116 matches
-
Mirosea a lumină și cântec susurând monocord vechi tangou lumea pulsa-ntr-un acord de descântec, lotcă plutind în fiord începutului nou. Și sorbind din esența-i prea pură, amețit pescăruș am rămas devenisem arcuș, tu vioara și-mi șopteai melopei fără glas. Mai știi oare parfumul iubirii și-al trăirii de vieți într-un ceas? Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu: „ Imaginarele iubiri ” Referință Bibliografică: mai știi? / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 349, Anul I
MAI ŞTII? de LEONID IACOB în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341423_a_342752]
-
făptură, că vreau să-ți fur moartea cum alții te fură, meandre pierdute-n candori păstrând pentru mine atâtea comori. toamna plec prin păduri neumblate, hărțuit și flămând ca un lup, sunt sătul de-atâta singurătate, la cântecul toamnei urechile-astup. melopee ciudată sună ploaia pe frunze, trece vântul prin plopi, scuturându-i domol, îmi bate fața spicul de stropi și frunzele toamnei îmi cad postomol. din cerul meu te-ai stins ca o stea și-ai rămas arzând în inima mea
TE-AI STINS CA O STEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343606_a_344935]
-
un dar din sferele divine. E sigură pe ea și e mereu trufașă, Privește înțeleaptă al vieții trecut, Îmbrățișează vântul ca o pătimașă, Femeia toamnă râde și plânge tăcut. Iar când rugina intră prin creneluri Și vântul suflă-n șoaptă melopee, Norii storc râu de lacrimi din cerneluri, Ofrandă toamnei cu chip de femeie. Imaginea:internet Referință Bibliografică: Toamna cu chip de femeie / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TOAMNA CU CHIP DE FEMEIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371384_a_372713]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VALSUL TOAMNEI Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub adieri de vânt, ușoare, Ne plâng copacii pe alei, Vino iubito să ascultăm Cum cântă lăutarul melopei. Îi cântă toamnei noastre, acum, Iar noi, să-i întregim decorul Și să-i dansăm de rămas bun, Că, toamnei o să-i ducem dorul. Haide iubito, în pași de dans, Doar tu și toamna sunteți mai presus! Să trăim nostalgia
VALSUL TOAMNEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371441_a_372770]
-
va fi o răzvrătire, alt început de lume lumina curățită va fulgura-n vreun fel sar haite deghizate cu botnițe și spume amușinând sălbăticii ținute la rastel vom dezveli cununi trase-n înalt de zmee țâțâni de cer opal îngân-o melopee ... Referință Bibliografică: Sonuri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SONURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371114_a_372443]
-
hibernat o vreme în igluuri colorate Și-au împletit din doruri, beteala, făcând punte Spre timpuri parfumate cu flori de măr presate. Pe sânii de-amintire revin din rai pierdut Arome de pini umezi vrăjiți de firul ierbii, Se-aude melopeea pe-un țărm necunoscut În reverențe stele îmbrățișează cerbii. Sub arc de cer senin sfidez minute stinse, Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri, Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri. Vibrează cânt
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
îi trebuie unui om ca să fie fericit!” (pag. 130) Ritmul însuși al acestui “jurnal” este, și el, ca un năduf răbdat îndelung. Meandre și volute, curgeri line și învolburări, suișuri și coborâșuri, rotiri, alunecări și rostogoliri, toate acestea compun o melopee la fel de complicată ca viața însăși. Oricât de grea, această viață este, pentru cei mai mulți dintre “eroii” romanului, un infern suportabil. Sau o penitență. Vârsta tânără și exuberantă prin firea lucrurilor are nevoie, din când în când, de o supapă, de chiotul
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
