109 matches
-
bibliografiei istorice a României, a bibliografiilor specializate, precum și lectura lucrărilor științifice dedicate suferințelor Bisericii sub comunism contrazic ultima frază a autoarei. Fraze de genul „suntem români și creștini de 2000 de ani” au devenit o modă după 1989 și nici memorialista nu este ocolită de această tentație: „iar cei care emit concluzii ce nu au nimic comun cu realitatea, ștergând cu buretele ignoranței și al doctei lor aroganțe peste cei două mii de ani [s.n.] când Biserica a fost modalitatea de rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cei ce guvernează capacitatea de a nu se rușina de ceea ce fac, ia act de divizarea opoziției democratice. Era momentul în care președintele Iliescu considera regimul multipartitinic drept depășit, manifestându-și preferința pentru un despotism luminat. La vremea primei mineriade memorialista nota în Jurnal: „Ar fi culmea nenorocului istoric să fim, chiar fără Armata Roșie, singurii din Est care să nu avem acces la democrație, mulțumindu-ne cu un comunism moale, cu simple și necostisitoare aparențe de democrație.” Cu codicilul: „Astă
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
moartea este procesul, pe cât de dureros, pe atât de necesar și benefic, al răscumpărării greșelilor unei existențe marcate de păcatul originar al falsității și al orbirii morale, fiind astfel concentratul sau imaginea simbolic-abstractă a dramei morții și învierii spirituale - abordarea memorialistei, situată la antipodul oricărei filosofări sau tendințe moralizatoare, descrie pur și simplu sfârșitul, marcat de o intensă luminozitate a împăcării cu suferința și semenii, a unui individ anume, pe care calitatea de vlăstar al marelui scriitor și căutător al adevărului
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]
-
vârf, pe care o oficialitate culturală obtuză i-a condamnat la o existență în catacombe sau, în cel mai fericit caz, în cercuri restrânse de specialiști. Este cazul Nataliei Manoilescu- Dinu și, de fapt, al întregii ei familii. Căci dacă memorialista a putut, totuși, să publice câteva studii teologice în revistele Bisericii, opera științifică a tatălui ei, Mihail Manoilescu (unul dintre cei mai importanți economiști români, mort în închisoarea Sighet), a fost complet interzisă până 1986. De-abia la 36 de
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
seninătate la sensul suferințelor pe care ea și alte milioane de oameni le îndură. O seninătate care derivă din dragostea pentru Hristos, dintr-o trăire profundă a adevărului de credință și dintr-o convingere că sensul suferinței este mântuirea. Reflecțiile memorialistei nu sunt deloc naive. Citiți, bunăoară, ce spune despre adeziunea ei de tinerețe la Mișcarea Legionară. Nici fanatism, nici punere a cenușii în cap: Natalia Manoilescu-Dinu a crezut în idealurile naționaliste ale Legiunii, până când crima politică, antisemitismul și incuria guvernării
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
Nu numai referințele domestice - iluminând traseele unor membri de familie sau cunoscuți, care apar ca „personaje” ale rememorării -, ci și cele livrești sunt precis decodate, inclusiv prin intermediul unor consistente însemnări de călătorie care ne spun multe despre orizontul cultural al memorialistei. Textul Nataliei Manoilescu-Dinu, reprezentând o mărturie (inclusiv, sau mai ales în sensul creștin al termenului!) de primă mână asupra istoriei României în prima jumătate a secolului trecut, este astfel contextualizat și iluminat cum se cuvine. Știu că e un clișeu
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
Dan C. decupează din amintirile Marucăi-Cantacuzino portretul pe care aceasta îl face demonicului Nae Ionescu de care a legat-o o scurtă și dramatică relație amoroasă. Prințesa simte o atracție irepresibilă față de profesorul care seamănă sau cum i se pare memorialistei poate chiar e diavolul însuși. În însemnările ei Maruca îl face de doi bani pe regele Ferdinand, pentru că promite reforma agrară, ceea ce, anticipează perspicacea femeie, îi va ruina pe marii proprietari de pămînt, în vreme ce domeniile Coroanei vor rămîne intacte. Cea
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
personaj descoperit curînd a fi fost agent al Gestapoului și, apoi, al Securității. A mai fost tradusă o altă carte, a unei d-ne Adriana Georgescu, prezentată de traducătoare ca prima rezistentă din România. Era, în intenția de atunci a memorialistei, un gest menit să atragă atenția occidentului asupra realităților vinovate din Est. Cartea a avut succes, epuizîndu-se repede. S-a încercat apoi, împreună cu o altă familie, cu o agenție literară de tip anglo-saxon. A eșuat după puțină vreme. S-a
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
