75 matches
-
cutreierau în natură, devorând de vii animalele pe care le întâlneau: scene isterice care desigur că au stimulat imaginația artiștilor greci, pe cea a poetului Euripide (Bacantele), de pildă, și mai ales a sculptorului Scopas, care a înfățișat în lucrarea Menadă pe una dintre aceste posedate în timp ce dansa. Sărbătorile ținute în cinstea lui Dionisos, numite Dionisii, aveau loc iarna, într-o perioadă care se întindea aproximativ din decembrie până în martie în tot teritoriul elen, mai ales în Attica, o veritabilă Grecie
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
zeităților în temple ce oferă servicii sexuale muritorilor, având ca model hierogamiile, unirile sacre între forțele divine masculine și feminine. Sunt cunoscute în istorie: istharishtu (preotesele zeiței Ishtar), qadeshtu (preotesele zeiței Qadesh), devadasis, în India, hierodulele în Grecia, bacantele și menadele în Roma. După modelul lor, sectanți cu diferite orientări necreștine și creștine: sabatieni, la iudaici, adamiți, bogomili, scopiți ș.a, la creștini practicau relații sexuale multiple în procesiuni orgiastice. Curtezanele reale fac parte dintr-o categorie socială distinctă, prezentă în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de vie. Zeus a salvat fătul din pântecele ei, punându-l în coapsa lui. Dionysos este zeul vegetației, vinului, extazului. El i-a învățat pe oameni să cultive vița de vie și să organizeze serbări. În procesiuni era însoțit de menade (preotese), nimfe (fecioare ale naturii ce trăiau în ape, în munți, în păduri) și satiri (ființe jumătate oameni, jumătate țapi sau cai). În cinstea lui se organizau serbări zgomotoase. Pe Acropole, în Teatrul lui Dionysos, se dădeau reprezentații de teatru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Grecia: misterele eleusine (din Eleusis, în Atica), în cinstea zeiței agrare Demeter, misterele orfice, în cinstea poetului și cântărețului mitic Orfeu, misterele dionysiace, pitagoreice, apolinice. Procesiunile mistice organizate în cinstea zeilor Bachus și Dionysos erau animate de bacante și de menade ce se antrenau în orgii sexuale sub influența afrodisiacelor. În serbările liberalia, festivaluri romane ale fertilității, organizate în cinstea zeului Liber și a zeiței Liberia se petreceau acte ritualice orgiastice. Sabatienii, cei ce făceau parte dintr-o sectă ebraică cabalistică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
putut fi întâlnirea dintre geniul grec și orgiasmul dionysiac. Dionysos însuși este protagonistul Bacchantelor, fapt fără precedent în vechiul teatru grec. Jignit de faptul că în Grecia cultul său era încă ignorat, Dionysos sosește din Asia împreună cu o ceată de Menade și se oprește la Teba, locul de naștere al mamei sale. Cele trei fiice ale 10 E vorba de o cu totul altă unire decât aceea, de pildă, a lui Bel la Babilon (pre/ența unei hierodule când zeul se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
neclintirea lui. Deghizat în oficiant al propriului său cult, Dionysos este capturat și închis de către Pentheu. Dar el scapă în mod miraculos și reușește chiar să-1 convingă pe Pentheu să le spioneze pe femei în timpul ceremoniilor lor orgiastice. Descoperit de Menade, Pentheu e rupt în bucăți; propria-i mamă, Agave, îi aduce triumfătoare capul crezând ca este capul unui leu12. Oricare ar fi fost intenția lui Euripide când, la capătul vieții sale, a scris Bacchantele, această capodoperă a tragediei grecești constituie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fie sfâșiați. Bacchantele se aruncă atunci asupra vitelor care pășteau pe câmp și", fără nici o bucată de fier în mâini". Le sfârtecă în bucăți. "Sub mii de mâini de tinere fete", tauri amenințători sunt sfârtecați cât ai clipi din ochi. Menadele se năpustesc apoi asupra câmpiilor. "Ele smulg copiii din case și toate prăzile, chiar cele de bronz și de fier, le stau pe umeri, nelegate, fără să cadă în noroi. În păr le pâlpâie flăcări, dar fără să le ardă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
alte exemple în Mărie Delcourt, L'Oracle de Delphes, pp. 153 sq. 26 M. Delcourt, op. Cit., pp. 155, 200. Plutarh, după ce a vorbit despre tăierea în bucăți a lui Osiris și despre învierea sa, se adresează prietenei sale Clea, șefa Menadelor de la Delfi: "Că Osiris este același cu Dionysos, cine ar putea să o știe mai bine decât voi care conduceți Tyadeâe, care ați fost inițiați de către tatăl vostru și mama voastră în Misterele lui Osiris?". Dionysos sau beatitudinile regăsite exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic, se dedau la desfrâu și la dezmățuri sexuale, orgii care, evident, au stârnit imaginația artiștilor (în special a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin opera sa Menada una dintre aceste femei posedate) și care corespund perfect cu descrierile isteriei, realizate în 1880 de medicul francez Jean Martin Charcot. În urma unui discurs foarte virulent al lui Cato, neobosit cenzor al luxului și al fastului din Roma, precum și a