unor texte chiar și de mari dimensiuni. Astfel, odată cu numărul 1/1904, începe publicarea basmului dramatic, cu un prolog și 10 „icoane”, Dafin Făt-Frumos și frumoasa Ileana, în versuri și proză, semnat de Mircea Demetriade, tot lui aparținându-i și „melopeea în trei acte” Renegatul. Numărul triplu 6-8/1904 reproduce „drama în cinci acte și în versuri” Grigore Vodă, domnul Moldovei de Alexandru Depărățeanu, precedată de un studiu de C. S. Dissescu dedicat vieții și operei autorului piesei, întregul număr fiind
ANALELE LITERARE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285336_a_286665]
-
spațiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un grad extrem, iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost, desigur, și liedul german. Dar C. a adoptat, totodată, și sintaxa străină, sacrificând adesea și ritmul. Neglijarea cizelării atente a versurilor și lipsa de discernământ critic fac ca în Din caierul vremii, ce reproduce integral volumele
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută să le explice și să
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
Anton Pann, care l-a valorificat în Povestea vorbii : „Pe sirmanul Strugur prea greu să-l blesteme/ Și asupră-i toate relele să cheme” (174, pp. 94-95). Motivul a supraviețuit până târziu, la poetul simbolist Mircea Demetriade, de exemplu, în „melopeea” Renegatul (1893) : „Dar văz întinsă masă, și vinul ce te’mbată,/ Și’n porc oricând te schimbă beția-i blestemată” (262, p. 7). După cum se vede, legătura mitologică dintre beția alcoolică și Diavol este trainică. Știm că Dionysos și daimonii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mentor al realismului socialist dovedindu-se acum un liric intimist și decorativ. Treptat începe să se afirme și grupul de poeți formați la școala S. E vorba de Camil Petrescu, care își începe colaborarea în numărul 8/1919, cu poemele Melopee, Alchimie, Stanțe, de Ion Barbu, despre care E. Lovinescu va scrie, în numărul 34/1919, articolul Un poet nou: „În ziua înmormântării lui Vlahuță [...] s-a prezentat în biroul meu un tânăr, sub numele Ion Popescu. Un tânăr bizar ce-
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
anului 1937 înregistrează și Cartea sonetelor, placheta lui V. Alegerea poeziei cu formă fixă și a unui pseudonim, Aurel V. Sânger, denotă timiditatea autorului, care, ținând seama de reacțiile critice condescendente, lasă să treacă ceva timp până la apariția cărții următoare, Melopei (1943), însă voința de originalitate care îl animă nu duce la un salt valoric. Invocând „nufărul încărcat de stele și vis-Eminescu” (poet pentru care nutrește o necondiționată venerație), „condurii albi ai primăverii”, „zalele de azur”, „vasta veșnicie” și alte asemenea
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
Goga și revista „Luceafărul”), Ioan Slavici (Câteva scrisori inedite de la I. Slavici). SCRIERI: Cartea sonetelor, Cernăuți, 1937; Eminescu, un mare neînțeles, Cernăuți, 1940; Bucovina în viața și opera lui Mihai Eminescu, Cernăuți, 1943. Eminescu și Bucovina (în colaborare), Cernăuți, 1943; Melopei, Cernăuți, 1943; Românii în două geografii de Amfilohie Hotiniul și Nicolae Nicolau, Cernăuți, 1943; Două studii literare, Cernăuți, 1944; Dragoste și moarte, Cernăuți, 1944; Intelectualismul lui Eminescu, Cernăuți, 1944. Ediții: Vasile Alecsandri, Pasteluri, București, 1933. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Cartea
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
Cartea sonetelor”, ALA, 1937, 850; Octav Rusu, „Cartea sonetelor”, „Gazeta bucovinenilor”, 1937, 52-53; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; D. Missir, „Cartea sonetelor”, „Revista Societății «Tinerimea Română»”, 1940, 6; Traian Chelariu, Note românești, UVR, 1943, 24; Traian Chelariu, „Melopei”, UVR, 1943, 29; Traian Chelariu, Anul literar bucovinean, „Almanahul ziarelor «Basarabia» și «Bucovina»”, București, 1944; Scrisori de la Mircea Avram. 1984, 1988, ADLTR, A-99, A-144; Satco-Pânzar, Dicționar, 239. N. Bc.