natal: "Cum să mă întorc într-o țară, pe drumurile sau pe cîmpiile căreia, la orice floare sau iarbă mai semeață, mi-aș putea spune că a crescut din groapa comună unde a fost aruncat cadavrul anonimizat al mamei mele?". Memorialista sugerează sacrificiul pe care i l-a impus condiția de exilat, renunțarea la "literatură" în beneficiul unei urgențe epocale: "Nu literatura mi-a fost scopul dintîi ci memoria, obsesia - de atîtea ori exprimată - ca realitatea aceasta caducă a exilului să
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
ar răci toată lumea. E deci mai bine să-l lași să-l bată unde vrea deoarece nu va face efortul să se transforme în tornadă." Nu toate portretele din carte exprimă aceeași admirație. Însă toate se remarcă prin eleganța atitudinii, memorialista bucurându-se să descopere ceea ce este frumos în felul de a fi al unor contemporani și întristându-se când identifică fisuri în caracterul lor. Ovidiu Cotruș, Cella Delavrancea, Paul Barbăneagră, N. Steinhardt, Gabriel Liiceanu, Alexandru George, Ion Caraion, Adrian Păunescu
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
cititori, dar îi și ia cu el și nu-i eliberează decât la ultima pagină. Personajul principal Personajul principal al acestui roman rămâne totuși Monica Lovinescu, care vine rareori în prim-plan, dar este o prezență permanentă în fiecare frază. Memorialista nu poate - și nu-și propune - să scrie impersonal. Dacă ar colabora la o revistă cu note nesemnate, acele note tot semnate ar fi, stilistic. Cuprinsă de dorința impetuoasă de a se exprima, ea răvășește vocabularul limbii române, luând fără
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
surprinzător - o mișcare decisă. Când vorbește totuși despre sine, Monica Lovinescu o face cu un talent literar care o proiectează în absolut, ca pe o eroină din Tolstoi. Merită citit cu atenție, din acest punct de vedere, pasajul în care memorialista se descrie pe ea însăși frecventând spitalul în care se afla internat, într-unul din saloane, André Malraux: "Revăd culoarul de la spitalul Salpêtrière pe care treceam în vârful picioarelor când ajungeam în dreptul camerei sale, să nu întrerup cu cel mai
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
publice. Dar în iarna lui 1941 a citit fragmente din ele surorilor ei. Una dintre ele i-ar fi spus cu voce tare: "ce păcat, Elisa, ca tu ai farmec la povestit, dar memoriile sînt plicticoase". Șocată și nemulțumită foarte, memorialista s-a ridicat de la locul ei și a aruncat volumul manuscris în căminul încins. A mai scris, apoi, cînd oare?, alte însemnări memorialistice, scurte, care s-au publicat de curînd, traduse fiind de amintită dna Varlam. Dl Ion Varlam crede
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
unde aflăm și cîteva însemnări memorialistice (și ele dictate) chiar ale lui Ion. I.C. Brătianu. La început evocă mediul familial de la București, în casa aflată la începutul Caii Griviței (atunci Tîrgoviștei) colț cu Calea Victoriei, dispărută în bombardamentul american din 1944. Memorialista notează: "Bucureștii primei mele copilării n-aveau trotuare, străzile erau înguste și mărginite de grădini, unele cu arbori foarte bătrîni. În fața Palatului Regal, în grădina casei Lahovary a azi dispărută a se află un castan uriaș care primăvară se încarcă
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
1944), soția lui Mircea Iorgulescu. Filolog, profesoară de limbă, literatură și civilizație românească la Universitatea din Strasbourg. 10. Monica Lovinescu (1923-2008), vocea cea mai însemnată și cea mai puternică a exilului românesc. S-a manifestat ca poetă, eseistă, traducătoare și memorialistă. A lăsat o operă impunătoare și extrem de prețioasă ce se cuvine a fi cercetată, reeditată și, evident, citită. 11. Să se înfrățească. 12. Rodica Iulian (n. 1931), poetă, prozatoare și jurnalistă. Colaborează la cele mai importante posturi de radio - Europa
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
și Filosofie și la Conservatorul de artă dramatică, unde a fost eleva lui Ion Manolescu. Acesta n-o aprecia. în schimb, foarte apropiată i-a fost Alice Voinescu, profesoară admirabilă, iubită de toți studenții, fără să afișeze obișnuita morgă universitară. Memorialista i-a remarcat marea bunătate și vasta cultură. André Gide, care-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: "Une tčte d^homme sur un coeur de femme". Printre colegiide generație, îi amintește pe Fory Etterle, pe frumosul Mihai
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
