212 matches
-
s-au pierdut, altele fiind modificate în concordanță cu viziunile dinastiei carolingiene în pirivința merovingienilor. Analele regatului franc consideră anul 741 ca fiind punctul de pornire al epocii carolingiene. Familia carolingiană este originară din rândul familiilor aristocratice din regatul franc merovingian. În Austrasia, la începutul secolului al VII-lea, s-au remarcat două familii ce avea ca reprezentanți pe Arnulf, episcop de Metz, și Pepin de Landen, majordom în Austrasia. Lui Pepin i-a fost încredințat educația viitorului rege Dagobert de către
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Carloman, mai ales că pe tron nu se află nici un rege. Pentru a-i liniști, cei doi frați l-au scos din mănăstire de la Saint Bertin un fiu al regelui Childeric al II-lea, Childeric al III-lea, ultimul suveran merovingian. În 747, Carloman s-a retras la Roma, în mănăstirea de la Monte Cassino. Pepin l-a eliberat din funcție pe Drogo, fiul lui Carloman pentru a netezi drumul urmașilor săi la o succesiune necontestată. Dar Grifo a reușit să fugă
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
cu ulei sfânt de către Bonifaciu, ceremonia ungerii având o semnificație deosebită, deoarece cel uns era alesul poporului și al divinității, încredințându-i-se misiunea de a-și conduce supușii către mântuire, întărindu-se dimensiunea religioasă a funcției regale. Ultimul rege merovingian, Childeric al III-lea, a fost tuns și închis într-o mănăstire. În 739, Papa Grigore al II-lea a trimis două solii cu daruri la Carol Martel, solicitând încheierea unei alianțe, dar acesta nu a răspuns pozitiv, ce era
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
parte din vechile drumuri române erau încă utilizate că drumuri regale, fiind scutite de vămi. Au fost construite noi drumuri și poduri la est de Rin. Au fost introduși scabinii, specialiști juridici, ce i-au înlocuit în procese pe rachimburgii merovingieni. Numărul capitulariilor a crescut, fiind divizate în mici capitole, fiecare pentru o hotărâre, ce cuprindeau deciziile regelui ce priveau reglementarea unor aspecte publice sau private, instrucțiunile către trimișii regli, comiți sau episcopi. De aplicarea măsurilor se ocupau comiții și missi
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
pentru o hotărâre, ce cuprindeau deciziile regelui ce priveau reglementarea unor aspecte publice sau private, instrucțiunile către trimișii regli, comiți sau episcopi. De aplicarea măsurilor se ocupau comiții și missi. Principalele surse de venit proveneau din domeniile regale, fostele domenii merovingiene, din ridicarea dărilor de către comiți, vămilor, amenzilor, ce suplimentau tezaurul. Magnații și mănăstirile aveau obligația de a se prezența cu ocazia adunărilor generale cu donum publicum-daruri oferite în bani sau în alte moduri. O altă sursă semnificativă de venit erau
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
o perioadă la alta. După ce a conceput o mai bună repartizare a bogățiilor Bisericilor, după ce a echilibrat condiția precară a călugărilor și preoților cu cea a episcopilor și abaților, și după ce a reinstalat disciplina în cadrul clericilor, ce fusese tolerantă sub merovingieni, Carol cel Mare a sprijinit deschiderea de școli episcopale și mânăstirești și a făcut apel, pentru ridicarea nivelului cultural al clericilor, la literați originari din regiunile unde se menținuseră importante focare de cultură latină, deci din regiunile care nu decăzuseră
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
episcopale și mânăstirești și a făcut apel, pentru ridicarea nivelului cultural al clericilor, la literați originari din regiunile unde se menținuseră importante focare de cultură latină, deci din regiunile care nu decăzuseră din punct de vedere cultural la sfârșitul perioadei merovingiene așa cum se întâmplase cu cea mai mare parte a Galiei france care pierduse tot cea ce dobândise în perioada precedentă. Răspunzând invitației regelui, la palatul imperial de la Aix-la-Chapelle, adevărat centru de formare a clericilor și de difuzare a culturii, au
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a considerat limba latină drept instrument al renașterii carolingiene, chiar dacă o privea ca fiind după anul 800 o limbă moartă, savantă. Amploarea pe care a luat-o scrisul în perioada carolingiană a dus la apariția frumoasei "minuscule carolingiene". Spre deosebire de scrierea merovingiană mult alungită și greu de descifrat, minuscula carolingiană era o scriere ordonată, cu caractere bine definite, rotunjite grațios, ceea ce permitea citirea ei fără efort. Cu toate că putea fi executată mult mai repede față de scrierile anterioare, fiind clară, aceasta aproape că nu
