KorAP: Find »[drukola/base=melisă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

85 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501

ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită a zmeului agățat sus în colțul acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați a rostit de la catedră instructorul Cerchez de ce trebuie să discutăm de niște indivizi care n-au nicio legătură cu școala... n-au nicio legătură cu organizația de pionieri din școala voastră. Așa ar zice unii, parcă-i

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
curme răul nevăzut și avea să procedeze după un regulament de care Dănilă nu știa nimic, și cu siguranță nici ceilalți, dar care prevedea pedepse dintre cele mai aspre... ...Acum instructorul pronunța două nume, și toate urechile tresăreau. Marilena și Melisa. Sfinte Sisoe, ce-o mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte. Marilena și Melisa?... Câți auziseră de ele și câți nu?... Terminați cu

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
care Dănilă nu știa nimic, și cu siguranță nici ceilalți, dar care prevedea pedepse dintre cele mai aspre... ...Acum instructorul pronunța două nume, și toate urechile tresăreau. Marilena și Melisa. Sfinte Sisoe, ce-o mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte. Marilena și Melisa?... Câți auziseră de ele și câți nu?... Terminați cu foiala!", a poruncit instructorul încruntat. Era clar, lui nu-i ardea

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
pronunța două nume, și toate urechile tresăreau. Marilena și Melisa. Sfinte Sisoe, ce-o mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte. Marilena și Melisa?... Câți auziseră de ele și câți nu?... Terminați cu foiala!", a poruncit instructorul încruntat. Era clar, lui nu-i ardea de glumă. Niciodată nu-i ardea de glumă. Și chiar și când poruncea, tot nu se uita la clasă. Unii

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
poruncit instructorul încruntat. Era clar, lui nu-i ardea de glumă. Niciodată nu-i ardea de glumă. Și chiar și când poruncea, tot nu se uita la clasă. Unii începeau să-și amintească cine erau cele două nume. Marilena și Melisa... De fapt multă lume din oraș le cunoștea ca pe surorile Onofrei, asta da. Sigur, câțiva auziseră numele astea, dar puțini în clipa de față ar fi putut să dea vreun amănunt despre ele. Dănilă își aminti și el. Locuiau

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
nimic în comun cu morala societății noastre. Vreți să vă spun ceva? Nici nu mă miră, având în vedere originea lor socială. Voi n-aveți decât să le ziceți cum doriți. Puteți să le ziceți și pe nume, Marilena și Melisa, mă rog, pe mine nu mă deranjează. Nu numele e important. Pe noi ne interesează ce gândiți voi. Ca să ne facem o idee de înrâurirea negativă pe care o au ele în rândurile pionierilor, în rândurile celor ce își văd

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
cu toții nervos, deși erau gata să pretindă că se amuză. Instructorul însă nu se amuza. Intervenea autoritar și le cerea să redevină un detașament de pionieri. Asta se putea realiza fiindcă acum casa surorilor Onofrei rămăsese în urmă. Marilena și Melisa erau fetele unui fost magistrat, despre care nimeni nu știa cu ce se ocupă în prezent. Era văzut din când în când trecând agale pe stradă, înalt și masiv, de obicei îngândurat, dar nu foarte. Să fi ieșit oare la

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
amândouă în același timp. Doar din spusele lumii reieșea că sunt două. O întâlnea pe stradă, să zicem, pe una din ele, își zicea în sinea sa că trebuie să fi fost Marilena, când în realitate ea poate că era Melisa. Dar dacă amândouă arătau la fel, într-adevăr aveau ce arăta. Le caracteriza și pe ele o anumită robustețe, la fel ca și pe tatăl lor, fostul magistrat, dar nici urmă de aparență greoaie. Mai degrabă ți-ar fi venit

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
numai bună să-și petreacă timpul liber pe terenurile de tenis cu zgură roșie din marginea de vest a orașului. Nici lor, la fel ca și tatălui lor, nu părea să le pese ce crede despre ele lumea de pe stradă. Melisa sau Marilena? putea fi văzută umblând vara într-o rochie ușoară, de muselină și pe cap cu o pălărioară croșetată, cu boruri ondulate și pleoștite, care îi aruncau o umbră misterioasă peste fața îndulcită de un zâmbet interior. O lăsai

