78 matches
-
în suflet. Nici în Dumenzeu. Nici în diavol. Nici în superstiții. Toate sunt la fel. Dacă Mefistofel însuși ar veni dinaintea mea cu o ofertă, nu cred că aș avea multe șanse să mă împotrivesc. ă Deci mă compari cu Mefistofel? Dar asta nu e o chestiune de vânzare a sufletului. Vrei să afli doar cine ți-a omorât prietenii, nu-i așa? și mai spui că vrei să te faci avocat. Pe bune, nu poți să fii și nihilist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
melancolic al lui Telescu din poza de pe coperta cărții sale și simte o rudenie de neexplicat cu dispărutul. E atît de familiar! Deodată Înțelege: este zîmbetul unuia care l-a Întîlnit și el pe Diavol. Telescu Îi este frate Întru Mefistofel. Cu toții cad de acord că le place mirosul merelor răscoapte. După castroane de borș de varză și piroști cu smîntînă și sos de mere, Tiffany și Milena pleacă la o ședință foto, „coperta și posterul“ unei mari reviste de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca forme ale posturii, ale disimulării, ale "privirii indirecte". Ele nu reflectă o sărăcie, ci o caznă, o impoziție, o deliberare din adâncime, o estetică ce se manifestă implicit prin elogiul meșteșugului (virtuozității), inspirației luciferiene (condeiul arde "ca fosforul lui Mefistofel"): "Azi suflu meșteșugește / În spuma grea diafană, / Și strofa adesea plesnește/Ca sticla venețiană". Suntem pe calea alexandrinismului, manierismului călinescian. Ce este Enigma Otiliei (1938), dacă nu un roman comic? Dîndu-ți impresia unei jucării perfecte, de șuruburi și arcuri, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
malefică; furcă; furie; ghiaur; ghiduș; ghinion; greșeală; groază; haos; idiot; imposibil; inert; inexistent; intern; iubire; iubit; Iuda; îndrăcit; îndrăzneț; înfiorător; înfricoșător; înger căzut; un înger căzut; înjurătură; înspăimîntat; înspăimîntător; întîlnim; josnic; laicitate; libidinos; lipsă; loc; lopată; lucifer; lucru rău; mac; Mefistofel; mic; miel; mizerie; mînă; naiba; năzbîtii; neastîmpăr; nebunie; necunoștință; necurățenie; neființă; nefolositor; negativ; neghiob; neliniște; neliniștit; nenorocire; neplăcut; nerv; nervi; nesfințenie; nesuferit; obraznic; ocolire; om rău; parșiv; Paul; păcate; păcătos; penibil; pericol; pierdere; povara; poveste; povești de copii; prieten; prost
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Mircea, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978. Eliade, Mircea, Fragmentarium, Deva, Editura Destin, 1990. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Eliade, Mircea, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990. Eliade, Mircea, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995. Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013. Eliade, Mircea, ,,Oceanografie" în Drumul spre
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. 80 Gilbert Durand, op. cit., p. 38. 81 Ibidem, pp. 54, 55. 82 Vladimir Mihailovici Bekhterev, Psihologia obiectivă, apud Gilberd Durand, op. cit., p. 12. 83 Gilbert Durand, op. cit., p. 490. 84 Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995, pp. 193-198. 85 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, București, Editura Humanitas, 1995, p. 348. 86 René Guénon, Regele lumii, traducere din franceză de Mihai Ungureanu și Ana-Maria Ștefan, Iași, Editura Institutul European
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cel groaznic (1871), Yermak Timofeevici, dar și personalități culturale, precum Spinoza (1882) sau Moartea lui Socrate (1875), însă nu este de neglijat nici existența unui simbolism latent, identificat negativ ca "sentimentalism". O sculptură precum Sirenă (1900), în stilul 1900, sau Mefistofel (1884), vădesc această dimensiune simbolistă a artei sale, cu o puternică detentă psihologică. De asemenea, și numărul colaboratorilor literari a crescut simțitor. Îi găsim aici pe poetul decadento-simbolist D. Karr (Dimitrie Karnabatt), pe poetul Radu D. Rosetti, dar și pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ce antrenează cultura europeană modernă. Aceasta este urmașa negării adevărurilor medievale, și nu va înceta vreodată să aducă negarea în orice idee, în orice sistem, în orice teorie. Dorința faustiană de cunoaștere absolută face să țîșnească "spiritul ce neagă mereu": Mefistofel. Însă negativitatea nu este diabolică decît pentru ceea ce neagă; ea este de asemenea așa cum afirmase Hegel cu privire la scepticismul sofiștilor energia spiritului și cea care însuflețește vîrtejul. Negativitatea a luat chipul îndoielii, al ironiei, al contestării, al revoltei. Îndoiala europeană este
