2,843 matches
-
Întotdeauna discret". "Omagiu. Întotdeauna vibrant, de preferință postum." O ingenioasă propunere de cuvinte-himere, în genul cuvintelor valiză, reconfirmă gustul particular al autorului pentru ludicitate. Două-trei exemple merită reținute: "Alambiguu - răsucit pînă la echivoc", "Anarhitect - constructor dezordonat, considerat postmodern", "Artrist - estet melancolic". Ceea ce surprinde și dă o ciudată impresie de inextricabil univers propriu este amestecul de personaje reale - culese din amintiri - și personaje literare, autori, convocați într-un regim de egalitate, fără nicio discriminare. Sunt citați astfel, în pagini succesive Valéry, Swann
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
Eu-l său liric este unul vulnerabil, măcinat de îndoieli și copleșit de spaime. Nefericirea pare a îi fi întipărită în gene. Conștientă de acest lucru, opune urletului de revoltă al colegelor ei de generație poetică, un soi de resemnare melancolică, vecină cu depresia. Într-un fel poeta duce până la capăt experimentul colegelor ei de generație. Ea descrie avatarurile fiziologice ale condiției umane, dar nu trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de inocență nu sunt la Livia
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
ale condiției umane, dar nu trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de inocență nu sunt la Livia Roșca un balast care trebuie zvârlit peste bord. Această veșnică pendulare între vulnerabilitate și cruzime, între exihibiționism și depresie melancolică, între exhibarea anatomiei și asumarea unei afectivități foarte... feminine, conferă poeziei sale forța autenticității. Ruj pe icoane, volumul de debut al Liviei Roșca (Premiul de debut al Editurii Cartea Românească) este alcătuit cinematografic, din mai multe secvențe ilustrative pentru devenirea
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
alegi, ei sunt o fatalitate. Însă dincolo de orice afirmație sau atitudine cu care cititorul nu este de acord sau cu care ar putea intra chiar în conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie și profundă în aceeași măsură, melancolică și încurajatoare fără a fi, însă, nici sceptică și nici arogantă. Pictorul, ca om și ca făptură creatoare, ca ființă limitată și ca vis neîntrerupt, are aici una dintre cele mai bogate înfățișări din întreaga noastră literatură despre artă. Iar
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
Gogh al meu nu se mai miră... Tăcere în seara înaintată, sclipiri mărunte ale semnalelor... Șinele, pe sute de metri ard, se fac purpurii de soarele de septembrie atingând la vest dunga orizontului. Aplecat peste fereastră, trag în piept mireasma melancolică a câmpiei transilvane. Ormeniș... Apața... Măieruș... Vadul Roșu.. Oltul, limpede, cu liane mișcându-se lin în curgerea întunecoasă a apei... Cineva, un biciclist, s-a oprit pe șoseaua paralelă, deși pe ea nu se vede înainte nici o barieră de cale
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
mystique, pentru ansamblu cameral, Tristan Murail își extrage factura simbolismului dintr-o serie de pasteluri ale lui Odilon Redon. Evidența unei cromatici abundente, plajele de ritmuri frecvent contrastante, paleta armonică în stare să favorizeze în mod imprevizibil, când elegiacul ori melancolicul, când burlescul sau anecdoticul, subliniază voluptatea autorului de a dezvolta o lume sonoră cu mijloace similare celor de la sfârșit de secol 19, când tocmai încolțeau atitudinile de mefiență și chiar de contrarietate în fața valorilor artistice consacrate. Murail postulează că agresivitatea
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
din Timișoara a etalat programul cel mai coerent. Festivalul propriu-zis a debutat cu trei muzicieni belgieni, ce își edifică piesele într-un regim al subtilității: Tuur Florizoone/acordeon & pian, Vincent Noiret/contrabas și Philippe Laloy/sax sopran & alto, flaut. Substratul melancolic domină majoritatea pieselor, însă protagoniștii nu se sfiesc să recurgă și la elemente inopinate, cu tente ludice: unisoane parșiv dislocate, oglindiri melodice reciproce, imprevizibile succesiuni crescendo/diminuendo... Proiectul Chants l-a avut în prim-plan pe saxofonistul/flautistul austriac Wolfgang
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