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al cărui sens este "înveșmântat într-o lungă blană de vulpe"559. În drama pierdută a lui Eschil, Bassarizii, Orfeu urca în fiecare dimineață pe muntele Pangaios, pentru a se închina soarelui/ Apollon. Astfel provoacă mânia lui Dionysos care trimite menadele să-l sfâșie. Elemente ca supranumele - doctorul (care indică virtuțile taumaturgice ale lui Orfeu), pierderea iubitei și inițierea în lumea de dincolo 560, îl indică dublu al lui Adrian. El știe că "în trecutul Leanei există un traumatism provocat de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și totuși parcă acum întâia dată întâlnite" (Noapte pierdută, vol. Alte versuri, VE, p. 315). 13 Căderea ireversibilă în "ochiul/ cel mai nepăsător al timpului - cel care numai răsfrânge/ lunecătoarea trecere fără sfârșit, și niciodată nu-i dă înțeles" ("O, menadă, i-aș spune, la vederea ta...", vol. Poeme vechi, nouă, VH, p. 347). 14 Invers, când vedem cu ochii minții, văzând de fapt "numai/ ceea ce noi am vrut să fie", clipa văzută în amintire este imagine a amintirii, "privind acuma
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
i-a iscat porniri de nebunie. Hecuba se străduiește s-o împiedice pe fata ei să se poarte precum o bakchantă pradă delirului și reia analogia când Casandra țâșnește din cort cu torțe în mâini : năvălește către noi, ca o menadă rătăcită. Corifeul vrea să oprească dansul tinerei iraționale, gata să ajungă în tabăra dușmană : Fiica ta, regină, are mintea rătăcită. Nu poți s-o potolești ? Hecuba ar pune capăt elanului celei cuprinse de o smintită bucurie la gândul însoțirii cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ta, regină, are mintea rătăcită. Nu poți s-o potolești ? Hecuba ar pune capăt elanului celei cuprinse de o smintită bucurie la gândul însoțirii cu Agamemnon : Dă-mi torța, căci tu n-o ții drept, în razna ta înverșunată de menadă. Năpastele nu te-au înțelepțit, copilă, ci stărui în aceeași rătăcire. De altfel, Casandra pare să-și accepte starea anormală când anunță că va ieși din răvășire doar spre a arăta compatrioților că Troia este mai fericită decât Grecia învingătoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
torțe, Talthybios crede că troienele aprind sălașul dinăuntru și se întreabă dacă ele țin oare, dându-și trupurilor foc, să moară. Mai atentă, Hecuba observă că nu e foc, nu e pojar, ci doar Casandra care se agită ca o menadă. Tânăra înalță flacăra în semn de venerație pentru zeul care va veghea însoțirea ei cu Agamemnon : la nunta mea,/ înalț vâlvătăile torțelor/ ce pâlpâie și strălucesc/ întru cinstirea ta Hymenaios. Hecuba îl invocă pe Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în general. Încercări de a dezvolta proverbe fie și în poeme simple nu se pot despărți de exemplul dat de Moissy și Carmontelle. Năvala divinităților în Baccu, adevărat cântec de cramă, este de un pur stil Renaștere: Satiri, Fauni și Menade, Ești al nostru, bine-mi pare, Pan, Silvan, Hamadriade, În oastea biruitoare Poeți, Eroi, Zâne, zei, De mult, să te-avem, vream eu!" Care portu și-l schimbase Și port de Baccanți luase, Toți aproape-mi se adună, Se afla
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ei se regăsesc vârstele sonore ale imnului pe care-l înalță C. în mod constant în dialogul său cu inefabilul. Poetul e un Orfeu devastat de insuportabilele dureri ale unei istorii nedrepte, refugiat în spațiul armoniilor cosmice, încă nesfâșiat de menade. În 1997, a apărut volumul de eseuri Un Esculap al sufletului românesc, în care adună câteva dintre cele mai reprezentative texte critice publicate în exil. De remarcat trinitatea Eminescu, Creangă, Dante Alighieri (capitolul Tinerii dintotdeauna), privită nu atât într-o
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
în preajma râului Styx, înduioșând cu lira lui toate animalele sălbatice, Hades nu a mai eliberat-o pe Euridice. Singur și îndurerat pentru tot restul vieții, Orfeu și-a găsit, până la urmă, pe meleagurile natale sfârșitul, fiind sfâșiat în bucăți de menade, preotesele trace ale lui Dionis. Acestea erau mânioase pe el pentru că nu a participat la cultul lor orgiastic. După Ovidiu, capul și lira sa au fost aruncate în râul Hebrus și purtate pe marea Egee până pe țărmul insulei Lesbos. Acolo
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Persefona e reprezentată de obicei împreună cu Hades, pe un tron dublu. Atributul ei este o făclie, simbol al inițierilor eleusine. În arta romană apare tema unirii Persefonei cu Dionis, ca Libera cu Liber. Alaiul lor nupțial, format din satiri și menade, se întâlnește des ca relief pe frontoanele sarcofagelor.
