626 matches
-
rătăciți de turmă? Toată treaba să nu durezî mai mult di giumătate de ceas. Dacă ai nevoi de agiutor, dai semnal” - Îi zic eu. Semnalu’ era cântecul pitpalacului. ― Am Înțeles, domnule sergent, a răspuns Păpădie. A lăsat doar sacul de merinde, ca să nu-l incomodeze la drum și a dispărut ca o umbră... Am rămas În așteptare, cu ochii și urechile zbârnâind de atenție... Dar n-au trecut nici douăzeci de minte și Păpădie a apărut, dar nu În față, ci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În patru. În caz că ceva nu e la locul lui, să faci pași Înapoi cu cea mai mare grijă. N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lovitura primită. Am Încercat să mă ridic, să fac un salt, dar În zadar... Ceilalți ajunseseră deja la aliniamentul unde ne aștepta Toader... Rușii trăgeau mai rar și În scurtă vreme s-au liniștit... Am scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văd eu, la tăti celi vă duce’ mintea - i a lăudat mama Maranda. ― D-apâi cum dar! - a acceptat tata Toader laudele. ― După ce am ascultat cum se scurge timpul și liniștea Îți zdrobește țeasta, am pornit spre Păpădie, cu sacul de merinde plin cu grenade... „De ce ai venit?” - m-a Întrebat el. I-am spus ce am adus și cum ne-am gândit să acționăm. Momentul Îl vom hotărî noi. Să aștepte semnalul. „Când totul va fi pus la punct, să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu i-o luat mințile - a observat cu mândrie mama Maranda. ― Abia atunci am scos hrana rece pe care o aveam la noi. „Cu ce te pot ajuta?” - l-am Întrebat eu, punându-i În față mâncarea din sacul de merinde. Ca și cum foamea de atunci i-ar fi revenit acum, Petrică a mușcat hulpav dintr-o plăcintă. După care a continuat: „Mă descurc singur, Petrache băite”. ― Am Început să mâncăm, dar urechea ședea la pândă... Orice zgomot Însemna pericol pentru noi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
le pot oferi, căutau să se convingă unii pe alții. E mai bine să mergem la Gârla Mare că poți înota, era de părere Gelu. La Cornul Cerbului este restaurant și poți servi masa fără să-ți mai procuri tu merindele și să le cari după tine, socoteau Sebastian, unul dintre colegii Ceciliei din baroul avocaților, și Ilarie Popovici, profesor la liceul din oraș, prietenul lui. — Vă faceți voi griji, Ilarie? Adriana, nevastă-ta are această misiune, iar pentru tine, Sebastiane
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează pe măsură ce pașii grei, de gospodină autoritară, se apropie, făgăduind încununare nemuririi. Zece metri, apoi șapte, apoi cinci îl mai despart de ofranda merindelor. Însă trimisa de zei se oprește la doar doi metri de el, acolo unde perechea de câini, molcomită de razele amiezii, deschide boturi umede și amușinânde. "Pavele, Mărioaro, luați, maică, și mâncați, că v-o fi foame. Na și apă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât de mult aveam să mă înșel... De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se prăvălește un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din mână, iar timpul, ieșit odinioară din matcă pentru un înnegurat prinț danez, se suspendă. Îmi trece prin minte că pasărea este avatarul temutului vultur al lui Zeus, trimis să ciugulească ficatul titanului Prometeu și reprofilat, din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trebuie să-l urmeze ca orice pământean. Spiritul, aprins de focul dragostei, dezamăgit de refuzul zânei pământene, căuta un răspuns în liniștea din Univers. Supărat, pe soartă, s-a urcat în șaua calului, înfigându-se cu putere, cu paloș și merinde la oblânc, către soare s-a ridicat și s-a dus rătăcitor pe lume. Sărmana Magnolia privea spre cer să-l vadă pe Spirit, dar nu avea cum pentru că în calea lui înspre univers l-au acoperit norii. Învăluită în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ovăz încolțit. -Așa voi face, tu știi mai bine, zise cu împăcare Căiță. Din acea clipă în gospodăria lui Căiță a început o activitate febrilă. Zvârluga își ascuțea ghearele, Ciric își ascuțea dinții, Buburuza își lustruia carapacea, Căiță își pregătea merinde, încălțăminte, îmbrăcăminte. Și-a ascuțit iataganul, a șters de praf buzduganul, și-a pregătit arcul cu câteva săgeți otrăvite, apoi și-a pus la punct platoșa cea veche pe care o avea de zestre de la tat-bătrân. Cum toți își vedeau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