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de taur, tuciuriu, păros. cu laba picioarelor despicată în două copite. -Care-ți este porunca? -Adună-ți armata și înconjoară regatul. Omoară și alungă dușmanii care vor să intre în țară. -Mefistofel execută ordinul, dar cine plătește? -Eu-răspunse Petru. -Da? De acord-chicoti Mefistofel, plecând în trombă. Grațiani luă un glob de cristal, ordonând unor forțe nevăzute. -Să apară dușmanii interni. În glob apăru o șlehtă de boieri care puneau la cale căderea Domnului. -Iată-ți dușmanii Măria-ta. -Ahaaa!Boier Cornea e capul răutăților
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să-le înțepe cu sute de ace cu vârful otrăvit, bolborosind cuvinte neînțelese, de blestem și afurisenie. După care rosti: -Ludovic și Sigismund, vă dau lovitura de grație și vă trimit în iad-spuse Grațiani, înțepând în dreptul inimii păpușile de ceară. Mefistofel sufletele sunt ale tale. Ia-le! Radu voievodul principatului de sud îl trădă pe Petru. Intră cu coaliție polono-otomană, conjurații trădători. alungându-l din principat. Petru cu familia și curtenii credincioși din suită, se îndreaptă spre Hotin, de unde a fost
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Grațiani astrolog, magician, spițer și vraci a dispărut fără urmă. În cabinetul lui Grațiani. hatmanul a găsit o păpușă de ceară cu înfățișarea lui Petru, înțepată cu sute de ace, din care unul înfipt în dreptul inimii. Înțelegerea a fost respectată. Mefistofel și-a primit plata. CRISTALE La curtea craiului Matei se aciuase un străin, despre care se vorbea că este foarte erudit, colindase tot pământul și nu existau mistere ale naturii, care să nu le fi elucidat. Venețianul Florentin Delmar magician
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
aceea de a-i ajuta și de a-i face fericiți pe alții, și nu propria persoană, ca până atunci, gustând delectarea clipei supreme a actului de generozitate. Gest care îi va aduce cu adevărat fericirea și senzația de împlinire. Mefistofel pierde prinsoarea. Lemurele îi îngroapă trupul lui Faust, iar sufletul lui, în glorie cerească, este luat de îngeri și dus la Tatăl Ceresc, obținându-și mântuirea. Sufletul îi fusese salvat. Acel suflet care pe pământ a purtat denumirea de Faust
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade constată simpatia lui Dumnezeu pentru Diavol: ...simpatia aceasta divină față de un demon atât de negator se silește s-o justifice Goethe În versurile următoare: „Activitatea omului prea lesne Începe să tânjească; Îndată ce-ar putea, omul n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
schimbările care se produc în modul de a concepe literatura de către generațiile următoare. Premisa de la care pornim este aceea că analiza propriu-zisă a operei literare înseamnă aducere în actualitate a unor scriitori. Iar literatura este, metaforic vorbind, asemenea celebrului personaj Mefistofel, prin care Goethe ilustra, într-o manieră inedită, sincretismul modern al binelui și al răului. Mefistofel este ghid și învățăcel (pentru că lecția din final îi este adresată), păpușar și marionetă, reprezentant al "răului" și motor al "binelui", cel ce face
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pornim este aceea că analiza propriu-zisă a operei literare înseamnă aducere în actualitate a unor scriitori. Iar literatura este, metaforic vorbind, asemenea celebrului personaj Mefistofel, prin care Goethe ilustra, într-o manieră inedită, sincretismul modern al binelui și al răului. Mefistofel este ghid și învățăcel (pentru că lecția din final îi este adresată), păpușar și marionetă, reprezentant al "răului" și motor al "binelui", cel ce face universul să existe. Antinomiile pe care se bazează portretul său sunt, într-un anumit sens, antinomiile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reinterpretări ce se pot prelungi aproape la infinit. Este uneori spirit protector al textelor sau al autorilor pe care îi aduce în discuție și, alteori, aruncă anatema asupra lor. Ca să rămânem în limitele metaforei inițiale, este și ea asemenea lui Mefistofel: pune pariu cu eternitatea în încercarea de a stabili durabilitatea operei, dar nu e inocentă, se implică în acest pariu într-o tentativă de a influența rezultatul final (prin crearea sau prin modificarea unui orizont de așteptare). Facilitează accesul cititorului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Jauss, care, în descendență aristotelică, promovează catharsis-ul ca o condiție esențială a receptării operei artistice. Din acest punct de vedere criticul - în sensul său inițial de observator și comentator obiectiv, distant și nemilos al operei - este, asemenea lui Mefistofel, cel puțin aparent, un învins. Stimulat de el - pentru că și el reprezintă publicul căruia i se adresează - scriitorul inovează, face eforturi să surprindă, să emoționeze chiar și un astfel de cititor avizat, îi învață grilele de lectură și se străduiește
