204 matches
-
reușesc să ne distrugă. De altfel, conștiința propriei noastre inteligențe inventatoare de curse și de ingenioase arme ne face neîncrezători, sceptici și cu desăvârșire lipsiți de naivitate. "Românul nu e candid niciodată, scrie Ralea, (...) are spirit critic, luciditate, bun simț, mefiență, scepticism" și tot el vorbește de adaptabilitatea românească pendulând între scepticism și grandomanie. Din această pendulare s-a născut și continuă să se nască bășcălia. Scepticismul ca rădăcină a bășcăliei, zeflemelei, pehlivăniei, miștocărelii, deriziunii - care, asemenea lui, sunt forme de
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
de dreapta, dar ceva mai sus, cei ce-l consideră pe individ factor determinant al istoriei, prin efectul personalității, cei care jură pe elite, ca garante morale ale colectivității și generatoare de cultură/civilizație. Insul respectat în dauna massei. Cu mefiență față de progres, care poate cu destulă ușurință să se transforme într-o sursă de corupție... într-o dreaptă pragmatică se situează confortabil adepții unei guvernări paternaliste, capabilă să țină în frâu relele instincte ale numitelor masse, dar și puterea devastatoare
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
-i judece, cu atât mai puțin bătrânii, reprezentanți ai stagnării spirituale, ai dictaturii reumatismului. În euforia cvasigenerală a anilor '30, Mihail Sebastian a fost o figură aparte, unul dintre puținii care nu au îmbrățișat pe de-a-ntregul ideologia epocii, dovedind mefiență față de impetuozitatea și "demonul critic" al tinerei generații, rămânând totuși un spirit combativ, absolut necesar în procesul viu al unei culturi. Sebastian va chestiona jocul periculos al ideilor din epocă, rezervele sale probând coexistența unor poziții spirituale și atitudini politice
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
adevărat că o parcurgere și o fișare ulterioară a colecțiilor de presă impun segmentarea riguroasă pe asemenea tipare. Dar nu ar fi de așteptat ca perspectiva critică (chiar abia insinuată) să relaxeze aceste granițe arhivistice, să le trateze adecvat cu mefiența celor cinci decenii scurse ? Așa cum sunt, izolate și clare, capitolele cărții Anei Selejan au ceva din nota de definitiv cronologic a almanahurilor. Ele se duc lejer dintr-un convențional ianuarie până într-un - de asemenea convențional - decembrie. După care par
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
afiliezi aceste insurgențe unor deziderate feministe sau unor idealuri stîngiste, în contextul unui regim totalitar - și trebuie subliniat că acolo domnesc braț la braț absurdul și prostia -, aceste gesturi au meritul exponențial de a indica normalitatea. Regizoarea privește cu egală mefiență orice anagajament în slujba unei cauze supreme, unchiul ei, Anoush, un comunist din specia rară a idealiștilor cunoaște în foarte scurt timp după succesul revoluției apetitul devorator al acesteia, este închis și executat. O altă dimensiune stilistică tinde spre expresionismul
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
atenția presei occidentale mi-a îndreptat atenția spre cartea lui Andrei Oișteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu. Mărturisesc că am primit de mai multă vreme această carte, dar am tratat-o cu oarecare mefiență pentru că nu vedeam rostul unei noi discuții despre raporturile dintre maestru și discipolul său după publicarea corespondenței lor și apariția a zeci de cărți și articole despre fiecare dintre cei doi protagoniști. Mai mult decât atât, aveam o idee și
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
pe care camera se fixează en passant și care reintră imediat în anonimat, la personaje abia conturate în cîteva linii. Cîte una și aceeași imagine revine, sunt puncte de articulație ale contactelor lui Daniel Pearl, persoane necunoscute, frînturi de dialog, mefiență și încercări de a cîștiga încrederea, de a discuta, de a dezbate un subiect, întîlniri difuze în clarobscur la care se adaugă reclamele colorate ale orașului strălucind în noapte. În această vastă rețea, Daniel se pierde, ea se destramă imediat
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