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
bine proporționate, grosuțe, dar nu mușchiuloase... Da, fetele Onofrei erau înalte și bine legate, drăguțe și fără doar și poate cuviincioase. Sau în orice caz bine crescute. Fostul magistrat avea de ce să fie mândru. Apoi se întâmpla ca Marilena și Melisa să dispară din oraș o vară întreabă. Sau poate că mulți locuitori din oraș plecau vara în vacanță și ei erau aceia care nu mai aveau prilejul să le vadă umblând pe străzi. Și atunci, întorcându-se din vacanță, rămâneau

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
din vacanță, rămâneau cu impresia că surorile Onofrei se făcuseră nevăzute pentru un timp. Fetele nu se arătau o vreme, dar toată lumea vorbea de ele. Și nimeni nu le zicea altfel decât Iepele. Marilena să fi fost mai mare? Sau Melisa? Una din ele dispăruse la un moment dat pentru mai multă vreme. Lumea spunea că ar fi plecat la facultate, dar cu toții erau siguri că mulți purici n-avea să facă acolo, la facultate, oricare din ele ar fi fost

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
plecat la facultate, dar cu toții erau siguri că mulți purici n-avea să facă acolo, la facultate, oricare din ele ar fi fost. În orice caz, faima lor nu era deloc bună. În ce-l privea, lui Dănilă numele de Melisa i se părea ciudat, dar pesemne că asta nu le împiedica pe cele două surori să se înțeleagă bine una cu cealaltă. Nu vedea niciun motiv pentru care surorile nu s-ar fi înțeles între ele. De ce să nu se

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
că asta nu le împiedica pe cele două surori să se înțeleagă bine una cu cealaltă. Nu vedea niciun motiv pentru care surorile nu s-ar fi înțeles între ele. De ce să nu se fi înțeles? Doar fiindcă numele de Melisa era mai ciudat? De altfel, Dănilă își închipuia că trebuiau să fie unite spre a putea înfrunta ostilitatea lumii. Și fostul magistrat trebuie să fi fost la rândul lui solidar cu fiicele sale, indiferent dacă or fi avut sau nu

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
detașament de pionieri! Nu o adunătură de neisprăviți!". Se vorbea în cartier vocile erau gâtuite de surescitare. "Seara, când se vede în casă ca-n vitrină, ea era goală pușcă nici nu știu care din ele, Marilena sau, naiba să le ia, Melisa, sau cum le-o fi zicând! și dansa pe masă în casa pedagogului! A văzut-o atâta lume!... Care din ele? Auzi ce-ntrebare!... Dansa goală pe masă și casa era plină de bărbați! Stăteau în jurul mesei și nechezau de

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
părinte, și mai ales om educat, magistrat sau ce-i fi fost pe vremuri, dacă ții cât de cât la onoarea fetelor tale, nu iei în gazdă un tânăr flușturatic, fără doar și poate. În al doilea rând, Marilena sau Melisa? nu știu ce să zic avea față de el o purtare de-a dreptul libertină, ca să nu spun mai mult. Cică umbla prin casă îmbrăcată sumar, de față cu tânărul funcționar, pretextând că, în definitiv, la ștrand cum de umblă lumea doar în

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
rog, costum de baie? Doar fiindcă-i făcut dintr-un material mai gros și mai înflorat? Iar tânărul funcționar cică ar fi găsit cât se poate de naturală o asemenea conduită. Cică făcea glume pe seama jartierelor cu care Marilena sau Melisa, mă rog își prindeau ciorapii de nailon de portjartier. Asta ar fi văzut-o chiar un văr care ar fi fost de față, în casă la ele așa spune lumea... Tânărul funcționar se ținea de glume: agăța c-un deget

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
se ținea de glume: agăța c-un deget jartiera ei, uite-așa, trăgea de ea întinzând-o... nu scoasă, nu!... chiar acolo, pe picior. După care lua brusc degetul și jartiera făcea pleosc! pe piele. Vasăzică Marilena sau, mă rog, Melisa se lăsa atinsă chiar la ea în casă. De cine? De-un necunoscut! Fiindcă ce altceva e un tânăr flușturatic luat de puțin timp în gazdă, dacă nu un necunoscut? Dănilă rămânea pe gânduri... Mâine, poimâine avea să devină bărbat