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
p. 206. 549 Ibidem. 550 Ștefan Afloroaei, "Mircea Eliade. Disponibilitatea pentru interpretări alternative", în Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași, Filosofie, Tom XLIX, 2002, p. 117. 551 Ibidem, p. 128. 552 Ibidem, p. 129. 553 Mircea Eliade, "Mefistofel și Androginul", apud Ibidem, p. 130. 554 Ibidem, p. 129. 555 Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 131. 556 Ibidem, p. 154. 557 Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cea mare trebuia pusă în termeni aleși, fără de care nu era prelegere”. Apoi oratorul nu avea voie să se folosească de nici un fel de notițe; „El trebuia să apară brusc ca ieșit din pământ înaintea publicului, ca un fel de Mefistofel...senin stăpân pe dânsul și pe subiect, plutind în regiuni științifice înalte, el trebuia să lase să curgă cuvintele din gură fără efort, și odată cu vorbele valuri de știință, de învățătură și de mărime”. Conferința trebuia să ia sfârșit cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Cultul lui Buddha - Zeul Soare”) care a putut răspunde invitațiilor lui Eliade de a contribui și la a doua revistă fondată de acesta la Chicago. 2. Pentru rolul privilegiat pe care l-a avut patternul androginului și cel al lui Mefistofel în cadrul conferințelor Eranos, în particular la G. Scholem, Corbin și Eliade, vezi Steven Wasserstrom, op. cit., cap. „Use of the Androgyne in the History of Religions”, p. 214. 3. Vezi „Mythologies asiatiques et folklore du Sud-Est européen: le plongeon cosmogonique”, RHR
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dar, în special în perioada bipolară a superputerilor din Războiul Rece, vulnerabilitatea la mită a multor regimuri ale țărilor cele mai slab dezvoltate a fost sistematic exploatată, atât de Uniunea Sovietică, cât și de Statele Unite.16 Sunt implicați, așadar, atât Mefistofel cât și Faust, atât ispititorul cât și cel ispitit, atât perspectiva cererii, cât și cea a ofertei. O parte fără cealaltă nu poate exista. Note 1. O cleptocrație este definită aici ca un stat perceput de conducătorii lui doar ca
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ne aștepta bătrânul oraș cu tainele și poveștile sale adevărate. Cum era ora prânzului, ne-am gândit că cea mai bună locație este "Auerbachskeller", local vestit, menționat de tradiție ca locul unde Goethe a plasat prima întâlnire dintre Faust și Mefistofel. Localul, semănând cu "Carul cu bere" bucureștean, are patina timpului și decorul te plasează într-o altă lume și cu puțină imaginație și după o halbă-două de poți trezi, voiajând prin tunelul timpului, alături de Goethe, Faust și "ăl cu coarne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Cahul, tablou hazliu al șicanelor procedurale ("cacon Manalaș", "duduca Pipița", "pròcura", "nu vom putè" etc.), și Christachi Văicărescu, tragicomedia unui ipohondru suferind de toate boalele din cauza unei fripturi de curcan. V. POGOR, MIRON POMPILIU V. Pogor (1833-1906) a fost mefistofelul "Junimii", spiritul voltairian, râzând până ce-i crăpa "cămeșa" și-i săreau "dinții cei noi din gură". Citea tot ce-i cădea în mână, ziua, noaptea, sănătos, bolnav." Într-adevăr, el era mai informat decât Maiorescu în literatura modernă și traducea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de viața lui ușuratică ar voi să se căsătorească cu Crina, fuge de ea. Tofana îl împușcă. În câteșitrele actele cortina cade bine pe câte o replică memorabilă. Psihologia e schematică, firește, cum se și cuvine în teatru. Sbilț e mefistofelul piesei și latura comică, un sarcastic parazit, filozof cinic și istoric al familiei. El înveselește pe spectatori prin aforismele lui moderat paradoxale. Tofana e mai puțin intelectuală cât femeia fascinată de prestigiul cuceritorului profesional și jignită de rezistența lui. Factorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care avea să dea curînd colțul, nu genială, ci de-a dreptul frumoasă. Se hotărăște să o propulseze pe tînără vedetă. Bătrînul e un lup de mare uns cu toate alifiile, capabil să schimbe destine, dacă vrea, ca un adevărat Mefistofel. Despre felul În care Fio Régale se hotărăște să devină proastă am spus tot. Să vedem cum arăta ea de fapt. Ea locuiește estimp undeva În partea de est a Parisului, În Belleville, vecină și prietenă fiind cu Zora Marprelate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]