1,164 matches
-
la fel primele probe ale unui Jurnal edifică dacă ai de-a face cu un subiect întors către sine sau de exuberantă exteriorizare, care se iubește sau se respectă, care se cunoaște sau se caută, neliniștit sau echilibrat, ca un memorialist ce se răsfață sau se detestă, se dezvinovățește sau acuză, se exhibă sau se învăluie, evoluează între sau dincolo de bine și de rău".
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
număr de motive, de teme, de cărți și bineînțeles de oameni, semnată de C. Stănescu (...) articolele din ŤAdevărulť se convertesc în istoria unor evenimente, în dramatica unor fapte, în evocarea unor personalități și în amara sau ironica privire a unui memorialist care refuză proiectarea propriei biografii". Am avut și eu sentimentul, citind cartea masivă a lui C. Stănescu (556 p.), că parcurg cronica unei epoci, surprinsă în personaje, evenimente, polemici, opere, o cronică pe care criticul, scriindu-și articolele săptămânale, probabil
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
de cadre conrupte, acel con ducând cu gândul la tovărășii, adică tocmai la ceea ce discutăm noi astăzi. Termenul suna mai solemn, mai scrâșnit, era mai plastic, precum și sintagma hemoragie de sânge, pe care o auzeam ades. Părea mai la obiect. Memorialiștii vremii făceau și ei istoricul conrupției, C. Argetoianu pleca de la domnitorii post-fanarioți, la Cuza, către viziratul lui Ion Brătianu, când un general și-ar fi însușit douăsprezece mii de lei. Un fleac, constata Argetoianu, față de milionul zilei " perioada interbelică. La
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
simte tot mai singur într-un oraș deposedat brutal de toate elementele care îi confereau farmecul și specificitatea. Tot ceea ce constituie sistemul de valori al autorului este repudiat violent de o istorie ce pare a o fi luat razna. Atitudinea memorialistului în fața acestei agresiuni a istoriei nu este una de revoltă, ci de acceptare resemnată a prezentului, cu fața întoarsă spre un trecut de ale cărui vestigii (nu doar arhitectonice, ci și comportamentale) nu se poate rupe. Dan Ciachir trece prin
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
Am avut impresia, în acea noapte de chef, că sîntem niște maimuțe bete". Să fie toate acestea triste adevăruri? Cele mai multe sînt neîndoios. însă așezate la periferia vieții esențiale, creatoare ori istorice, ni se înfățișează nu mai puțin grăitoare pentru psihologia memorialistului decît pentru personajele sale: o psihologie de-o receptivitate ieșită din comun, de-o structură acut inconformistă, izvorîtă dintr-o enormă vitalitate ce nu se putea abține de la raportarea la aspectele crude, izbitoare ale vieții din preajmă, vitalitate, a cărei
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
care s-a ocupat îndeaproape de formarea sa în timpul liceului (faimosul Liceu Militar "Mînăstirea Dealu" din Tîrgoviște): "Eu sînt kulak, adică prince-paysan cu complexele religioase ale faptelor bune cotidiene". Convingerile lui Pandrea vădesc o orientare net conservatoare. Ideea conservatoare, socotește memorialistul, e foarte puternică în structura noastră etnică. Cu toate că i-a eliberat pe țigani, a secularizat averile mînăstirești și a săvîrșit prima împroprietărire a țăranilor, Mihail Kogălniceanu are o doctrină "tipic conservatoare", fiind un fel de Lord Beaconsfield băștinaș. Iar un
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
unealtă oarbă, cînd în mîna Londrei, cînd în mîna Moscovei", cu o "frazeologie stereotipă, scoasă din rezoluții", care "înșeală și pe unii, și pe alții, făcîndu-și mendrele, sindrofiile și cumetriile lui balcanice". De Lucrețiu Pătrășcanu, care i-a devenit cumnat, memorialistul s-a simțit decepționat de la primele contacte. "Omul nu mi s-a părut interesant", "era impulsiv și lipsit de scrupule", făcîndu-se vinovat într-o anume circumstanță, de un "atac mîrșav", "de o grosolănie și o perfidie, care l-a scos
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
roman în sensul tradițional al termenului. Personajul central este unul implicit, care există doar prin selecțiile pe care le operează în realitatea mediatică a zilei și prin judecățile sale care pot fi foarte bine opera unui eseist sau a unui memorialist. Construcția este ca și inexistentă, ea fiind, ca într-un jurnal, oarecum aleatorie, în funcție de agenda zilei și de fluxul gîndirii autorului (vag narator, pentru că multe fapte sunt reproduse tel quel). Într-un roman, fie el și postmodern, toate aceste colaje
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
