109 matches
-
Nicolae Scurtu Un aspect însemnat al operei poetei, prozatoarei, traducătoarei și memorialistei Otilia Cazimir (1894-1967) îl constituie literatura epistolară, bogată în informații de istorie literară și culturală. Notele, știrile, precizările și microportretele ce se află în corespondența Otiliei Cazimir contribuie la reconstituirea unei epoci, a unui climat literar și, mai ales, la
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
ales, la restituirea imaginii unor scriitori intrați de multă vreme într-un nepermis con de umbră. Epistolele Otiliei Cazimir au o mare calitate, sunt veridice, iar autoarea se bucură de credibilitate. Revelatoare sunt, în acest sens, epistolele trimise prozatoarei și memorialistei Sandra Cotovu (1898-1987), descoperită, îndrumată și publicată în revistele Viața Românească, Adevărul literar și artistic și Însemnări ie- șene de exigentul profesor de literatură George Topîrceanu. În epistolele ce se publică aici se evocă zbuciumul sufletesc și incertitudinile Otiliei Cazimir
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
pag. 20-31. 3. Margareta Gavrilescu, sora scriitoarei. 4. I.D. Suchianu (1895-1985), eseist, publicist, traducător și memorialist. 5. El îl reprezintă pe G. Topîrceanu, pentru care Otilia Cazimir a manifestat o puternică afecțiune și admirație. 6. Constanța Marino-Moscu (1875-1940), prozatoare și memorialistă. 7. Gheorghe Agavriloaiei (1906-1981), istoric literar și comentator atent al fenomenului literar. 8. Emil Coliu (1909-1939), istoric, specialist în arheologie și cronicar literar. 9. Gr. T. Popa (1892-1949), anatomist, publicist și codirector al revistei Însemnări ieșene, alături de M. Sadoveanu și
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
celor săvârșite după război de partidul comunist și de Securitate. Tatiana Slama-Cazacu semnează o impresionantă evocare a tatălui său, avocatul George Slama, care, arestat în 1950, a murit în detenție, în 1954, după ce a fost supus unui regim de exterminare. Memorialista își aduce aminte, printre altele, cum, tânără fiind, s-a dus cu mama ei la Canal, ca să-l vadă pe cel închis pe nedrept (înainte de război, culmea, îi apărase onest, ca avocat, pe comuniștii trimiși în judecată de autorități, fair-play-ul
Ce ar trebui să citească oamenii politici by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15302_a_16627]
-
și Filosofie și la Conservatorul de Artă Dramatică, unde a fost eleva lui Ion Manolescu. Acesta n-o aprecia. în schimb, foarte apropiată i-a fost Alice Voinescu, profesoară admirabilă, iubită de toți studenții, fără să afișeze obișnuita morgă universitară. Memorialista i-a remarcat marea bunătate și vasta cultură. André Gide, care-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: ,Une tęte d'homme sur un coeur de femme". Printre colegii de generație, îi amintește pe Fory Etterle, pe frumosul
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
începe să facă gazetărie la ,Rampa", ,Vremea", ,Adevărul literar și artistic". Acum, îl cunoaște pe regizorul (și scriitorul) G. M. Zamfirescu (Gemi) de care s-a îndrăgostit din prima clipă, o dragoste neîmpărtășită și de el. Această istorie sentimentală, notează memorialista, a descris-o voalat în primul ei roman, Tinerețe. în 1934, Lucia Demetrius reușește să plece la Paris, nu cu bursa promisă de I. G. Duca, între timp, asasinat de legionari, ci cu ajutorul rudelor din partea mamei. Publicista, din ce în ce mai activă, se
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
și Filosofie și la Conservatorul de artă dramatică, unde a fost eleva lui Ion Manolescu. Acesta n-o aprecia. în schimb, foarte apropiată i-a fost Alice Voinescu, profesoară admirabilă, iubită de toți studenții, fără să afișeze obișnuita morgă universitară. Memorialista i-a remarcat marea bunătate și vasta cultură. André Gide, care-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: "Une tčte d^homme sur un coeur de femme". Printre colegiide generație, îi amintește pe Fory Etterle, pe frumosul Mihai
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
începe să facă gazetărie la "Rampa", "Vremea", "Adevărul literar și artistic". Acum, îl cunoaște pe regizorul (și scriitorul) G. M. Zamfirescu (Gemi) de care s-a îndrăgostit din prima clipă, o dragoste neîmpărtășită și de el. Această istorie sentimentală, notează memorialista, a descris-o voalat în primul ei roman, Tinerețe. în 1934, Lucia Demetrius reușește să plece la Paris, nu cu bursa promisă de I. G. Duca, între timp, asasinat de legionari, ci cu ajutorul rudelor din partea mamei. Publicista, din ce în ce mai activă, se
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