împăcați și să nu vă mai certați, altfel nu iau pe niciunul. Hai, Cârtițo fă-ți bagajul că nu mai am mult de lucru și poate o luăm la drum. -Nu am de luat cu mine decât un sac cu merinde, plin cu diferite insecte, apă nu-mi trebuie că voi găsi iarbă berechet pe cărările pe unde ne vor umbla gândurile. În rest voi fi prezentă și când voi dormi pentru că nu am ochi dar cu simțul care-i împrăștiat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de raționament". CEREMONII LA MOARTE. Persanii nu îngroapă deloc pe morții lor, temându-se de a nu profana pământul, cil pun în morminte de piatră și pe niște pătucuri, așternute fiecare cu câte o saltea. Lângă el îi pun și merinde pentru trei zile, pentru ca, în tot cursul acesta, sufletul nu se depărtează nicidecum de corpul lui. A patra zi mortul e dat pradă vulturilor și dacă ei îi mănâncă întâi ochiul cel drept, aceasta se consideră de ei ca o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
că înainte de a fi conduse la ultima lor locuință de Kitchi-Manitu, rătăcesc încă ceva timp printre cei vii și că iau parte la veseliile lor. De aceea ei și puneau la ospețele lor, aparte, porția sufletelor și puneau lângă morți merinde spre a se putea hrăni mai multe zile. Moartea era, după credința lor, trecerea din această lume în alta mai bună. Ceremonii la moarte. Puneau mortul într-un coșciug pe care-l băgau cu opt palme în pământ, înconjurându-l
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să circuli necontenit și cât mai repede! Dar asta însemna o mare cheltuială de energie și se înțelege că nimeni nu era capabil să susțină timp mai îndelungat un astfel de efort. Fiindcă nu trebuia uitat bagajul: un sac de merinde, o pătură în bandulieră și un burduf cu apă, aninat la cingătoare. Hrana și apa, folosite cu economie, ajungeau pentru câteva săptămâni, cel mult. În acest răstimp, așadar, trebuia găsită calea înapoierii sau o altă ieșire. (Se pare că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nici măcar unul nu mai purta sacul cu provizii, în schimb, aproape toți aveau, la cingătoare, burduful plin! Poate cei văzuți furaseră apa noilor veniți; în situații excepționale, se poate întâmpla și așa ceva. Dar de ce, atunci, nu furaseră și sacii cu merinde?!) Cam atât puteau să afle, în chip nemijlocit, locuitorii cetății despre labirintul de sticlă. De aceea, apariția înțelepților și a cititorilor în stele era totdeauna bine-venită. Nopți de-a rândul, astrologii, cu ochii țintă pe cer, încercau să deslușească, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lacrimi." (p. 61); ,Constancia îi privise minute în șir, cu un fel de căpoșenie întristată" (p. 64); ,Doliul? O goangă fără noimă. Jelirea norei? O pierdere de vreme." (p. 82); , Peste bătălii și castele, peste alianțe și trădări, peste toate merindele îngrămădite în tolba vieții stăteau dragostea și priceperea de-a i te dărui până la ultima părticică a trupului și a minții." (p. 126). Lăsând deoparte tolba plină a vieții, cea a romanului ar mai putea fi scuturată, la o viitoare
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
mai aplaude în mijlocul uverturii. Și dacă s-ar putea, puțină liniște. Măcar, cei doi tineri care stăteau pe rândul 16c, după ce s-au plictisit la greu în timpul lui George Enescu, Suita nr2 în do major, op 20, după ce au epuizat merindele din geantă, după ce-au foșnăit hârtia de la ciocolata pe care o devorau fie ascunși în spatele spătarelor scaunelor din față, fie la vedere, au plecat la pauză. Sigur, sunt două exemple minore, dar care au menirea de a întregi tabloul
Bilanţul Festivalului Enescu: artişti mari pe scenă, manelişti în sală şi printre autorităţi () [Corola-journal/Journalistic/68882_a_70207]
-
întreaga petrecere de pe pământ, viața cu popasurile ei, nu-i decât risipă a darurilor sacre, spirituale, consum și destrămare-a tainelor, este cea care conferă tragism și anvergură viziunii poetice: "Petreceam, Fiule, așteptând,/ Petreceam cu pâinea-}i/ Și cu vinul...// Merindelor Tale/ Le pierdusem tainul,/Uitând de primirea aleasă" (Balada Tatălui Risipitor...). Spirite înalte, alese, sfinți, îngeri, îi veghează, de oriunde, chiar și din neștiut, pe oamenii rătăcitori în viață: "Le căzuse de pe mantii varul,// Din aure aurul/ Și ne mai
