177 matches
-
mult partidul ca pe o organizație luptând în cadrul unui război civil* prelungit care îmbracă forma unui război social înverșunat și cheamă la exterminarea necruțătoare a dușmanului. Eșecul acestei revoluții și instruirea de către țar a unei dume par să dea dreptate menșevicilor care ajung curând majoritari în partid. Lenin este atunci obligat să accepte unele compromisuri, dar continuă să-și dezvolte facțiunea; în 1909, el publică Materialism și empiriocriticism, în care condamnă erezia ideologică a lui Bogdanov, principalul său contracandidat la șefia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sale care-și desemnează propriul comitet central regrupându-i pe principalii săi locotenenți - Zinoviev, Kamenev, Sverdlov, Stalin* -, în cea mai mare parte intelectuali din exil. Această inițiativă condamnată de ceilalți lideri socialiști - Plehanov, Troțki*, Martov, Rosa Luxemburg -, pecetluiește ruptura cu menșevicii și-l izolează pe Lenin în sânul celui de-a II-a Internaționale unde el se străduia să dețină monopolul reprezentării sindicaliștilor ruși. în timpul revoluției din februarie 1917, bolșevicii, reduși la un grupuscul de 5000 de membri, îi urmează pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și-l izolează pe Lenin în sânul celui de-a II-a Internaționale unde el se străduia să dețină monopolul reprezentării sindicaliștilor ruși. în timpul revoluției din februarie 1917, bolșevicii, reduși la un grupuscul de 5000 de membri, îi urmează pe menșevici în susținerea guvernului provizoriu format din democrați liberali. întors din exil în aprilie, Lenin își impune vederile: el atacă guvernul provizoriu, refuză menținerea Rusiei în război și cere ca partidul său să pună mâna pe putere pentru a instaura dictatura
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marx* și cu Manifestul partidului comunist din 1848. Acum „bolșevismul” simbolizează o teorie și o practică a revoluției din Rusia, antireformistă și antidemocratică, și care are pretenția să se extindă la scara întregii lumi. Totuși, Lenin încă nu terminase cu menșevicii. începând din 1919, Martov, plecat în exil*, lucra la o carte pe care o va publica în 1923: Bolșevismul mondial. El este printre primii care degajă caracteristicile care fac din bolșevism prototipul mișcărilor totalitare din secolul XX. El arată că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
restabilirii monarhiei și care se definesc ei înșiși drept „contrarevoluționari”. Dar bolșevicii califică în acest fel toate forțele politice și sociale care le sunt ostile. Prin această stigmatizare, ei caută să-și descalifice concurenții direcți în câmpul revoluționar - socialiști revoluționari, menșevici, anarhiști*, soviete țărănești - acuzându-i mai întâi că fac jocul contrarevoluției, apoi - ca la Kronstadt* - că sunt contrarevoluționari. Această stigmatizare a concurentului cel mai apropiat va fi practicată de ansamblul partidelor comuniste. Astfel, după congresul de înființare a PCF* în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
timp, să controleze fluxul migrator de la țară înspre oraș, și să epureze orașele de „elementele indezirabile”. Țăranii și „lîșențî” - persoane private de drepturi civice din cauza fostei lor poziții sociale (aristocrați, preoți ortodocși, foști ofiței țariști etc.), ori politice (S-R, menșevici etc.), sau din cauza vreunei condamnări - sunt privați de acest prețios document, expulzați manu militari din orașe și vizați de deportare la cel mai mic delict - de exemplu, dacă se întorc clandestin acasă. Astfel, în 1933, țiganii de la Moscova sunt deportați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1921, 121.000 de persoane se întorc în Rusia, și mai mult de 180.000 între 1921 și 1931. Este reprezentativ întreg spectrul opoziției la bolșevism: social-democrați din Georgia după anexarea țării lor de către URSS* în primăvara anului 1921; lideri menșevici care editează, la Berlin, Curierul socialist, difuzat în URSS până la sfârșitul anilor 1920; socialiști revoluționari ca Alexandr Kerenski; anarhiști ca Volin și Mahno, refugiați în Franța; monarhiști sau liberali ca Pavel Miliukov. Emigrația rusă se răspândește în lumea întreagă: în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe Nikolai Ejov, care va fi maestrul Marii Terori. Aceasta este lansată pe 7 iulie 1937 printr-o directivă a Biroului Politic către autoritățile locale, recomandându-le să întocmească lista „dușmanilor poporului” aflați încă în libertate - chiaburi, gărzi albe, socialiști-revoluționari, menșevici etc. - și să constituie câte o troika - tribunal excepțional compus din primul secretar al partidului, șeful local al NKVD și un procuror - pentru a-i judeca pe acești indivizi în mod expeditiv. Nu se au în vedere decât două sentințe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este comandată prin primul ordin operațional, nr. 00447 din 30 iulie 1937, care-i vizează pe chiaburii care și-au ispășit pedeapsa sau care au evadat din lagăr, pe oamenii Bisericii și pe credincioși, pe foștii membri ai partidelor necomuniste (menșevici, socialiști revoluționari etc.), pe criminali și, în general, pe „oamenii trecutului” (aristocrați, burghezi, foști ofițeri țariști, comercianți etc.). Destinat să elimine „rămășițele” categoriilor sociale persecutate din noiembrie 1917, el antrenează arestarea a 767.397 de persoane, din care 386.798