La Mănăstirea Văratec, topos inconfundabil al spiritualității naționale, a existat o autentică Școală de literatură reprezentată de câteva scriitoare, ce se cuvin a fi redescoperite, recitite și, evident, ierarhizate printr-o cheie modernă de reevaluare. Poetele, prozatoarele, eseistele, traducătoarele și memorialistele care sau impus în acest spațiu cultural sunt Veronica Micle, Constanța Marino-Moscu, Zenaida Racliș, Olga Vrabie, Irina Lecca, Alice P. Sturdza, Ștefana Velisar Teodoreanu, Profira Sadoveanu, Valeria Sadoveanu, Nazaria Niță, Monica Pillat, Cornelia Pillat și, desigur, Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Una dintre
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
moartea este procesul, pe cât de dureros, pe atât de necesar și benefic, al răscumpărării greșelilor unei existențe marcate de păcatul originar al falsității și al orbirii morale, fiind astfel concentratul sau imaginea simbolic-abstractă a dramei morții și învierii spirituale - abordarea memorialistei, situată la antipodul oricărei filosofări sau tendințe moralizatoare, descrie pur și simplu sfârșitul, marcat de o intensă luminozitate a împăcării cu suferința și semenii, a unui individ anume, pe care calitatea de vlăstar al marelui scriitor și căutător al adevărului
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]
-
Nicolae Scurtu Notele, știrile și însemnările privitoare la prozatoarea, publicista, traducătoarea și memorialista Irina Lecca (n. 20 ianuarie 1881, Piatra-Neamț - m. 30 noiembrie 1953, Mănăstirea Văratec) sunt incomplete, inexacte și, uneori, derutante. Prezența Irinei Lecca în presa literară și nonliterară, din perioada interbelică, se datorează lui Nicolae Iorga, care a solicitat-o să
Noi contribuții la biografia Irinei Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2637_a_3962]
-
ia pulsul culturii românești oriunde a detectat-o ea, mereu atentă la datele evenimentelor evocate, reușind să găsească tușa cea mai expresivă spre a scoate adevărul la lumină, fără mutilările vreunei contorsionări atitudinale sau de sensibilitate subiectivă. Busola cu care memorialista se mișcă printre oameni este una ținută în echilibru ferm. Lecțiile de pian luate acasă la pianistul și pictorul Theodor Bălan îi reamintesc cu lux de amănunte atât decorația interioarelor, cât și tehnica pianistică a altor elevi, așa cum era Sandu
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
o altă panoramare a locului pe care scriitorul îl ocupă în lumea românească a începutului de secol XXI. Scriitorul Octavian Sava, rămas în memoria generației mele ca autor al piesei de mare succes”Nota zero la purtare”, i se înfățișază memorialistei în toate ipostazele creatorului, de la momentul de tinerețe al anului 1970 când îl cunoaște prin intermediul lui Octav Pancu Iași, alt bun prieten al autoarei, dar scriitor pentru copii prea repede uitat, și până după 2000, când se revăd în Canada
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
al autoarei, dar scriitor pentru copii prea repede uitat, și până după 2000, când se revăd în Canada, Octavian Sava rămânându-i un “exemplu de voință și perseverență” în creație literară. La urma urmei, o responsabilitate ce revine autoarei ca memorialistă este și misiunea de a semnala destine excepționale, fie inginerul Gad Calmanovici, muzicologul Alfred Hoffman, care n-ar fi meritat să fie atât de repede înghițiți de uitare. Așa cum îl întâlnea la Palatul Mogoșoaia, unde avea acces datorită mamei, membră
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
Mazilu îi lasă Veronicăi o impresie puternică, drept care în carte el are portretul cel mai apăsat în tușe aspre. Excesele lui de fumător și consumator de alcool îi vor grăbi sfârșitul, dar piesele sale din anii ’70 manifestau în aprecierea memorialistei un curaj apreciabil. Reeditat ca poet și ca autor de teatru, el interesează peste timp mai ale ca autor al piesei “Proștii sub clar de lună.“ Un personaj discret, care crește, așadar de la o pagină la alta este însăși autoarea
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
dar este cea care esențializează personalitatea acestui Brâncuși al Americii. Cititorul poate afla astfel unele dintre paginile cele mai suculente și intens trăite de Veronic în Canada. Relaționarea cu oameni interesanți apare ca o forma mentis, o strategie existențială a memorialistei. Unui muzicolog cunoscut din anii ’60, cum este Grigore Constantinescu, urcând toate treptele împlinirii profesionale, i se alătură prietenul internaut Costin Popa, căruia mă bucur să recunosc că i-am prefațat volumul “Opera Măiastra“ în 2014, menționat în evocare. Iată
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