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
de jos era un cal, iar cea de sus un om. Adeseori, partea de jos era un țap. În acest caz, satirii aveau și o coadă lungă, groasă și stufoasă. Erau închipuiți dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis și fugărind menadele și nimfele. Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omenești (aveau picioare și nu copite). Un rol în legendele grecești îl are satirul Marsias. De asemenea mai îl mai întâlnim și pe zeul Pan sub înfățișarea unui satir
Satir () [Corola-website/Science/302136_a_303465]
-
primește gradul al treilea în Loja Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția. În prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu călătorește la Paris. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. Tipărește culegerea de satire Menadele și volumul de poezii Plângerile României. Colaborează, până în aprile, la Românul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav, e silit să-și întrerupă munca. În 1871, boala lui Bolintineanu se agravează. Poetul este sărac. Pensia pe care o primea intra în
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
a lăsat înduplecat, astfel încât Dionis a putut să o aducă pe Semele în Olimp. Dionis a reușit să-l aducă în Olimp și pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rușina Hera. Însoțitorii lui Dionis erau silenii, satirii și nimfele. Menadele, tiadele și bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, încununate precum zeul însuși cu iederă sau frunze de viță de vie și purtând tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viață sălbatică, vâna animalele pădurii și le devora crude
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
imperială. Primele reprezentări ale zeului Dionis în mijlocul cortegiului său, adesea însoțit și de Ariadne, se întălnesc pe vazele grecești din secolul VI î. e. n. Celebre sunt scena "Întoarcerii lui Hefaistos în Olimp" de pe așa-numita vază a lui François, cea cu menade a pictorilor olarilor Kleophrades (München), Amasis (Würzburg și Louvre) și Kleophon, și în fine cea a călătoriei zeului pe mare, spre Naxos, de pe tava lui Exechias (München, Staatliche Antikensammlung). La jumătatea secolului V î. e. n. se produce o schimbare în iconografie
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
compoziția sa poetică ""Orfeu"", Moreau înfățișează o tânără tracă purtând pe liră capul lui Orfeu, găsit în râul Hebrus. Chipul curat, scăldat de lumină aurie, al tinerei fete se apleacă cu compasiune asupra capului cântărețului mort, amuțit pentru totdeauna din cauza menadelor furioase. ""Salomea dansând"" nu este o operă terminată. Trupul alb al Salomeei, aproape gol, cu tatuaje ce îi conferă erotism, este singura sursă de lumină pe tablou. Arhitectura misterioasă a palatului lui Irod este redată rapid, grăbit, în auriu, brun
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
suferință prin gest sau privire. Pictorii s-au bucurat de corelația între fondul negru și figurile roșii și între reprezentare și cadrul sau. Pe un crater sub formă de clopot al pictorului Pan, figureaa de o parte Dionisos și o menadă și de cealaltă un komos. Pe cupa pictorului Penthesileei, unde Ahile ucide o regina amazoanelor, figurile roșii ocupă tot spațiul, care nici măcar nu ajunge pentru a le cuprinde în întregime, în timp ce fondul negru nu servește decât la decuparea personajelor strâns
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
acolo, aducând cu ea măcel și pustiire. Dar și Diavolul este liber în lume, și dacă își unește forțele cu Ordeen, asupra Pamântului se va pogorî o nouă era a Întunericului. După ce a fost atacat în mijlocul nopții de o asasină menadă (slujitoare a lui Ordeen, o "Veche Zeitate"), Tom se întoarce la fermă unde este rugat de mama lui să vină cu ea înapoi în Grecia pentru a o înfrunta pe Ordeen. Ordeen se deosebește de ceilalți zei prin faptul că
Sacrificiul Vraciului () [Corola-website/Science/323529_a_324858]