începe să facă gazetărie la "Rampa", "Vremea", "Adevărul literar și artistic". Acum, îl cunoaște pe regizorul (și scriitorul) G. M. Zamfirescu (Gemi) de care s-a îndrăgostit din prima clipă, o dragoste neîmpărtășită și de el. Această istorie sentimentală, notează memorialista, a descris-o voalat în primul ei roman, Tinerețe. în 1934, Lucia Demetrius reușește să plece la Paris, nu cu bursa promisă de I. G. Duca, între timp, asasinat de legionari, ci cu ajutorul rudelor din partea mamei. Publicista, din ce în ce mai activă, se
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
otrava șideologiei fascisteț"), motivînd că era bine realizat și jucat, în fapt pentru că "prin relațiile sale a înlesnit aducerea lui". Mai elocventă e relația prietenei scriitoare cu ministrul antonescian al Sănătății, Dănulescu, pe care îl vizitează, la minister, însoțită de memorialistă, "ca să ia o rețetă pentru un medicament". La reacția autoarei Pînzei de păianjen � "Am înghețat"), prietena i-a precizat că ministrul în cauză "nu e ca ceilați [...] e un sfînt", că "și printre ei evita să spună legionari sînt
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
în 1953 ori în Les Mailles du filet, versiunea Cellei Serghi ar putea fi suspectată, mai ales că ediția I a volumului său apare în anii ’70, sub cenzură comunistă. Dar verificarea ei nu este chiar imposibilă. Anunțul menționat de memorialistă a apărut într-adevăr la mijlocul lunii iulie 1943 și suna astfel: "Prefectura Poliției Capitalei comunică: Gurfinchel Sara, zisă Gurian Sorana, născută la 3 noiembrie 191319 în Comrat Tighina, fiica lui Ițic și Ghitlea, licențiată 20, fostă publicistă, de statură mică
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
punctul de vedere al șefului clanului. La un moment dat se pare că l-ar fi contrariat pe Ceaușescu făcîndu-i cadou de ziua lui de naștere o mai veche broșură de partid cu promisiuni pentru țărani, promisiuni rămase neîndeplinite. Dacă memorialista s-ar fi oprit la descrierea relațiilor de familie și la raporturile personale pe care le-a avut ea însăși cu cei doi Ceaușești, cartea ar fi fost, cred, mult mai interesantă. Nepoata răposatului președinte are însă și o problemă
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
se pare asta a fi fost o dovadă că Ceaușescu tînjea după condiția de om obișnuit, ci că visa la performanța de a se lăsa călcat pe picior în calitate de Ceaușescu, ca la un bonus de popularitate. O notă bună pentru memorialistă e că nu-și ia rudele la refec, ci le tratează cu o căldură, cum să-i spun, normală. Dar cum se face că ea "oaia neagră" îl aclamă principial acum pe Ceaușescu ? Chiar dacă Mihaela Ceaușescu respinge ideea că familia
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
din punct de vedere politic. Existența lor nu impietează cu nimic asupra obraznicei, superbei libertăți de a vorbi și a scrie a poetului, a cărui gândire nu va fi sugrumată nici prin moarte. Iar de acest fapt colosal este responsabilă memorialista, care scrie fidel, cuminte, smerită chiar, o armonioasă voce a doua, care comentează fără să altereze, consemnează fără să uite, discerne fără să judece. Fără speranță este și nu este un rechizitoriu al comunismului în general și al epocii staliniste
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
supuși trecerii prin infern. Ura de clasă îi mobiliza împotriva lor pe persecutori, cum aceștia o și spuneau fără ocoluri, cu naturalețe, cu liniște. Așa se cuvenea să se întâmple și nu altfel. Un episod din viața de atunci a memorialistei ne apare cu deosebire concludent. Modesta, insignifianta angajată a fabricii „Zorile” voia totuși să schimbe slujba, căci era rău plătită, lucrând acolo, trăia cu ai ei de azi pe mâine, mereu împrumutându-se. Aflase din „România liberă” că ziarul scosese
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
trăit atunci, despre evenimentele de răsunet, de la noi și din lume, despre ședințe și campanii, defilări, despre ascensiunea și căderea unor lideri politici. În acest al doilea plan, țin să confirm, ca unul care și eu am trăit atunci, că memorialista e peste tot la obiect în evaluările sale, în felul cum judecă istoria și figurile ei emblematice, chiar dacă uneori, literar vorbind, este discursivă. Nu cedează, oricum, locurilor comune de interpretare istorică și mi s-a părut mai mult decât binevenită
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
figurile ei emblematice, chiar dacă uneori, literar vorbind, este discursivă. Nu cedează, oricum, locurilor comune de interpretare istorică și mi s-a părut mai mult decât binevenită, de pildă, reabilitarea unui Gheorghe Tătărescu. Este de văzut în omul acesta, din perspectiva memorialistei, un personaj tragic și nu un prototip al oportunismului, astfel cum a fost taxat acordându-li-se credit unor clișee calomnioase, difuzate insistent și cu abilitate. În celălalt plan, al istoriei mici, acolo unde apar o mulțime de personaje care
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]