74 matches
-
Cernăuți, 1927; Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Metafizica), tr. Nicodim Locusteanu, pref. Em. C. Grigoraș, București, 1928; Istoria ieroglifică, îngr. și pref. Em. C. Grigoraș, București, 1927; ed. I-II, îngr. și pref. P.P. Panaitescu și I. Verdeș, București, 1965; ed. (Melanholia neasemuitului inorog), îngr. și pref. Doina Curticăpeanu, Cluj, 1973; Opere complete, îngr. și introd. Virgil Cândea, vol. IV, t. I: Istoria ieroglifică, îngr. Stela Toma și Nicolae Stoicescu, introd. Nicolae Stoicescu, București, 1973, vol. I: Divanul, tr. Maria Marinescu-Himu, București
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
ospelul său dinpreună cu fie-sa și cu toată suita ambasadei. Henrietta de Serrey se arătă iar la balcon, și mai tristă decât aldată, și cu toate câte îi putu să-i zică tată-său ca să o distreze de o melanholie a căreia pricină nu o cunoștea, ea rămase tot într-o tăcere adâncă și dureroasă. O detunare din nou a artileriei din port și sunetul tuturor clopotelor vestiră cetății că minunea s-a împlinit. La semnul acesta sublim toți cari
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înțelepciunea” etc. Lungi poeme (volume întregi nefiind decât un asemenea unic text, compus muzical) sunt expresia chinului spiritual și a slavei, a suferinței mundane și a salvării, a rugăciunii și devoțiunii / umilinței ( Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, 1995), a „melanholiei deșertăciunilor” (amplul poem din 1996), a presiunii realității care „țâșnește ca apa din sifon” și a transformării ei, a graniței subtile dintre ființă și neființă - totul, acum, sub dominanta aspirației spre transcendență și mântuire: „mă desprind de mine însumi cu
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
știm noi, București, 1989; Poeme, București, 1989; Încercare de înșurubare în real, București, 1991; Monologuri, pref. Cezar Baltag, București, 1991; Mi s-a culcat moartea pe inimă, pref. Cezar Ivănescu, București, 1992; Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, București, 1995; Melanholia deșertăciunilor, București, 1996; Deșertăciunea șterge fața morții, București, 1996; Acolo unde plânsul nu atinge moartea, pref. Dan Grigorescu, București, 1997; Trei tipare, pref. Al. Paleologu, București, 1998; Antumele, București, 1998; Îngerul poverii, București, 1998; Sfânt îndârjit, București, 1999; Scrisori către
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
direct, nu metaforic sau perifrastic. Ca și Imnuri (1974) - 38 de poezii dedicate țării și eroilor neamului -, volumul ar fi fost mai potrivit începuturilor lirice ale lui D. În schimb, Fals tratat de vânătoare (1973), Orgolii (1973), Culoare și aromă. Melanholii (1974) perpetuează imaginea creatorului preocupat de rafinarea tehnicilor poetice, ajungând uneori la adevărate performanțe stilistice. Odată însă cu Ioan Metafora (1986), continuând cu Faraonul (1996) și cu Evanghelia după Ioan Metafora (1997), se poate vorbi despre o schimbare fundamentală a
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
1970; Paștele cailor, București, 1970; Templul otrăvii, București, 1970; Poeții de douăzeci de ani (Covor românesc), București, 1972; Fals tratat de vânătoare, București, 1973; Povestea minunatelor călătorii, București, 1973; Sir și Elixir, Iași, 1973; Orgolii, București, 1973; Culoare și aromă. Melanholii, București, 1974; Imnuri, București, 1974; Vânătoare de tigri în Sakartvelo, București, 1976; Meteoritul care a uitat să cadă, București, 1977; Elfi la Brusa, București, 1979; Vânătorile, postfață Al. Condeescu, București, 1981; Babilonul, București, 1981; Scribul și închipuirea, București, 1984; Ioan
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
lui Gib I. Mihăescu, Emil Botta sau Eugen Barbu sunt recitite prin prisma metaforelor-cheie. Se rețin comentariile asupra prozei, îndeosebi acelea despre Eugen Barbu sau despre D.R. Popescu. Analiza imaginarului primului prozator stă sub semnul „metaforei toamnei”, echivalată cu supratemele „melanholiei” și mortificării latente, cu predilecția pentru structurile opulente ale narațiunii de tip baroc (ca în Princepele) sau, dimpotrivă, pentru epica de tip fragmentarist, utilizând tehnica rupturii și a discontinuității narative, a colajului și citatului. În studiul despre D.R. Popescu se
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
