400 matches
-
nici de îngeri, nici de puterile nevăzute ale telepatiei, nici de ursitoare sau de descântece. Ci de harul omonimiei. În lunile calde în care un Mircea se înfiripa, iar alt Mircea se topea, când mama era prinsă ca într-o menghină între ei doi, fiu și tată, primul cerșindu-i laptele din sâni (cu insistența abia sositului pe lume), al doilea umplându-i obrajii de lacrimi (cu abandonul și lehamitea bolnavului incurabil), dualitatea prenumelui aceluia a făcut ca patima alpină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
modificau, încercând parcă să adopte geometria deformată a mașinilor accidentate de afară, mi-am condus penisul spre gura rectului său. Anusul i se deschise în jurul vârfului penisului meu, așezându-se în jurul tijei, puternicii lui mușchi detrusori prinzându-mi organul în menghină. În timp ce-i intram și ieșeam din rect, vehiculele care se avântau de-a lungul autostrăzii îmi aspirau sperma din testicule. După orgasm, m-am ridicat încet de pe Vaughan, ținându-i fesele depărtate cu mâinile, așa încât să nu-i rănesc rectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nevoie să mă mișc, căci ea avea grijă de asta, ei bine, am înțeles în acea clipă că ceea ce făceam noi era o ceremonie căreia Bernadette îi dădea o semnificație specială, acolo, sub ochii mortului, și am simțit că o menghină moale și tenace se strângea în jurul meu și nu-i puteam scăpa. „Te înșeli, fată dragă - aș fi vrut să-i spun - mortul acesta a murit pentru altă poveste, nu pentru tine, o poveste încă neîncheiată.“ Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de idee. De o singură idee." Leonard Bîlbîie a simțit cum degetele prințului se încordează, devin rigide și se înfierbîntă încetul cu încetul pînă la a deveni de nesuportat. Nici nu știa bine dacă dureroasă devenea strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată în Vladia și doar fuseseră și acolo destule motive pentru aprinderea sufletului! Fie numai confruntarea cu Radul Popianu, în noaptea de pomină cînd cu Loteria vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pomină cînd cu Loteria vieții, ori atunci cînd s-a prăpădit domnișoara Sofie. Nu fusese, desigur, stană de piatră însă așa cum îl vedea, cum îl simțise și nu-l văzuse niciodată. Chiar niciodată. Apoi prințul i-a dat drumul din menghina degetelor sale alb-albastre din cauza efortului, Leonard Bîlbîie s-a frecat încetișor cu podul palmei, se și închipuia cu niște vînătăi zdravene, noroc că nu era diabetic, după o asemenea strînsoare s-ar fi pornit o adevărată hemoragie. Nu era diabetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
convins că va plânge. Hei, am zis din nou și i-am îndepărtat părul de pe față. — Nimic, răspunse ea cu un zâmbet vag. Apoi surâse din nou, de data asta mai convingător. Nimic, sunt o proastă. Am prins-o în menghina brațelor și ea s-a întins din nou pe mine. Ne-am îmbrățișat, în timp ce ea își odihnea capul pe pieptul meu. — Haide, am zis. Spune-mi. — Ești transpirat, spuse ea, ridicând capul și lăsându-l iarăși jos. — Și tu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
știu niciodată cum să fiu de ajutor. — Îți iese oricum întotdeauna, am zis. Iar după aceea: Îmi pare rău că se întâmplă asta. Mă cuprinse cu brațul, ținând în continuare ghidul în mână, și-mi strânse capul la piept cu menghina cotului. Ce mai bărbat, zise ea cu tandrețe, legănându-mă. Aparatul foto subacvatic e-o șmecherie butucănoasă, galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
continuu, în care părinții erau o prezență continuă, ceva mai bătrâni, dar tot părinți, ceva mai pierduți, dar tot părinți, ceva mai morți, dar tot părinți, dacă și acum simțea în palme strânsoarea mâinilor părintești, dar nu era strânsoare, era menghina care o mușcă de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și acum simțea în palme strânsoarea mâinilor părintești, dar nu era strânsoare, era menghina care o mușcă de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de menghina pereților care mă sufocă, îmi opresc privirea, de ce pereții nu se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strânsoare, era menghina care o mușcă de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de menghina pereților care mă sufocă, îmi opresc privirea, de ce pereții nu se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că libertatea este o iluzie, în cărți și în lucrurile spuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de menghina pereților care mă sufocă, îmi opresc privirea, de ce pereții nu se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că libertatea este o iluzie, în cărți și în lucrurile spuse de ele e adevărul, dar e un alt fel de adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cizmele lui din blană de urs. Se spărgeau apoi în stropi iuți și galbeni, rapid muritori în bezna rece, dar, maturizate din propria lor ambiție în flăcăiandri viguroși, cu mușchi arzători, cu palme cât cazmalele, cât cupele de excavator și menghine cu fălci uriașe de foc, sigur, fiecare cu șiretenia sa, pentru că trebuie să știți, flacăra e foarte șireată și dornică să ducă la bun sfârșit destinul ei de flacără, cu scopul ce-i definea existența sa de foc, din Făt-frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate capul lui Gustav. Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul cu un câine negru la picioare și, în timp ce scria, ficțiunea devenea realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-i intre botul de vreo 15 cm și a încercat să vadă dacă nu cumva mă poate găbji. Cum nici eu nu-s prost, l-am înșfăcat cu ambele mîini de bot și l-am strîns ca într-o menghină. Cîteva scheunături înfundate au marcat enorma surpriză pe care i-am făcut-o. Cu o forță dementă se răsucește și-l scap din mîini. Ei, mai ești șmecher? întreb satisfăcut. Cîteva hămăituri neconvingătoare și o retragere cu coada între picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Așa și așa. Dana asta ți se potrivește și-i umblă ochișorii ăia în căpșor, mamă, mamă. Ionel a băgat la cap experiența părinților și s-a trezit din moleșeală. În mintea sa avea doar imaginea cu Dana strînsă în menghină și, din acest motiv, sîngele său a dat în clocot. Urmărea activitatea familiei Tureanu și cînd toate s-au potrivit ca la carte, s-a dus la Dana. Intră în casă, Ionele, l-a invitat fata zîmbind. Soarele de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dumnezeu să-i scoată din iad. Sașenka înainta spre Fănică și cam toți știau cu ce scop. Acesta era calm și uimea pe toată lumea prin atitudinea sa, similară cu a ciobanului moldovean din Miorița. Ucraineanul prinde românul ca într-o menghină și-l saltă să-i facă vînt peste punte. Atunci s-a produs minunea. Fănică a scos o sticlă de vodcă și o ținea cu ambele mîini. De patru zile ucrainenii nu mai aveau vodcă și erau bolnavi. Din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere. Mâinile clește strâns în jurul gâtului, dinții menghină trosnind fierul. Roșu fier însemna sufletul: Doamne, dacă în fața ta nu pot sta doi oameni la egală distanță, cum îți încape sub pleoapă un om și o fiară? Doamne, înlătură-mă ca pe o bârnă din ochii tăi! La 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
printre frunze pe obrajii plini de rouă: un sărut pe obrazul stâng, mama, un sărut pe obrazul drept, Genia. Mama îmbrățișa ca o icoană și avea buzele proaspete, câmpie în luna aprilie sărutul ei. Tanti Didina avea maxilarul ca o menghină și mâinile strângeau în jurul inimii. M-a lăsat tat-tu să fac crupe, deschide magazia și dă-mi o căldare să pun sub râșniță. Maică-sa era internată în spitalul Fundeni, iar nenea Vasile le trecea pe toate prin moara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la tot satul, auzi fătălăule, la tot satul. În acea dimineață, soarele l-a sărutat cald pe buze: Mamă?! 21. În '87, trimestrul doi, făceau practică în atelierele din Petru Poni. Clasa a X-a se sfârșea cu examen. Printre menghine, eprubete și strunguri, unii doseau caietele de pregătire, iar alții cărțile de joc. Maistrul stătea cu ei până la 11. Bă, du-te la alimentară: jumate de pâine, 300 de parizer feliat și un muștar. Voi stați în liniște și serviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pline de varice, mănânc o dată pe zi, eu nu mai pot, calul nu mai poate, trag la ham cu el să aveți ce crăpa, iar vouă vă arde de studii! Dumnezeii mamei voastre de putori! Dar tată, eu... Tu, la menghină, la șaibă, la ciocan! Auzi, domnule, pentru ce l-am purtat în școală "operator produse ceramice!" Am futut atâția bani ca să ajungi la fabrica de cărămizi? La muncă, gata, sau la păscut! Lasă-mă dracului cu facultatea ta, mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împrumut: ochii ca de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort de ceas grăbit să numere intervale, noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de lut pentru o ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
măcar acest șotron plin de plumb ia-l de la mine!) Prea multe, părinte! Îmi ajungea un singur mormânt, pământ de flori am semănat tot cimitirul. Inutilă îmi este toată această suferință, pentru ce-mi strivești degetele? Pune-mi inima în menghină, ară-mă ca pe un pământ înțelenit, scoate-mi ochii și aruncă-i corbilor, taie-mă bucăți și mă împrăștie lupilor, stinge setea pietrelor cu sângele meu, fă ce vrei cu mine, dar nu mă alunga. Nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache... Marcu maxilarul încleștat parcă a mușcătură de menghină, arcade desfăcute a secetă, ochi fumegând a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de scurgere, pavilioane înfundate cu țipete. Sub frunte, ca sub o piatră funerară, mormânt pentru toate păcatele lumii. 66. Mașina de teren gonea pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
creasta Bârgăului, soarele cât o mămăligă pentru toți flămânzii lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul năștea milioane de licurici; vântul sufla atât cât să le deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine era o otravă ce încă se mai suporta sub rădăcinile limbii. 74. Spațiul. Ruinele îl strângeau ca o menghină. Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]