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
pe plan internațional în principal datorită clubului de fotbal R.S.C. ce se află pe teritoriul acesteia. Primele urme ale unor așezări uname datează din epoca pietrei iar pe teritoriul comunei au fost găsite și vestigiile unei așezări române și onecropolă merovingiana. De actualul Anderlecht putem vorbi cu începere din secolul al XI-lea, cănd actualul teritoriu al Anderlechtului și al Dilbeekului constituiau un domeniu seniorial. Alte două sate, Dilbeek și Ăă, vor depinde de Anderlecht până în 1260. Între secolele al XII
Anderlecht () [Corola-website/Science/298528_a_299857]
-
cel Frumos. Grădină este foarte îngrijita și înzestrata cu o cafenea-restaurant de lux. Grădină oferă peluze frumoase și umbrarii plăcute. În centrul grădinii Pré-Catelan se gaseste un fag purpuriu bicentenar, al cărui rămuriș acoperă peste 500m² de gazon. Pe vremea Merovingienilor, în "Pădurea Rouvre", sau "Rouvray", numită astfel după denumirea franceză a arborelui dominant: gorunul, vânătorii urmăreau urșii, cerbii, lupii și mistreții, care erau foarte ușor de întâlnit. În 1308, tăietorii de lemne din cătunul Menus au făcut un pelerinaj la
Bois de Boulogne () [Corola-website/Science/309628_a_310957]
-
a refuzat numirea unui succesorul, situație care a condus la "interregnum"-ul de 10 ani, cunoscut ca "Domnia ducilor". În 574 și 575, longobarzii au invadat regiunea Provence, pe atunci parte a Regatului Burgundiei condus de Guntram, franc din Dinastia Merovingiană. Acțiunea s-a dovedit o greșeală, dat fiind că Guntram, aliat cu nepotul său, regele Childebert al II-lea din Austrasia, a invadat la rândul său Lombardia. Armata francilor a coborât pe valea Adigelui și a reușit să captureze Trento
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
bizantin, care se aliase cu romanii și guverna în regiunea văii Padului. Alungându-l pe acesta, Authari și-a petrecut cea mai mare parte a celor șase ani de domnie luptând împotriva lui Smaragdus, exarhul de Ravenna, sau a regilor Merovingieni. Guntram și Childebert nu erau pe deplin mulțumiți cu succesele lor inițiale din Italia și în mai multe rânduri amenințau cu invazia, punându-și planurile în practică de două ori. Amintirea campaniilor din Italia ale regelui Theudebert I de Austrasia
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
sueb din Spania "treimi de soldi", apoi burgunzii fac același lucru. După sfârșitul politic a Imperiului Roman de Apus, marcat prin destituirea lui Romulus Augustulus, în 476, "solidus"-ul are totuși curs. El este imitat de regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși cel mai adesea sub forma unor "treimi de solidus" ("tremisses"). Este folosit drept unitate de cont pentru reparațiile Wergeld, din "dreptul germanic", care stabilea compensațiile financiare pentru atingerile la persoană. Moneda este atât de populară încât este bătută inclusiv
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
Neustria și Burgundia în 687. În conflicte externe, Pepin a crescut puterea francilor prin subjugarea alemanilor și saxonilor. A început, de asemenea, procesul de creștinare a Germaniei. Domnia lui Pepin a fost notabilă pentru diminuarea în continuare a autorității regale merovingiane. Prin urmare, Pepin a fost capabil de a-și numi în calitate de moștenitor, nepotul său, Theudoald. Dar, acest lucru nu a fost acceptat de către fiul său bastard, Charles Martel, ceea ce a dus la un război civil după moartea sa, în care
Pepin de Herstal () [Corola-website/Science/329346_a_330675]
-
Liutprand de Su. În cazul în care în cele din urmă a pierit longobarzii în 751, Roma a fost complet tăiată de Imperiul Bizantin, din care aceasta a fost, teoretic, încă parte. Cu îndemnul de Papei Zachary să deposede dinastia merovingiană de la tronul Galiei, Pepin a fost încoronat în 751 de către Saint Boniface.Ștefan,mai târziu i-a acordat titlul Pepin titlul de patrician al romanilor. Pepin a condus o armata francă în Italia în 754 și 756. Pepin a învins
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
regat denumit și "regnum Burgundiæ", de unde a rămas până azi, denumirea regiunii franceze Bourgogne. Politica tolerantă și abilă urmată de suveranii burgunzi a dus la crearea unei identități, a unui sentiment național burgund.. Teritoriul burgunzilor va fi curând supus de merovingieni, care din Galia începeau să se extindă teritorial spre est (Europa Centrală).