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mare parte cititori ai Iskrăi, Lenin trece la acțiune. Esențialul dezbaterilor are ca obiect chestiuni de conducere și de persoane, opunându-i pe cei numiți de Lev Troțki „iskriștii duri” „iskriștilor moi”, desemnați ulterior cu numele de bolșevici și respectiv menșevici. între Lenin și Martov, dezbaterea se focalizează asupra primului articol al statutului, cel care definește calitatea de membru al partidului, Lenin privilegiindu-i pe revoluționarii de profesie și susținând modelul unei organizații foarte centralizate și disciplinate. Logica care se degajă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de drept, a democrației pluraliste și a statuluinațiune. El devine un război al claselor care, din punct de vedere al lui Lenin, trebuie să fie preventiv și este fundamentat pe deosebirea radicală dintre prieteni și dușmani - adversari politici, inclusiv revoluționari (menșevici, anarhiști*, sindicaliști etc.) sau grupuri considerate realmente ori numai la modul fantasmat ca opunându-se noii puteri (aristocrați, burghezi, ofițeri, cler etc.). Punând mâna pe putere, Partidul Bolșevic devine un partid-stat care îndeplinește simultan atât funcțiile unui stat, cât și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vast plan de „expulzare a scriitorilor și profesorilor care sprijină contrarevoluția” și dă directive pentru redactarea unui nou cod penal, care va servi la organizarea procesului* trucat ai socialiștilor revoluționari. Pe 17 iulie, are convorbiri cu Stalin*, privitoare la deportarea* menșevicilor. Iar la sfârșitul lunii septembrie, dispune expulzarea din țară a 160 dintre cei mai cunoscuți intelectuali ruși. Nemulțumit de a impune doar Rusiei acest regim, Lenin plănuiește generalizarea lui și creează în acest scop Internaționala Comunistă*, partidul mondial al revoluției
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în care explică falimentul inevitabil al economiei planificate. Socialiștii revoluționari ruși din exil* publică în 1922 Ceka, o descriere detaliată a diferitelor forme de represiune bolșevică, completată în 1924 de cartea lui Melgunov Teroarea roșie în Rusia. La rândul lor, menșevicii publică la Berlin în 1921 Curierul socialist, și tot ei sunt la originea unei literaturi analitice de înaltă ținută. După liderul social-democrației germane, Karl Kautsky (Dictatura proletariatului, 1918, șeful menșevicilor, Iuri Martov, critică în Bolșevismul mondial (1919) concepțiile iacobine și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cartea lui Melgunov Teroarea roșie în Rusia. La rândul lor, menșevicii publică la Berlin în 1921 Curierul socialist, și tot ei sunt la originea unei literaturi analitice de înaltă ținută. După liderul social-democrației germane, Karl Kautsky (Dictatura proletariatului, 1918, șeful menșevicilor, Iuri Martov, critică în Bolșevismul mondial (1919) concepțiile iacobine și nemarxiste ale lui Lenin; economistul David Dallin publică una dintre primele lucrări asupra muncii silnice în URSS, juristul Solomon Schwartz descrie condiția muncitorului (Muncitorii în Uniunea Sovietică, 1952), iar Boris
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și deplasările în străinătate ale reprezentanților în misiune ai IC, Piatnițki este unul dintre inițiatorii bolșevizării și apoi ai stalinizării începând din 1929, înainte de a fi exclus din CC al PCUS și executat în timpul Marii Terori. Manuilski, student la Sorbona, menșevic raliat bolșevicilor în 1918, se impune în 1922 ca unul dintre responsabilii politici ai IC; în calitatea sa de delegat al IC pe lângă PCF* și PC german, le impune cu iscusință grupuri conducătoare; în strânsă legătură cu Stalin, joacă un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a primelor lagăre de concentrare, în august 1918, și mai ales odată cu decretul referitor la „Teroarea* Roșie”, din 5 septembrie 1918, care inaugurează lichidarea sistematică a opozanților; în câteva săptămâni, peste 50000 persoane sunt asasinate: muncitori în grevă, anarhiști*, menșevici, partizani ai țarismului, țărani care refuză rechiziționările. Teroarea va crește până în 1922 și va duce la distrugerea principalelor focare de rezistență. Numărând deja 15000 colaboratori în 1918, Ceka are 37000 în 1919 și 260000 în 1921. O asemenea inflație indică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la moarte, dar mai mulți acuzați și-au rectificat „mărturiile” în cursul procesului. Poliția politică* se va concentra, prin urmare, pe obținerea „mărturiilor”, în așa fel încât acest gen de nenorocire să nu se mai întâmple. și în 1930, „procesul menșevicilor”, „procesul partidului țărănesc”, „procesul consiliului suprem al economiei” și „procesul partidului industrial” se desfășoară fără incidente, desemnând întru vindictă publică - după vechiul principiu al țapului ispășitor - categorii întregi de „sabotori”, cu, pe deasupra, zeci de împușcați. Asasinarea lui Kirov, conducătorul Leningradului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