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
sărutul, Timișoara, 1998; Te-am iubit soldățește, cu dragostea unui întreg regiment, București, 1999; Tablou cu îngeri păzitori, Craiova, 2000; Fantasme cu mirese zburând, pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 2001; Știu pe de rost moartea, Craiova, 2002; Poezii, Drobeta-Turnu Severin, 2002; Melopee pentru Anița, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, O creangă cu albine cu tot, AFT, 1986, 1; Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1986, 6; Valeriu Cristea, Valențele talentului, RL, 1989, 10; Gheorghe Tomozei, Cu o floare-n colțul gurii, FLC
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
sau se fac referiri la realitatea socială și literară. Viața pare că aparține unui haos larvar; numai prin scris îți apropii nu doar adevărul, ci și frumosul. De aceea, scriitura se schimbă, are o materialitate aproape picturală, alteori e o melopee a luminii, un spațiu parcă suspendat, de un realism fantastic, unde un ochi migălos desenează „ritmuri pe un pretext indiferent”. În întregul ei, opera lui P. reprezintă poate cea mai radicală asumare de sine a literaturii înfăptuită vreodată de un
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
seducției (1986), unde P. pare să revină la dicțiunea oraculară din cartea de debut. Tehnica e, totuși, alta: crisparea metaforică se detensionează aici prin dialogism, teritoriul referințelor suportă o schimbare benefică, iar înscenarea textului torsionează versurile într-o sintaxă de melopee. O nouă etapă anunță volumul Cavalerul din drezină (1992), care atestă reorientarea poeziei către dimensiunea etică. Autoreferențialitatea revine, dar cu o funcție diametral opusă față de poemele „italiene”, de vreme ce nu mai indică reflexivitatea subiectului liric, ci vidul de substanță al obiectului
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
calofile, totuși impunătoare prin seriozitate, poemele din Cântarea cântărilor „nu sunt nici o traducere, nici o adaptare, nici o versiune, ci texte pe un pretext biblic”, pretext de la care s-a străduit să preia „îmbinarea de eglogă și de psalm, de incantație și melopee, o ambianță, o lungime de undă!” Prin producția poetică publicată după război, B. a oferit un edificator exemplu de autocenzură estetică benevolă, de deturnare a propriei vocații lirice din considerente social-politice, prin deliberată subordonare față de slujirea propagandistică a unor comandamente
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
este cea inspirată de fapte eroice din istorie, expuse într-un stil retoric, cu multe hiperbole și repetiții. Ea este cântată de obicei de lăutari cu acompaniament de instrumente muzicale (cimpoi, fluier, vioară, cobză sau țambal). Pasajele cântate pe o melopee liberă, silabică, deschisă improvizației, alternează cu versuri recitate și cu interludii instrumentale. Sub această formă, specia este încă vie în Oltenia și Muntenia, iar în secolul al XIX-lea a fost atestată și în sudul Moldovei. B. nuvelistică, de o
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
lirism, prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile de câmp, aromele amare, amețitoare, otrăvitoare. Izvoarele și gârlele
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
niciodată? Un vânt răcoros pătrunsese prin fereastra dechisă, stingând dintr-o suflare sfeșnicul de bronz. Era întuneric, era trist, nu mai vedeam ochii Hibei. Vocea ei ajunsese până la mine venind parcă de departe, întretăiată, ca și cum ar fi îngânat o veche melopee a deșertului: — Adesea cei ce se iubesc se țin de mână și visează împreună la fericirea lor viitoare. Dar, cât vor trăi ei, nu vor avea fericire mai mare ca în clipa aceea când mâinile li se împletesc și visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără îndoială, de tristele melopei ale ierburilor uscate înainte de vreme. Eu, genele îmi plec spre verdele din frunză,/ Iar cerul meu albastru-l amestec pe o pânză;/în amalgam de temeri și neștiute taine/ Culorile din vise mi-s prețioase haine. Violetta Petre, Timiditate. Poetă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de evaluare, fiind o simplă formalitate, dacă situația nu se va schimba radical și imprevizibil, pentru a se constata o abolire completă a voinței și a discernământului bolnavului. *** Au pornit și ploile de noiembrie! Orice dimineață cețoasă e ca o melopee... În saloane, a revenit frigul, bucuria halatelor groase și însoțitorul nostru credincios, de până la primăvara viitoare. Pacienții din rezervele nr. 1 și nr. 4 au recuperat mulțumitor, astfel încât au putut fi externați, cu prescripția unei medicații ambulatorii, cu psihotrope mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]