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
cutezanță. Dar ea tot fragilă rămânea. O vâlvătaie încarnată... Dar Marilena-Melisa? Dănilă trebuia să deducă singur și să tragă învățăminte din cele ce spuneau cei mari: să nu te lași niciodată indus în eroare de îmbrăcămintea arătoasă a unei femei. Melisa purta o panglică înfășurată în jurul calotei pălăriei de pai, înnodată și lăsată să atârne cu capetele până către mijlocul spatelui. Iar la gât își lega uneori o bentiță neagră, precum Katherine Hepburn în Femeia zilei. Iepele se îmbrăcau elegant, ba

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
În realitate însă, nu aveau decât un singur țel: să sucească mințile bărbaților. Și să-i înrobească. Fiindcă bărbații ar fi virtuoși dacă n-ar fi femeile astea să le sucească mințile!... Ce deosebire între toate acestea, inclusiv Marilena și Melisa, cu toată buna lor creștere, și roșcovana fragilă de la Homorod!... Instructorul Cerchez poate că era grosolan, dar avea dreptate. Iată, Vica Lungu trecea pe coridorul școlii medii mixte, serioasă nevoie mare, privind fix înainte, fără să vadă nimic nici în dreapta

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
fix înainte, fără să vadă nimic nici în dreapta, nici în stânga, și carnea obrajilor, puțină câtă avea, fiindcă Vica era slabă și înaltă, se clătina în ritmul mersului ei apăsat și grăbit. Într-un fel, se asemăna cu Iepele Marilena și Melisa, dar n-avea nici pe departe farmecul lor. Era foarte studioasă. Dar era ea oare cu ceva mai brează? Dănilă sări dintr-un singur avânt gardul proprietății Onofrei de pe strada Tudor Vladimirescu, pe la colțul curții, unde erau cireși și meri

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
Traversă repede aleea de ciment și se strecură tiptil între gardul de merișor și zidul casei. Se opri în dreptul ferestrei mai înguste, făcându-și socoteala că acolo trebuia să fi fost camera fetelor. Tot ce aveau de arătat Marilena și Melisa putea să iasă la iveală, în toată splendoarea, în minutele următoare, când, în toate familiile respectabile și mai ales în cele odinioară burgheze, trebuia să fi fost ora de culcare. Și înainte de asta, desigur, ora de dezbrăcare. Dănilă aștepta cu

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
în minutele următoare, când, în toate familiile respectabile și mai ales în cele odinioară burgheze, trebuia să fi fost ora de culcare. Și înainte de asta, desigur, ora de dezbrăcare. Dănilă aștepta cu înfrigurare să le vadă pe Marilena și pe Melisa goale! Sfinte Sisoe! Nu mai văzuse niciodată o femeie în carne și oase goală. Doar în poze. Avea în cap imaginea clară a sânului tânăr și greu, poate chiar tare la pipăit, curbându-se minunat, dedesubt, sub propria-i greutate

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
mobilă și o scară dublă, pătată cu var, rămăsese de la zugravi în mijlocul camerei. Ziare vechi fuseseră întinse și pe jos, peste parchet... Era oare cineva acasă?... Sigur că da, altfel lumina pe coridor n-ar fi fost aprinsă. Marilena și Melisa trebuie că se aflau pe undeva prin apropiere, poate chiar și fostul magistrat Onofrei, pe care Dănilă nu ardea câtuși de puțin de nerăbdare să-l vadă... Se auzeau oare voci din interior? Sigur că da, iată o voce venea

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
Iar când își înălță din nou privirea, ea era în cadrul ușii. Goală până la brâu. Dumnezeule, ce noroc pe capul lui! O vedea din profil vorbind cu cineva care se afla undeva pe coridor, în afara cadrului ușii. Ea, cine? Marilena sau Melisa? Îl izbi firescul acelei tinere, aflată la ea în casă, stând de vorbă cu altcineva de-al casei. Sau poate că nu cu cineva de-al casei. Poate că vorbea cu tânărul funcționar, aflat în gazdă, cel care îi întinsese

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
Petra, lumea doarme la ora asta... Lui Dănilă gâtul îi tremură de încordare când făcu ochii mari și se uită cu și mai multă atenție la fata cu sânii goi din cadrul ușii ce dădea în coridor. Ea era, Marilena... sau Melisa? Nu putea fi vorba de nicio confuzie. Era ea. Îi recunoștea chipul, părul blond ondulat, gâtul robust, umerii și brațele puternice, de sportivă, și totuși atât de feminine! Până și sânii grei îi recunoștea: erau aidoma celor din imaginația sa

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]