face pe naivi să creadă într-o justiție liberă. Sensul procesului: pedagogia infernală Sensul acestor procese a fost definit la 20 februarie 1922 de către Lenin: „Sarcinile momentului sunt: intensificarea represiunii împotriva dușmanilor puterii sovietice și agenților burgheziei (în primul rând, menșevicii și socialiștii revoluționari); instaurarea acestei represiuni prin tribunalele revoluționare și tribunalele populare în cel mai rapid și eficient mod revoluționar; organizarea - absolut necesară - unei serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere al rapidității și al durității represiunii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
democrația reprezentativă și un internaționalism* care încearcă să frâneze puseele naționaliste. Totuși, încă de la congresul său din 1903 și sub imboldul lui Lenin, Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR) cunoaște o primă divizare între bolșevici*, pe de o parte, și menșevici, pe de alta. Conflictul, care îi opune pe cei „duri” celor „moderați”, vizează formele de organizare: Lenin cere o organizare clandestină a revoluționarilor de profesie, în timp ce Iulius Martov dorește un partid care să-și recruteze membrii pe o bază mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se cristalizează, încet-încet, o minoritate pacifistă și revoluționară care ar fi rămas marginală, dacă nu ar fi intervenit revoluția rusă din februarie 1917, apoi conflictul violent prin care Lenin va căuta să răstoarne guvernul provizoriu al socialistului Kerenski, aliat cu menșevicii și socialist-revoluționarii, și în fine, preluarea puterii de către bolșevici, la 7 noiembrie 1917. începând de acum, scindarea, inaugurată în PMSDR în 1903, se va propaga, la îndemnul lui Lenin, cu iuțeala fulgerului, în întreaga mișcare socialistă europeană, apoi în cea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestei evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii să se plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar pe timp de război
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mijloacele de a instaura dictatura Partidului Bolșevic, sprijinindu-se pe o teroare sistematică, exercitată împotriva „dușmanilor” săi. Mai întâi e vorba de dușmanii lui politici: „albii” - toți partizanii țarului - și liberalii (KD), apoi anarhiștii* și, în fine, socialiștii revoluționari și menșevicii. Urmează apoi clasele sociale inamice: aristocrați, burghezi, ofițeri, chiaburi - țărani care refuză rechiziționările și care sunt calificați drept „bogătași” -, căzăcime, cler. Sunt apoi elementele rele din clasa cea bună: muncitorii care resping dictatura bolșevică (Kronstadt*). și, în sfârșit, națiunile recalcitrante
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc. Lenin dă personal ordinele, cum se întâmplă în telegrama din 9 august 1918: „[...] introducerea de îndată a terorii de masă, împușcarea sau deportarea sutelor de prostituate care le dau de băut soldaților, a tuturor ex-ofițerilor etc. [...] deportarea masivă a menșevicilor și a altor alemente suspecte”. Sau în cea din 10 august: „Răscularea chiaburimii trebuie zdrobită fără milă. Găsiți oameni mai duri.” Din primăvara lui 1918, teroarea constă în utilizarea a diverse mijloace de presiune - fizică, psihologică sau economică - asupra unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grup de revoluționari. Arestat, doi ani mai târziu, trimis în surghiun în Siberia, evadează în 1902 și ajunge în Marea Britanie, sub pseudonimul de Troțki. Cu ocazia Congresului al II-lea al PMSDR, care marchează, în 1903, separația dintre bolșevici* și menșevici, el critică aspru, în al său Raport către delegația siberiană, propunerile și comportamentul lui Lenin*, pe care le consideră puțin democratice. Reîntors în Rusia, în timpul revoluției din 1905, ales președinte al Sovietului din Sankt-Petersburg, arestat, evadează și elaborează teoria „revoluției
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un tradiționalist sincronizant cu măsură și un autoritarist atent la tot ce ține de "protecția socială". Un rural(izant) anti-proletar(izant). Un paseist organicist pentru care progresul tehnologiei nu-i decât avansare ucigătoare. Un evoluționist gradualist, antirevoluționar, antibolșevic (dar... nici menșevic). Cu un nesmintit respect pentru tradiție, pentru ortodoxie și heterosexualitate, pentru familie, onoare militară, cultul eroilor, liberalism economic și conservatism cultural, incorporabil, cred, în sfera acelui Old Whig despre care vorbea Patapievici în Omul recent". Punctul cel mai sensibil al
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]