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
rodește . Râșniță de faină În ziua de Înălțarea Domnului, femeile care au în familie morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele morților, crezându-se că în această zi se înalță sufletele lor la cer și să aibă merinde de drum. Femeile împart laptele dulce fiert cu păsat și se mai dă și o legătură de mături de pe câmp. În aceste vremuri de cumpănă, să nu ne uităm eroii din cimitirele militare, din cimitirele de onoare, să mergem să
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI 2014. Tradiții și obiceiuri by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62184_a_63509]
-
hrănesc simțurile închistate. Nu contemplăm nici măcar poveștile altora care, aflați și ei în cușca lor, au curajul de a-și asuma viețuirea: „Fiecare stă ghemuit/ lângă povestea lui/ ca lângă/ un adăpost sigur/ - aici ne-am născut -/ spaima ne aduce merinde și apă./ dincolo,/ în povestea gladiatorului,/ au dat drumul la lei”. Repetabilul și banalitatea sunt acordurile pe care ne înșirăm zilele, mereu egali cu noi înșine în autosuficiență: „Trăim în paradisul aparențelor:/ suntem/ ceea ce credem/ că suntem/ vedem ceea/ ce-
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
străjui și adăpostul improvizat al călătorului dacă el ar avea mijloacele de a înfige un stâlp cu această înștiințare clasică (251). Descrierea puținilor troieni scăpați din naufragiu alcătuită în Eneida, I., 118 este un etalon al disperării celui rămas fără merinde după ce și-a gătit ultimii bureți, epuizarea hranei coincizând cu secătuirea dispoziției clasicizante: după ce, la prânz, îmi mâncai fripți pe cei din urmă troieni ai mei, nu mai avui, măcar în gând, putința de a glumi pe socoteala vreunei depărtate
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Păuliș, în incinta unității militare Radna, din Lipova. Sub sticla vitrinelor ori pe pereți, în panoplii modeste, privirea întâlnește fotografii, cărți de identitate, distincții militare, uniforme de instrucție, câteva puști, o goarnă. Mă impresio nează în mod deosebit sacul de merinde al eroului-elev-sergent Ion Ecovescu - în care vor fi stat mai multe gloanțe decât coltucul de pâine - și o tavă frumos sculptată în lemn, executată de același erou, mai înainte, și dăruită muzeului de către mama sa. Mă gândesc ce-ar fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
știu/ că vei mai fi viu,/ celor ce-au uitat că din carnea ta/ se îmbulzesc, nevrednici, a se înfrupta./ Mielule-copile,/ fulgerat de rază, străpuns de glonte,/ strivit sub șenile,/ așază-te cu noi la răscruce/ și dă-ne nouă merinde din trupul tău dulce,/ cînd mieii plătesc/ blestemului pămîntesc,/ cînd copiii mor/ înaintea părinților lor" (Balada mielului-copil). Portret de femeie nu se desparte de tematica din Iisus cu o mie de brațe, i se adaugă pentru a-i lărgi, semnificativ
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
de lobodă. Fiind foamete în tot Parisul, niciunul, dintre prietenii rămași în libertate, nu își permitea să le trimită pachete cu alimente. Singurul care a făcut un sacrificiu pentru cei doi a fost Emil Cioran, care le-a adus toate merindele pe care le avea în casă, inclusiv bucățele de pâine și de brânză, drămuite și economisite cu greu. Sunt salvați de la deportare în Germania și eliberați din detenție datorită intervenției Legației Române de la Paris. Plecarea urgentă din Franța, a soților
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
mine în poezia citită de-a lungul anilor... Această dinonuzare din: .............................................. ,, Cum să descrii tu, Cu ochiul tău Cel o clipă trecător Peste marginea firii Întregul cel de Marele Sine văzut Înainte de-a-l naște Spre-a-l da drept merinde Iubirii ? - Poezia - Până la : .......................................... ,, Singur, Sinele meu Pătimește din greu Și plătește mereu Pentru vrute Ori pentru nevrute Pentru știute Și pentru uitate Pentru bune Mai mult ca pentru rele Pentru stăine Mai mult ca pentru-a mele. ,, ............................................. reprezintă venerația pentru
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]