acest roman, cred că este tocmai această frenezie erotică la limita sălbăticiei (rupe nasturi, sfîșie chiloți) a acestui intelectual de 56 de ani, care în majoritatea timpului trăiește în deplină abstinență și al cărui suflet pare atins iremediabil de o melancolică depresie. Mai mult decât atât, el nu ezită să-i povestească fostului său coleg de facultate, actualul profesor american Andrei Dumitrescu, în termeni mai mult decât expliciți performanțele sale erotice, asemeni unui adolescent căruia nu i-au dispărut toate coșurile
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
mea, ai apărut tu... Erai asemenea unui înger, luceai și emanai iubire. Îmi zâmbeai și mă făceai să retrăiesc sentimente ce de mult apuseseră în sufletul meu. Te priveam și nu mă mai saturam de privirea ta caldă și totodată melancolica ce o completă pe a mea. Și uite cum dintr-o pură întâmplare, soarta mi te-a scos în cale. Eram noi doi și o pasiune ce ne lega mai presus de cele pământești, eram greu de înțeles, dar stăpâni
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
friguroasele străzi ale săracilor străzi așezate-n creierul ologilor lumii inefabile străzi ale memoriei străzi ale celor care-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. CEEA CE FLACĂRA NU ȘTIE Minciună-s și laurii
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
nu m-a imaginat o catedrală cînd tu nu vii deși nu ne-am mai recunoaște în trupurile acestea cînd e joia unui mort care nu a vrut să aibă dreptate sau marțea unui bătrîn care iubește din inerție lupul melancolic e sfîșiat fără milă de ceilalți lupi.
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
de rai. Fă-mi un semn c-o să vii Cu o furtună de ciocârlii, C-o să mă fereci sub gene De trestii nepământene, C-o să mă-nchizi în priviri Sub gratii de ore subțiri, Sub bârne de ani trecători Ca melancolicii sori, Să poți să mă vezi Cum hohotesc în amiezi Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut numai pubertate și senectute alfabetul e o aventură nu merită să faci profeții
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
un echivoc de coapsă și măr dulce/ cu lăcomia apei/ cu lăcomia inimii în valve/ cu lăcomia viermelui în fructe/ cu lăcomia golului în cîntec -// sub plutele spulzite de beteală” (Îndoliat de fluturi). Sub unghiul tehnicii, înregistrăm o cromatică impresionistă, melancolică, simplificatoare, precum un simptom al prăbușirii ce s-a declanșat: „Alb-roz copacii. Fals Gauguin./ Aceleași străzi. Și apele pavate.// Cumpăr doi trandafiri/ și intru în cetate.// Sub lovituri de ceas/ strîmb aplecată în cer ca un dolmen/ sub lacăt între
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
precizie și echilibru, care și-a făcut din fidelitatea lecturii principala carte de vizită) nu mai sunt multe de spus după o carieră întinsă pe o perioadă de jumătate de secol, aceste evocări ale vechii lumi literare, făcute cu zîmbetul melancolic al aducerii aminte, au fost în măsură să aducă marea revelație. Pentru că, grație lor, lumea literară românească a făcut cunoștință cu un alt Dimisianu: criticul obiectiv, obișnuit să analizeze cu lupa și să spună lucrurilor pe nume (chiar dacă, uneori, exageratele
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
lucrurilor pe nume (chiar dacă, uneori, exageratele sale precauții stilistice și civilitatea înnăscută, urbanitatea tonului i-ar putea face pe unii naivi să confunde echilibrul și moderația cu excesul de generozitate), a lăsat pentru o clipă locul unui artist sentimental și melancolic. În aceste texte confesive, Gabriel Dimisianu a renunțat la inexpugnabila platoșă a criticului dezvăluind cîte ceva din atît de sublimele slăbiciuni ale omului. Încurajat de buna primire făcută de critică acestor fragmente memorialistice, Gabriel Dimisianu a făcut ceea ce trebuia să
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
revistă din 1919, romancierul Pierre Mac Orlan; e vorba, de fapt, de viața sfîntului Barbă-Albastră, răpus de nevestele lui, care încarnează, nici mai mult, nici mai puțin decît păcatele capitale. Dar cîte rescrieri și reflecții nu a inspirat monstruosul și melancolic Barbă-Albastră! Să ne amintim numai, de exemplu, că Michel Tournier vede în secretului lui Barbă Albastră, secretul însuși al poveștii și că Alain Montandon vede în cabinetul interzis al acestuia misterul celuilalt sex, pîndit și amenințat de curiozitatea feminină, tot
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