exersare în peisagistica, schița de atitudine și portret, își îndeamnă penelul spre tabloul de ansamblu cu multe personaje și elevate efecte coloristice, autoarea monografiei Țigăneștiului “Gînd purtat de dor” și-a probat vocația și tenacitatea. Ea a trecut de la cronică memorialista la frescă evocatoare, obiectul monografiei, peisajul, faptele și oamenii de ieri și de azi din satul său natal, adevărate crâmpeie de viață trăite, fapte știute, oameni cunoscuți, dar și documentarea riguroasă pentru trecut și cea adusă la zi prin întâlniri
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
violentă, acuzîndu-l că nu este decît un... om de litere (adică nu un spirit mare), fiecare carte a sa nefiind altceva decît rezultatul unor lecturi din alții. Cioran, vexat. Dă din umeri (la urma urmei, impasibil adică) și-i spune memorialistei: Acestea-s certuri între scriitori! Tîrfe care se întîlnesc pe același trotuar!" Recunosc: mă topesc după astfel de... subsoluri ale coloșilor. Și mă plictisesc impecabilele mumifieri. Ce baghetă de maestru (la urma urmelor, unul de joasă speță) în "Cartea albă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu plăcere imensă (în România literară), o pagină de mare onestitate și frumusețe stilistică, avînd ca subiect Școala centrală de fete din Bucureștii interbelici, perimetru al nobleței permanente, care ordona viața societății superioare, păzită, programatic, de intruziunea mitocăniei. Annie Bentoiu, memorialista de cuceritoare modestie, fostă elevă a școlii, ne aduce nouă, celor de azi, complexații și scormonitorii, imaginea unui microcosm uman reprezentativ pentru cealaltă Românie, ornat cu ținuta ireproșabil armonioasă a cîtorva profesoare de vocație, cu cea, la fel de ireproșabil armonioasă, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze În mod arbitrar, la comandă politică, pe Încă tînărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei, pe Dumitru Stăniloae Îl lega o prietenie trainică de episcopul Nicolae Popovici, „un caracter integru și de mare curaj, pe care mai tîrziu unii și alții l-au ponegrit pe nedrept” (p. 40). „De la Început - susține autoarea -, el [patriarhul Justinian
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
bibliografiei istorice a României, a bibliografiilor specializate, precum și lectura lucrărilor științifice dedicate suferințelor Bisericii sub comunism contrazic ultima frază a autoarei. Fraze de genul „sîntem români și creștini de 2000 de ani” au devenit o modă după 1989 și nici memorialista nu este ocolită de această tentație: „iar cei care emit concluzii ce nu au nimic comun cu realitatea, ștergînd cu buretele ignoranței și al doctei lor aroganțe peste cei două mii de ani [s.n.] cînd Biserica a fost modalitatea de rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
, Lia (2.XII.1930, Nicolinț, Serbia), filolog și memorialistă. Este fiica Paraschivei (n. Ruja) și a lui Teodor A. Ciobanu, preot. Urmează școala primară în satul natal, apoi Liceul Român din Vârșeț și Școala Superioară de Pedagogie din Zrenjanin, secția limba și literatura română-limba și literatura sârbo-croată. Între 1957
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
solidară cu stânga antifascistă, la acceptarea realismului socialist, iar de aici la marea deziluzie. Narațiunea, structurată ca o rememorare autobiografică, urmărește însă și criza de identitate a școlăriței, care se descoperă refuzată din motive etnice de colege și de profesoare. Memorialista își amintește de spaima părinților la încheierea pactului german cu Moscova, apoi de pogromul din Calea Văcărești. Mai multă pregnanță au chipurile de femei, tatăl fiind mai puțin izbutit ca personaj. Volumul următor, Punctele mele cardinale (1994), cuprinde atât versuri
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
SĂNDULESCU, Ecaterina (11.X.1904, Movilița, j. Vrancea - 24.VIII.1988), poetă, prozatoare și memorialistă. Urmează Liceul „Unirea” din Focșani, unde îl are ca profesor pe I. M. Rașcu, și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1925. Funcționează ca profesoară la diverse licee din Râmnicu Sărat, Craiova, Sibiu (unde revine
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
Prin comentariile critice sagace, prin luciditatea și demnitatea intelectuală a autoarei lor, ca și prin contribuția sa semnificativă la perpetuarea axiologică a creației în limba română în condiții potrivnice, L. rămâne una dintre figurile marcante ale vieții intelectuale românești contemporane. Memorialistă în La apa Vavilonului (I-II, 1999-2001) și diaristă în Jurnal (I-III, 2002-2003), L. oferă, ca și Virgil Ierunca în Trecut-au anii..., mărturii de prim ordin, energic subiective, dar de neînlocuit, asupra destinului propriu și asupra destinului intelectualilor
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]