Oscilând între periferia caragialescă a Bucureștilor și un spațiu ficțional generic, atemporal, S. îl aduce pe Urmuz în prezent (poemul Bărăgan în Bărăgan devine simbolic prin repetițiile sale). Se vrea un poet ludic diferit cumva de colegii săi de generație, „melanholia” fiind starea de „gr(e)ație” a versurilor sale, care merg pe tradiția cântecelor de lume și a romanțelor. În volumul de debut poetul trece printr-o serie de stări și atitudini - bufonerie, sarcasm, agitație furibundă, satiră, ironie blândă sau
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
Chioaru, Poetica monadelor, T, 1987, 6; Simion, Scriitori, IV, 519-525; Ioan Milea, Lucianograme, APF, 1990, 2; Val Condurache, „Mă’ntrup din nou în versul desuet”, RL, 1990, 17; Lucian Alexiu, Linia maritimă Vasiliu, O, 1990, 21; Ioan Holban, Lihtisul și melanholia, CRC, 1990, 25; Virgil Mihaiu, Ecouri din Conachi la Casa Pogor, ST, 1990, 8; Coșovei, Pornind, 181-185; Luminița Urs, Între două lumi..., ECH, 1992, 1-2; Traian T. Coșovei, Lucian Vasiliu - După 20 de ani, CNT, 1993, 18; Nichita Danilov, Apocalipsa
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
și privindu-l ca de la o mare depărtare pe sub gugiumanul impresionant din samur. Deși simțea o undă de tutun parfumat și de levănțică, bunicul îl intimida. Știa că sub nici o formă nu trebuia să-i apară dinainte atunci când suferea de melanholie și se închidea în odaie. Apoi, când avea aproape cinci ani, Iancu îl descoperise dormind pe o masă mare, în mijlocul holului. Se temuse că iar suferea de acea boală și înțepenise privind fix pleoapele bunicului. Genele și păienjenișul ridurilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce le place să se facă plaghiatori”... În ediția din 1852 aflăm ți celebrul cuvînt Către cititori, o primă detașare de stilul jeluitor În poezia erotică. Viziunea Îndrăgostiților zmintiți la simțuri, aruncați În călduri grozave, căzuți, unii dintre ei. În melanholie pină ce Încet-Încet se sting, iar alții „ea muierile, care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile”... este umorescă. Miturile iubirii tristaniene apar aici Într-o formă comică; „Domnilor! Socotesc că nu fără cuviință am intitulat această ediție
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lunateci În somn, și chiar deștepți vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba Încă unii rămîn zmintiți pentru totdauna, fără a-și mai putea găsi leacul, și din Spitalul Amorului ajung În Spitalul nebunilor (la Balamuc); alții cad În melanholie și Încet-Încet se topesc și Își sfîrșesc viața; alții iar, ca muierile care se bocesc la morminte, prin cîntece Își ușurează durerile, ca prin niște rețete potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi și alifii: pentru că În Spitalul Amorului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
într-un manuscris anonim din 1790 găsim rețete destul de complicate, contra "patimei beției"24, iar într-o copie comentată a Alexandriei 25 se notează "sub semnul lui Mercur": dureri de cap, boală prin somn, ce vorbește cu bâlbâială, epilepsie și melanholie (sic). Într-un alt manuscris 26, recopiat în 1790, deci anterior acestei date, anonim, se menționează următoarea "doftorie pentru beție": "să se ducă în târg, să cumpere o știucă, care va să aibă un pește într-însa și de va
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
copiilor sau doar de patimă. Melancolia, denumită mai târziu inima rea (bolnavi de inimă rea), a fost înțeleasă mai ales ca o stare de reacție, înțeles transmis integral până astăzi. În secolul al XVIII-lea găsim termenul de melancolie, sau melanholie, dar numai în texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular "inimă rea" era mai restrâns și ne se pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancholia în textele culte de prin secolul al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
O carte de artă și pentru care autorul, dar și ilustratorul merită toată admirația noastră! Aruna zeița cu degete trandafirii, Arlechinul și cărțile de tarot, cele câteva măști ale zeiței (femeii iubite), mirajul și cavalerul puternic... tot zeități și tristeți, Melanholia cu Daimonul care veghează creația Însăși, sunt tot atâtea motive pentru care autorul acestei cărți unice să ardă pe rugul primordial, să-și mistuiască patima de cavaler rătăcitor prin focul creației. Lucrarea, ca un remember al Epocii Luminilor, un soi
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
ba așa mi-ai spus, transmite-i filozofului invitația mea specială, mi-e dor de el, dar acum vrei să faci pe grozavul față de doamna Laura, nu ți-ajunge doamna Olimpia... Măgduța, stai, domne, lângă mine să mai mi-alungi melanholia, te-am așteptat ca pe o amantă, cu toate că eu nu mai cred în femei, sînteți toate niște curve, și ar fi mai bine, domne, să declarați asta deschis, ar fi mai simplu, am evita mii de suferinți, dom' profesor (șoaptă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