al unei detașări caligrafice. Nedispus a admira, avînd mai curînd o nostalgie a umanității simple decît a celei de excepție (despre T. Teodorescu-Braniște: "Un om cumsecade. E mai rar decît un om de geniu"), diaristul dă poate astfel glas unei mefiențe congenitale, unei precauții față de un mediu în care îi e frică de decepții. E drept că e posibil ca răstimpul avut în vedere (1935-1945) să nu-i fi oferit personalitățile apte a-i produce o mare saitsfacție, dar nici cei
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
dozei de literaritate administrate lectorului, el reușește să facă, indiscutabil, literatură autentică din toate aceste mizerii, deviații și nebunii etajate. Scena dinspre final, din cabinetul medicului dentist, e aproape un climax artistic al acestui roman pe care îl începusem cu mefiență. Cu o jenă în avans. Criticul e bine să nu se grăbească și să caracterizeze un scriitor înainte de a-i parcurge opera. Chiar dacă, în cazul lui Cezar Paul-Bădescu, autoficțiunea este deocamdată sinonimă cu autosatisfacerea ficțională. Îl voi urmări de acum
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
e una pe care s-o predai de la catedră, ci ea nu poate fi decît trăită, într-o formă în care cei ce iau parte la ea să se simtă nemijlocit pătrunși în propria lor existență" - pp. 7-8), își manifestă mefiența față de spiritul epocii, dominat de tehnică, de jurnalismul pernicios și de degradarea limbii ( "O lume în care oamenii își pierd adevărata lor relație cu limba, devenind sclavii computerului."- p. 192 ), se declară iritat de biologism și de valul comunismului bolșevic
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
toarce lână din caier. Chipul ei luminat din interior reflectă amintirea, ea nu este, de fapt, acolo, ritmurile acestei lumi pentru care stau mărturie Constantin și Elena nu se acordă cu cele ale lumii noi față de care bătrânii manifestă o mefiență lipsită însă de ostentație acră. Firul vieții lor separă două lumi, una inconsistentă, înșelătoare, departe și una care are consistență, cu sens, aproape. Un obiect străin, o cutie de pepsi-cola este cercetată cu o curiozitate care-l amuză probabil pe
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
această serie așa cum Harry Potter în curînd nu-și va mai încăpea în chiloții de vrăjitor din cauze motivate fiziologic. Metamorfoza are efect și asupra frezei sale și Peter, acum un beatnik cool, realizează figuri coregrafice pe stradă privit cu mefiență de femeile mișto în trecere, se dă în spectacol la un bar alături de o blondă insipidă, colega sa din rîndul întîi, sub ochii plînși ai lui MJ. Blonda, este mai mult platinată dacă nu m-a înșelat vederea, realizează că
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
editura Princeps Edit a anunțat (prin cea de-a doua) chiar inaugurarea unei colecții - avan garde. Foarte bine! E un gest cvasi ...avangardist, azi! Dar pe reprezentanții mișcării Începutului secolului XX, trebuie să-i citești, În mileniul trei, cu ineluctabilă mefiență : spre exemplu, În O palmă dată gustului public ( semnat de D. Burliuk, Al. Krucenîh, V. Maiakovski și V. Hlebnikov, publicat În decembrie 1912, la Moscova) , suntem Îndemnați „ să-i aruncăm pe Pușkin, Dostoievski, Tolstoi ș.a. de pe Vaporul Contemporaneității ”. Personal, cred
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de studiu aplicativ pentru psihologul de mai târziu, perseverența, perspicacitatea și acribia cu care a studiat fiind exemplare. Dincolo de elementele științifice prezentate, autoarea cultivă și elemente Doina Comănici, autoarea răspunde și oferă șanse celor care suferă chiar dacă ei își dovesesc mefiența proprie. Scopul volumului este unul generos în care iubirea de aomeni și dorința de veni în ajutorul lor prin cunoaștere și experiență proprie sunt explicate de autoare astfel: “Am scris această carte, punctând asupra necunoscutului, făcând cunoscute anumite aspecte interioare
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