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
iar în Insulele Ioniene, până prin 1863, când au fost înlocuiți de drahma grecească. Vreme îndelungată, s-a crezut că obolul, în Franța, fusese creația secolului al IX-lea, dar cercetări recente au arătat că obolii au existat încă de la sfârșitul perioadei merovingiene și începutul perioadei carolingiene . Acești oboli din secolul al VIII-lea au particularitatea de a fi bracteați și cu o singură față, contrar tradiției franceze posterioare lor, începând din secolul al IX-lea, cu un diametru mai mic decât denierii
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
de la Geismar) în anul 724, abolind astfel vestigiile păgânismului. În anii '20 ai secolului al XI-lea, arhiepiscopul Aribo de Mainz a început emiterea de monede la Erfurt, cel mai vechi oraș-târg din Thuringia, cu o istorie mergând până în perioada merovingiană. Din acel moment, economia, în special comerțul cu sclavi, a cunoscut o creștere puternică în regiune. Erfurt reprezenta cel mai răsăritean punct de comerț al francilor. Nobilimea thuringiană, care constituia un amestec de franci, thuringieni și saxoni, nu deținea pământuri
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
legende referitoare inclusiv la thuringieni. Autorul bizantin Procopius din Cezareea îi menționează, de asemenea, vorbind de distrugerea regatului lor. Scrierea anonimă din secolul al VII-lea "Origo Gentis Langobardorum" menționează un rege al thuringienilor, Fisud, ca fiind contemporan cu regele merovingian Theudebert I.
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
de Benevento. Abia când a devenit clar că Aistulf este pe cale să subjuge între teritoriul Italiei, în Galia Pepin cel Scurt, vechiul inamic al uzurpatorilor familiei lui Liutprand, a reușit în fine să îl depună pe ultimul rege din dinastia merovingienilor, Childeric al III-lea și să devină rege al francilor și "de jure". Sprijinul papalității era decisiv, deși negocieri se purtau și între Aistulf și papă și regele longobard a întreprins o acțiune de a slăbi pozițiile lui Pepin prin
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
de Apus, marile invazii și crearea primelor regate germanice de pe cuprinsul Europei; nu numai că a fost bătut, în Imperiul Bizantin, până în secolul al XI-lea, sub numele de nomisma, dar solidus va fi imitat de către regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși, cel mai adesea, sub forma de «treime de sol[idus]» ("tremissis"). Având în vedere penuria de aur, o nouă "stabilizare" (așa sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel Mare: solidus-ul nu va mai fi, de acum
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
și în Biserica Anglicană. În evul mediu mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Scriitorul bisericesc Gregor de Tours i-a atribuit mai multe minuni, iar regele franc Clovis I l-a proclamat sfânt protector al francilor și al dinastiei merovingiene. De la încăperea în care a fost păstrată mantia (în ) sfântului Martin, ca parte a tezaurului coroanei, provine termenul modern de capelă, respectiv capelan. Sfântul Martin este ocrotitorul mai multor localități din lumea întreagă: Tours, Buenos Aires, Mainz, Utrecht, Rivière-au-Renard, Lucca, Martina
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
a întocmit și el o listă a minunilor pusă în versuri de Venance Fortunat.Astfel, încă din sec. al V-lea, orașul Tours devenise primul loc de pelerinaj din Galia; alegerea lui Martin de Tours ca patron spiritual tutelar al Merovingienilor este realizată sub Clovis. Tours rămâne în continuare un important centru spiritual. În perioada carolingiană, Alcuin, consilierul lui Charlemagne, a fost numit abate de St. Martin de Tours și de Cormery. Aceste mănăstiri au constituit centre importante ale renașterii carolingiene
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
s-a format populația bavareză, vorbitoare de dialecte germanice și creștinată începând din secolul al VII-lea, în urma misionariatului unor călugări irlandezi. Din anul 555 este amintit principatul dinastiei de principi ziși "Agilolfinger", peste care au venit francii în timpul dinastiei merovingiene. Monarhul merovingian cel mai de seamă, Carol cel Mare, îl înfrânge în 788 pe prințul Bavariei Tasilo III, ceea ce înseamnă sfârșitul acestui principat.Dezmembrarea Imperiului carolingian dă din nou posibilitatea prinților bavarezi să devină independenți, procesul fiind grăbit de atacurile
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
format populația bavareză, vorbitoare de dialecte germanice și creștinată începând din secolul al VII-lea, în urma misionariatului unor călugări irlandezi. Din anul 555 este amintit principatul dinastiei de principi ziși "Agilolfinger", peste care au venit francii în timpul dinastiei merovingiene. Monarhul merovingian cel mai de seamă, Carol cel Mare, îl înfrânge în 788 pe prințul Bavariei Tasilo III, ceea ce înseamnă sfârșitul acestui principat.Dezmembrarea Imperiului carolingian dă din nou posibilitatea prinților bavarezi să devină independenți, procesul fiind grăbit de atacurile ungare începând
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]