face, domne, chelneru ăsta, stăm cu farfuriile goale, mie mi-e foame... Și gura lui ca un buzunar se pleoști în semn de dispreț, nimic nu era bun, dacă stătea el acolo părăsit și îi era foame. Nici urmă din melanholia declarată, dar parcă și apetitul îi era nesincer, fiindcă începu să mestece și să clefăie fără chef când chelnerul ne aduse păstrăvi la grătar, apoi turnedo Rossini... IV Cum am mai spus, nu numai somnul rațiunii naște monștri, ci și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aripile cosoroabe ca pe-o sondă din Emiratele Arabe ori lustruind (cu sângele) aceste cuvinte poeticești pe care le las moștenire urmașilor mei Văcărești Chiar așa: vine îngerul (același) simandicos mă întoarce pe față, pe dos și zice: cinstiți cetățeni, melanholiile și tristețile îi sunt bune pe toate fețele iar din aceste preaîncâlcite sentimente și stări împleti-vom scripeți, pârghii și scări pe care să urce și să coboare timpul pierzându-se în legănare până dincolo de dincolo și peste Vrednic este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
patima de boala copiilor”, sau doar de „patimă”. Melancolia, denumită „inimă rea” (bolnavi de inimă rea), a fost Înțeleasă ca o stare de reacție, Înțeles transmis integral până astăzi. În sec. al XVII-lea găsim termenul de melancolie sau de „melanholie”, dar numai În texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular „inimă rea” era mai restrâns și pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancolia În textele culte de prin sec. al XVIII-lea. Pompei Samarian
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
dar nu a fost cunoscut În forma populară. Am amintit , de asemenea, de hipochondrie („ipogondria”). Pompei Samarian reproduce un fragment din Dimitrie Cantemir care scrie că un sultan Mohamed, detronat În 1687, a murit de „hipocondria cauzată prin o profundă melanholie În care căzuse În timpul arestului său de cinci ani, prin care i s-a stors tot spiritul și puterea de viață”. Pentru Dimitrie Cantemir ipohondria este „boala care zmintește fantasia: slăbiciunea părților trupului carile sunt pregiur (de) inimă”. În
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
spre a exprima noțiuni mai tehnice și limba se neologizează. La Miron și Nicolae Costin, Niculce, Axinte Uricarul, D. Cantemir, Radu Popescu, Greceanu, Stolnicul Cantacuzino întîlnim numeroase elemente noi, printre care sunt de notat acelea din ramura literară: eleghie, comedie, melanholie, simfonie, fantasie. În Ardeal, agentul occidentalizării fu catolicismul. La 5 septemvrie 1700 se semnă definitiv în Alba-Iulia actul de unire, în urma căruia românii aderenți ai noii biserici căpătau în Blaj un seminar, afară de un număr de burse (prilejuri de a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot în cutremur, și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atâta pătimire!... După aceea, vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman de la rose și de La carte du tendre a d-nei de Scudéry. E vorba de "căile amorezești", de temutul, fratele prepusului și clevetirii, prieten al necredinței, de căială și alte abstracțiuni de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urmare, mult mai corect este să punem problema în modul următor: de vreme ce, în anul de grație 1705, Cantemir simte nevoia să explice potențialului (deși improbabilului) cititor al vremii sale ce înseamnă noțiuni precum apofthegma, argument, dialectic, etimologhia, ithica, idea, ironic, melanholie, metafizic, monarhie, paradigma, prognostic, ritor, sentenție, silloghizmos, sinonim, fantazie, fiziognomie, theatru, theorie, ipothesis etc.etc. înseamnă, firește, că aceste concepte nu erau asimilate și vehiculate în cultura română a timpului. Or, acesta este nivelul culturii române de la nivelul anului 1705: al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cartea Românească”, 1989 9. Încercare de înșurubare în real, Editura “ Litera”, 1991 10. Monologuri, Editura “A.M.B.”, 1991 11. Mi s-a culcat moartea pe inimă, Editura “Vinea”, 1992 12. Aproape tac, aproape plîng, aproape sînt, Editura “Vinea”, 1995 13. “Melanholia deșertăciunilor”, Editura “Vinea”, 1996 14. Deșertăciunea șterge fața morții, Editura “Cartea Românească”, 1996 15. Acolo unde plînsul nu atinge moartea, Editura “Semne”, 1997 16. Trei tipare, Editura “Semne”, 1998 17. Antumele (antologie), Editura “Vinea”, 1998 18. Antimetafizica, ediția a II
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]