perioadă asistăm la o veritabilă deplasare înspre roșu. Se scrie despre comunismul suprapus cu însăși viața autorului, intrat în pielea și în respirația acestuia, dificil, dacă nu imposibil de eliminat ca un simplu parazit inaderent la organism. Scade și vârsta memorialiștilor și, implicit, se micșorează distanța dintre referentul scrierii lor și cel al experienței personale. Dispare senzația de lume veche și neverosimilă, frumoasă, dar străină, pe care o desprindeam din cărțile cu parfumul și distincția interbelicului; și apare un sentiment nou
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
dulce inconștiență și că numai de la un anumit punct al ei ne dăm seama de ceea ce suntem și de ceea ce urmează să devenim.” Dincolo de aparența de truism, e disimulat aici tragismul intrinsec al acelui „anumit punct” în care se află memorialistul la data evocărilor: punctul de unde se distinge cu claritate în față capătul drumului sau „ceea ce urmează să devenim.” Momentul e cu atât mai tensionat cu cât e însoțit și de teama că episoade semnificative ale trecutului au tendința să se
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
atașat unei mișcări literare care murise înaintea lui.” Dar poate cea mai dramatică evocare este cea a lui I. Negoițescu, copilul teribil al Cercului. Relațiile dintre cei doi au fost fluctuante și au sfârșit pentru amândoi dureros. Cu toate astea, memorialistul se străduiește să-și păstreze și aici luciditatea în evaluarea lor retrospectivă. După ce recunoaște „curajul său intelectual și civic”, reproșându-i exhibiționismul care în ochii multora îi anula valoarea, Doinaș îl situează fără echivoc pe cuvenita treaptă a valorilor: „Personal
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
lui Dumnezeu. * ARCA (nr. 1-2-3 din 2004) vine cu mai multe lucruri demne de atenție. Spicuim: un lung studiu al d-lui Iulian Negrilă despre Ioan Slavici - jurnalist (ce e drept, în pofida titlului, în studiu e vorba mai mult despre memorialist și nuvelist decît despre autorul acelor articole politice care i-au scandalizat, între alții, pe Goga și Călinescu, și care ar trebui astăzi “revizuite” dintr-o perspectivă mai tolerantă), un interviu cu dl Mircea Mihăieș și cîteva remarcabile poeme ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
Secretul lui Eliade, pata albă care l-a intrigat pe Arșavir Acterian, e legat de motivul întoarcerii sale din India, mai precis de motivul abandonării căutării absolutului și „setea” sa de relativități. Fără să și-o propună în mod conștient, memorialistul leagă aici portretele prietenilor săi de temele generației lor: absolut (sensul ultim, moartea și rostul vieții), identitate națională (deși tangențial; problema exilului nici nu se pune), Istoria față de interpretarea ei creștină (istoria duce la mîntuire), sentimentalism sau (și) sobrietate, răceală
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
anii din urmă, considerîndu-se abandonat, părăsit de ciraci, victima a unei campanii Întreținută cu metoda (o „vînătoare de oameni”, zicea Basarab Nicolescu), Cezar Ivănescu Își preconizase sfîrșitul: „mă omoară știu, dar cu zăbava”. Poetul, care a fost și traducător și memorialist (dezordonat, justițiar, condamnînd cu franchețe - În cărți care au iscat scandal - ocultarea adevărurilor) a rămas o figură incomoda, singulară, cu orgoliu supradimensionat, lansînd acuzații furibunde. Un destin Învolburat, așadar, un inovator ispitit de chemarea arheitătii, cu o imensă cultură poetica
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
mecanismele. Genurile se perimează. Trebuie să se facă un efort permanent de reînnoire tehnică, de primenire. O tragedie clasică ne pare o zi convențională. Majoritatea teatrului clasic sau romantic, plictisitoare. În schimb, jurnalul, proza memorialistica, mărturisirile, (gîndiți-vă numai la cîțiva memorialiști: Pepys, Swift, Montaigne, Rousseau, Saint-Simon, Jules Renard; dar gîndiți-vă și la alții mai mici: Amiel, frații Goncourt, etc.), cresc în valoare, ca vinul, pe masura ce se învechesc. Lipsa lor de orice integrare într-o modă estetică trecătoare, e însăși garanția expresiei
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
Călin - "editor și publicist" (fusese totuși profesor universitar, autoare a unor volume de istorie și teorie literară) și mai ales Petre Pandrea: "studii de filozofie în Germania, comentator al lui Brâncuși". Dar Pandrea a fost un mare publicist, polemist și memorialist. Meritau citate câteva volume. Situația se repetă și în alte rânduri. Oricât de "selectiv", îndrumarul e cu totul aleatoriu. Lipsesc o mulțime de nume importante. Figurează Șerban Cioculescu și e de mirare că nu și E. Lovinescu, Tudor Vianu, Pompiliu
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
naționaliștii noștri, care atinge patetismul eminescian al ideii de națiune”. Și: “De când scrie el, limba noastră a fost trecută prin cuptoare de simțiri, care au făcut-o să sfârâie și să frigă”. Această inspirată metaforă spune aproape totul despre marele memorialist, cel din Oameni care am fost. În romanul Adela al lui G. Ibrăileanu, criticul identifică o variantă narativă a cugetărilor cuprinse în volumul Privind viața, o disimulare romantică, doctorul Codrescu fiind un erou wertherian; îl impresionează autoanaliza plină de delicatețe