politețe, dar și să pândească, ori să provoace, de ce nu, șansa unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei zile. În ochii celor cu „domiciliu flotant”, domnule farmacist. O declarație riscantă, domnule profesor. Mai multă mefiență nu v-ar strica. Zâmbi. Supozițiile dumneavoastră sunt exacte. Mă grăbesc să le „ratific” pentru a va răsplăti delicatețea. Clădirea poștei, stimate domn, e casa În care m-am născut și am copilărit. La moartea bunicului, tatăl meu, farmacist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
creația literară. Nici mizantropia însă nu îl garantează. Și într-un caz, și în altul mai e nevoie de ceva: de talent. Victor Cilincă, autorul volumului de proză scurtă Mașina de distrus tot, N’Ergo, Galați, 2001, mizează totul pe mefiența cu care îi privește pe oameni. Prima schiță din carte, Hagealâc, nu este altceva decât povestea unui tânăr, Daniel, care obișnuiește să citească în WC, stând nefiresc de mult pe „tronul de porțelan“, spre groaza celorlalți membri ai familiei, tentați
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
alt scop este un lucru mărinimos, dar se întîmplă, de asemenea, uneori, să întîlnești la cineva atîta recunoștință pentru binele pe care i-l faci, încît acesta te răsplătește pentru toată ingratitudinea celorlalți". Cum s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
intitulat Codexul apocrif al Noului Testament. De la Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi în editarea, comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul în vocabularul pravoslavnic. Dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zise „doctorate” despre apocrife, fără valoare, simple compilații (și nici ele bine cusute) despre texte etiopiene, de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi așadar ideea: între mefiență programată și belferism pseudocultural, între inchiziție și comedie bufă, între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul ideologic de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mediului înconjurător. 1.1.1.2. Concepția organică Teoria organică a Statului apare mai întîi la socialiștii utopici. Astfel, S. de Sismondi este unul dintre precursori în materie de intervenționism economic și social din partea Statului. El consideră că, față cu mefiența unei dinamici nestăpînite a capitalismului, o intervenție a puterilor publice este necesară. Acestea trebuie să contenească dezlănțuirea producției și să frîneze procesul de inovare. Sismondi acceptă proprietatea privată, dar refuză injustiția socială și conferă, în consecință un rol protector guvernului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
copii, cărînd mere gigantice sub braț, iar în mirajul său, se scaldă alături de alți emigranți într-un lac de lapte pe care plutește grațios un morcov gigant. Viziunea țărănească utilizează propriul alfabet imaginar, deși captivante, minunile tehnicii sunt privite cu mefiență, spre exemplu, "cutia de lemn", liftul, care te poartă spre înălțimi, căci nimic mai firesc, oamenii lumii noi locuiesc în cer. Aceste inserturi prospective, onirice, creează un efect suprarealist într-o dimensiune ironică, deloc străin de filmele lui Charlie Chaplin
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
ca pe niște "cîrpaci care trăiesc ca niște semiplagiatori din munca altora (p. 46)" -, cum nu pune preț pe lumea universitară franceză, umplută cu figuranți care "sunt perfect convinși de faptul că sunt de neînlocuit" (p. 36). Așijderea, privește cu mefiență existențialismul francez, pe care îl consideră o pastișă după "exaltarea mistico-literară a gîndirii hölderliniano-heideggeriene" (p. 56), și nu-și ascunde rezerva față de "prestigiile contrafăcute" ale majorității numelor care domină scena culturală. Mai mult, își exprimă prețuirea pentru sarcasticul Karl Kraus
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
-l disecă fără parti pris-uri politice, ci ca posibilități. Regizorul nuanțează relația profesor-elev, prin a o extrage acelei idealități pedagogice, privind-o ca relație subiectivă, încărcată de prejudecăți, de nemulțumiri, de rezerva cu care tinerii îi privesc pe adulți, cu mefiența pe care adulții o au față de recalcitranța impulsivă a tinerilor. Polemica începe uneori de la o listă de cuvinte scrise pe tablă a căror semnificație va fi dezvăluită, numai că profesorul realizează că o parte din acele cuvinte nu sunt neutre
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]