, dar păzească-se de mâna nemiloasă și răzbunătoare a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ființă fac parte șeful sacagiilor, șeful pietrarilor, șeful barcagiilor, șeful grăjdarilor, șeful harabagiilor... Într-o paranteză (deschisă, ca să fie și ea translucidă) ar fi de subliniat și caracterul "protocronic" al textului, mai ales dacă ne gîndim la pactul dintre fiul mazilit și tuciurii ("Aso: Ham încercat și noi, mîncați-aș gura, da' dacă nu s-a putut... Molimă, răscoale... Horus: Și noi avem greutăți! Nu mai pot să mă înțeleg cu nimeni. Ce-o fi asta?". Cealaltă piesă mai "specială" este Mephisto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-și mulțumească clientela care i-a ajutat să vină la putere; bineînțeles, aceștia trebuie să-și scoată banii însutit; politicenii apoi, vorbesc în parlament câte ceva, dar numai pentru a se afla în treabă, și dacă deraiază de la "linia partidului", sunt maziliți; în cazul acesta, se mut cu cățel și purcel la alt partid, nu contează la care și nici doctrina acestui partid, scopul principal este de a-și rotunji averea, căci și nepoții nepoților lor trebuie să trăiască; vorbesc ca demagogii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pogorî, căci așa mi-a fost scris, suspină cel gras, privind cu spaimă la tătărușii care-i făceau semn cu săbiuțele să coboare. — Mărite han - grăi înălțând capul Vulture - dă-mi voie să ți-l prezint pe Barzovie-Vodă, fost domn, mazilit alaltăieri din pricini care dacă dumnealui îi scapă, mie nu. Dar să lăsăm acestea. De vei voi, cinstește-l, căci după cum îi vezi trupul, așa-i este și inima. Bine ați venit pe frumoasele meleaguri tătărăști! - zise numai zâmbet hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
împungându-i cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era umbra. Ce e, bre? - repetă turcul, făcându-se că nu înțelege. — Hrantrâhm harpah viziriul, bre? - repetă și Vulture. — Estem - răspunse turcul. — Du-te și spune-i că-l caută Vodă de la Moldova! - grăi Vulture. — Mazilit, bre? - întrebă turcul. — Deocamdată mazilit - răspunse Vulture. — Atunci demeneață, bre - zise turcul. — Cum te cheamă pe tine, frate turc? - zise mai încet Vulture. — Mustafa, bre - zise turcul, coborând și el glasul. — Frate Mustafa - șopti Vulture - ai mâncat vreodată piure de castane? — Mâncat, bre - șopti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a unei cadâne ce se strecura spre tăcutul Broanteș - eu zic să lăsăm aceste probleme de limbă pe seama grămăticilor. Năcazul care ne-a adus pe noi aici nu ține de limbă, luminăția-ta, năcazul nostru e universal. Cu un Vodă mazilit nu cad numai două silabe, cade un om, o ființă cuvântătoare, o familie, o curte, ba chiar, mutatis-demonstrandum, o soțietate. O soțietate fără Vodă e ca o oiște fără gard. De-aia zic, uitându-mă cu adâncă și sinceră jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o. Cadâna dispăru. — Mazilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o. Cadâna dispăru. — Mazilit! - reluă sultanul. Un asemenea om! Și ăștia doi? I-am mazilit și pe ei - făcu și mai încurcat viziriul. — Extraordinar! - nu se putu abține sultanul. Ce vremuri! Carevasăzică, dacă până și niște oameni atât de drăguți ca dânșii sunt maziliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ținând sub braț frâiele cailor spahiii. Câțiva invalizi de războaie ieșiră și ei în poarta caselor, să se bucure de razele călduțe ale soarelui. La mesele de pe terase, în fața unor cești de cafea naturală, domnitori, crai, voievozi, cnezi și principi maziliți, unii mai tineri, alții mai bătrâni, așteptau trăgând din lulele semn din partea Măriei-Sale, sultanul Beșiktaș. Femei, ce-i drept, nu se prea vedeau, dar cine le-avea treaba? Dacă n-aveți nimic împotrivă - spuse viziriul - v-aș invita să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
existenței sau nonexistenței sufletului la pești și consacrându-se cu totul problemei care începea să plutească în aer. — Socot că nu mi-o veți lua în nume de rău - începu Barzovie-Vodă cu ochii în pământ - dacă voi spune că, deși mazilit, sunt totuși, pentru voi, domnitor și ca atare am dreptul să dorm în colibă. Departe de noi gândul că ați putea să dormiți sub cerul liber - răspunse cuviincios spătarul Vulture. — Totodată - urmă Barzovie - m-aș îndoi eu însumi de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Filologie-Ziaristică, anul al cincilea. Tata!? Mihai. Mama!? Mărioara. Starea socială!? Mijlocaș, cu trei hectare de teren, un cal, una vacă, una junincă, trei porci, douăzeci de găini, zece rațe, zece gâște. Proveniența terenului!? Moștenire de la o rudă a tatălui. Tot mazilit!? Tot. Frați!? Surori!? Patru frați și patru surori. Eu sunt al treilea născut în familie. Pe lângă mânios, tovarășul Ilie părea acum și nedumerit, chiar încurcat și se scărpina la ceafă căznindu-se să își amintească ceva în timp ce răsfoia febril un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pașa de la Vozia, de pe Nipru, care îi era dușman, interceptează curierul și trimite scrisoarea la Constantinopol, direct sultanului, care nu știa despre aranjament. Ghinionul a făcut că vizirul era plecat cu oștile, până să fi fost înștiințat, Duca era deja mazilit, iar în locul lui fusese numit Ilieș Alexandru (21 mai 1666)”<footnote Nicolae Iorga, Istoria României în date, p. 458 footnote>. Pe urmă lucrurile s-au lămurit, spre bucuria lui Duca, care își păstrează capul, dar înlocuirea deja se consumase<footnote
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
viața, în ritmul respirației. Exacta pană a cronicarului, reluată în superbul eseu despre munteni scris de boierul moldovean Alecu Paleologu, ne dă cheia ADN-ului bucureștean așa cum este el dezvăluit de istorie: "Olio, olio - se tânguie fiica de domn valah mazilit - las' că pune taica pungă dă pungă pân' la Țarigrad și ia el domnia îndărăpt!" Chiar așa, nu? Ca-n ziua de azi, nu alta. Că nu degeaba blestemul tradițional al românului a fost, de secole, cel plasat de noi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-l văzusem oare deja pe unchiul Charlottei ieșind împleticit dintr-o birjă, cu ochii tulburi, cu brațul înfășurat într-un fular însângerat - tocmai se bătuse în duel, în pădurea Marly, apărând onoarea unei doamne... Și, pe urmă, generalul Boulanger, dictatorul mazilit, nu își zburase creierii pe mormântul iubitei? Într-o zi, întorcându-ne dintr-o plimbare, am fost surprinși de o aversă... Mergeam pe străzile vechi ale Saranzei, alcătuite numai din izbe mari înnegrite de vreme. Sub streașina uneia dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]