prăfuită dobîndind statutul de metafore sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață, Cornel Ungureanu, la „o înviere din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal/ privește melancolic/ spre satul natal.// Cambii, foi de vite, chitanțe/ de la «S.A./ de asigurări Transsylvania».// Pălăria mea tiroleză.// În noaptea de-aici/ s-a stins și ochiul/ penei de păun.// Praf de tutun/ pe imaginea taurului comunal/ premiat demult.// În calendarul pe
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
că surprizele autorului în această zonă sînt abia la început. Citind aceste Scrieri de plăcere simți în urechi enervantul (din cauza repetării lui pînă la saturație în ultimii ani) hit al lui Franck Sinatra, și te apucă un soi de oboseală melancolică. La ce mai poți să speri atunci cînd, poate ultimul mare pofticios de literatură dintre criticii noștri încă activi ajunge să recunoască resemnat: "La 50 de ani simțurile critice s-au tocit. Prea multe, tot mai multe pagini și cărți
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
tendințele de a fereca ființa umană prea strâns în jurul specialității ei. Dacă alte îndeletniciri și specializări izolează arta, în general, și muzica, în special, arta sunetelor conectează și conexează. 2. Muzica savantă s-a născut într-o societate de tip melancolic, ce a deprins câteva trăsături inconfundabile: visare, gratuitate și emotivitate. Extincția ei se va produce odată cu schimbarea paradigmei civilizaționale, atunci când societatea umană se va articula în baza unei tipologii colerice, bântuite de viteză, pragmatism, exactitate, eficiență și, nu în ultimul
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
emotivitate. Extincția ei se va produce odată cu schimbarea paradigmei civilizaționale, atunci când societatea umană se va articula în baza unei tipologii colerice, bântuite de viteză, pragmatism, exactitate, eficiență și, nu în ultimul rând, de cinism. 3. Dacă în societatea de tip melancolic primadone erau arta subtilă și rafinată, individualitatea și labilitatea, în societatea de tip coleric regine sunt concurența și reclama, înserierea și agrementarea. 4. Există, se pare, la nivelul toposului civilizațional, o anume structurare caracterologică analogă tempera mentalității umane. S-au
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
regine sunt concurența și reclama, înserierea și agrementarea. 4. Există, se pare, la nivelul toposului civilizațional, o anume structurare caracterologică analogă tempera mentalității umane. S-au perindat, astfel, în ampla desfășurare ontică a civilizațiilor omenești, societăți de tip flegmatic, sangvin, melancolic și coleric, fiecare tip de societate trasând un traiect cultural ciclic, ce descrie o mișcare de revoluție în jurul unui centru de interes întreținut de o mentalitate și de o conduită excepționale. 5. În principiu, fiecare ciclu are alura unei bolți
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
mult sau mai puțin riguroasă și justă de merite și de putințe, acordul de voințe a cărui sonoritate este o voință vectorială, totală, oricare notă din acord reprezentând voințe individuale, ce reclamă subordonare și chiar obediență. 6. Ciclul de tip melancolic a debutat cu situația în care pofta de muzică era cu mult mai însemnată decât cantitatea de muzică existentă și va sfârși atunci când volumul de muzică va fi infinit mai mare decât pofta pentru muzică. 7. Antichitatea greacă, de pildă
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
sfârși atunci când volumul de muzică va fi infinit mai mare decât pofta pentru muzică. 7. Antichitatea greacă, de pildă, a prezentat semnalmentele unui ciclu cultural de tip sanguin; cultura așa-zisă modernă a Europei s-a pliat pe un model melancolic; societatea post-industrială și post-modernă pare a fi una de gen coleric, în timp ce viitorul se anunță a fi de soi flegmatic. 8. Muzica savantă a fost erodată și cariată pe parcursul ciclului melancolic de absența consensului la nivelul indivizilor asupra valorilor și
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
modernă a Europei s-a pliat pe un model melancolic; societatea post-industrială și post-modernă pare a fi una de gen coleric, în timp ce viitorul se anunță a fi de soi flegmatic. 8. Muzica savantă a fost erodată și cariată pe parcursul ciclului melancolic de absența consensului la nivelul indivizilor asupra valorilor și obligațiilor; de forțele entropice și centrifuge, ce au impus perindarea a fel și fel de cârmaci și modele; de toiul veșnic al ambițiilor, dorințelor și aversiunilor în care este cu neputință
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]