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
despre cum a intrat în posesia moșiei lui Pamfil Șeicaru de la Ciorogârla, după 1944, ca după aceea, foarte curând, s-o predea statului și să militeze (cât de convins?) pentru înființarea colhozurilor. O materie extraordinară ar fi avut la îndemână memorialistul, fie și de s-ar fi limitat numai la sfera literaturii. N-a fructificat-o, iar pe aceea din anii instaurării comunismului, la care și-a adus și el o tristă contribuție, nici nu avea cum, și de ar fi
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
pelerina-i celebră, pălăria de muschetar, lavaliera bogată, numai pe el îl puteau îmbrăca așa de potrivit și fixa pentru un veac viitor. A fost unul din oamenii cei mai puțin frumoși și cei mai simpatici din câți am cunoscut." Memorialistul consemnează de asemeni vizita în capitala Moldovei pentru a ține conferințe a destul-de-faimosului în acel moment Sar Péladan (idolatrizat de Gala Galaction) și a lui Jean Richepin, care, spre a-l epata pe burghez, nu se sfia, cum se exprima
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
Baciu din «centru»". Este imaginea unui personaj artificial, exanguu, "înstrăinat", prea influențat de "ismele" moderniste, imagine falsă, oricum exagerată, care s-a acreditat mai ales în cercurile sămănătoristo-poporaniste și în speță la Viața Românească, surprinzător, omisă în evocările lui de memorialist. E adevărat, Lovinescu n-a dispus de cele mai bune antene spre a recepta opera lui Sadoveanu, dar nici acesta (și nu numai el) n-au înțeles, cum se cuvine sensul modern, înnoitor al concepțiilor criticului, al militantismului său estetic
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
binefacere în limba franceză, față de care, deși participase la ea mai mult împins de mulțime, Sadoveanu se arată destul de rezervat, mai degrabă dezaprobând-o, și articolul denigrator publicat de H. Sanielevici, în revista Curentul nou din Galați. "Literatura mea, scrie memorialistul, nu era decât beție, crimă, viol, bestialitate, după cum lesne se putea vedea dintr-un tablou sinoptic al subiectelor. Sufletul unui asemenea scriitor e la nivelul sufletului unui vagmistru. O asemenea literatură e o rușine: condamnarea ei e definitivă; criticul declară
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
negru. De aici, numele Cioran și mai apoi Ciorănescu. Părinții erau amândoi institutori, stabiliți la Moroeni - Dâmbovița pe la 1900. Au avut o droaie de copii, nouă la număr, alcătuind o mare familie de intelectuali și de creatori, minuțios descrisă de memorialist. Să ne oprim la câțiva dintre membrii ei mai importanți, care au avut contingențe cu literatura și în genere cu științele umansite. Fratele mai mare, Nicolae, deși matematician, era un asiduu cititor de reviste și de poezie, ca și confratele
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
de tuberculoză la 21 de ani. El a întemeiat la liceul "Spiru Haret" revista Vlăstarul, unde au colaborat și au fost directori pe rând Mircea Eliade, C. Noica, Barbu Brezianu, Haig și Arșavir Acterian. Avea anume ușurință a limbilor străine, memorialistul considerându-se într-un fel discipolul lui. Multe din traducerile care-i aparțin din poeți francezi, germani și italieni se pare că sunt cele mai bune în limba română. G. Călinescu, observă foarte nemulțumit Alexandru Ciorănescu, îl comentează în Istoria
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
a trăit până în 1993, a scris de toate: poezie, proză, studii istorice, a făcut traduceri. A desfășurat o impresionantă activitate anticomunistă, vorbind multă vreme la postul de radio "Europa liberă". Pentru românii din exil, George Ciorănescu a fondat revista Apoziția. Memorialistul nostru a fost al șaselea copil al numeroasei familii. I se spunea Puiu, pentru că se născuse la șapte luni și părinții nu-i prea vedeau o viață lungă. (Parcă vrând să-i contrazică, a trăit 88 de ani!) În Spania
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
aproape, Mihail Dragomirescu, al cărui portret alunecă în caricatură, îngroșând mult părțile negative și nerecunoscându-i nici un merit. Alexandru Ciorănescu afirmă că nimeni nu l-a luat în serios, mai toți criticii epocii interbelice desconsiderându-l (ceea ce e cam adevărat). Memorialistul nostru găsea două explicații: "De o parte l-a discreditat aspectul lui pachidermic, produs al masivității fizice și al placidității care îl caracteriza. De altă parte, teoretizarea literaturii pe care o propunea el era prezentată cu atâta stângăcie încât se
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]