387 matches
-
se făcuse târziu și că muzica ar trebui să devină mai familiară, mai intimă". O sindrofie la cel mai înalt nivel pe vremea lui Caragea degenerează, în chip aproape inevitabil, în haos balcanic. Observați, vă rog, stupida metamorfoză facială a mesenilor, precum și tipicul acces de locvacitate curajoasă, care pare a pune stăpânire, în circumstanțe sardanapalice, pe altminteri "austerii" boieri bucureșteni: Toți oaspeții ascultau pe lăutari cu mai multă sau mai puțină băgare de seamă; numai Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vederea: O să-mi ung versurile cu slănină să nu poți mușca din ele, Gongorilă... Începu să improvizeze chiar acolo pe loc, În echilibru instabil, nelăsând mânerul din palma crispată, pe când necunoscuții dădeau să-și ceară scuze, iar căpitanul și ceilalți meseni Îl țineau pe don Francisco, Împiedicându-l să tragă spada și să se repeadă la tipii ăia doi. — Asta-i o insultă, pe legea mea! zicea poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
inevitabil erau precedate de discursul Marelui Tovarăș, și care se încheiau de fiecare dată cu jocul perinița. Pentru cei mai moderni dintre români mai exista și varianta petrecerilor la domiciliu care se lăsau cu bancuri despre regimul comunist, la care mesenii se tratau cu bunătăți tradiționale, stropite cu vin spumos "Roua" și la final se îndulceau cu checuri dulci și câte o țigară Kent. Muzica, obținută "pe sub mână" nu se auzea din boxe sofisticate ci din...magnetofoane. Obiceiul petrecerilor de Revelion
Cum petreceau românii Revelionul pe vremea lui Ceauşescu () [Corola-journal/Journalistic/67604_a_68929]
-
ale familiei, s-a ținut o slujbă după care a urmat praznicul. Verișoara lui Shigekuni, Fusako, cea mai mică dintre oaspeți, dar și cea mai drăguță și veselă dintre toți, i-a cam contrariat cu hohotele ei de râs pe mesenii liniștitei case Honda. În pofida atmosferei sobre, rudele care nu se întâlniseră de multă vreme nu s-au sfiit să sporovăiască despre bunica, decedată și ea, dar mai ales despre propriii copii - mândria familiei. Cei peste treizeci de oaspeți s-au
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
chiar de către Brenciu, vestea că iubita sa, Alice Dumitrescu, este însărcinată a primit-o în timpul unui concert, iar minunea care îi va fi oferită în anul când împlinește 40 de ani îl face să se simtă cu adevărat împlinit. "Stimați meseni. Acum, în anul de grație 2012, tind să duc la îndeplinire tripticul omului realizat: copac plantat, apartament achitat și... ce mai era... aaa, copilul! Anul acesta, de 40 de ani, nu puteam să primesc un cadou mai frumos decât un
Brenciu, la aflarea veștii că va fi tată: Sunt cu adevărat în Țara Minunilor () [Corola-journal/Journalistic/73597_a_74922]
-
împotriva firii azi de sâmbătă// dar în lumea noastră/ numită prea bine că e de apoi/ considerând-o albastră/ spune după arghezi toate zilele sunt joi// adevărurile omului la mijloc sunt ciobite/ bacovia de sub ploaie le găsește vechi și ude/ mesenii în picioare intonează cuvinte potrivite/ doar dumnezeu drăguțul le aude// din verticale diferențiale mama/ cârpește pentru barbilian roți de bicicletă/ cu o năframă în vârf de băț/ vin la neica să te-nvăț - zice ea.” (p. 32) Nu știu când
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
ictu oculi (238), in propatulo (247) - apar frecvent în opera lui Hogaș, ca indiciu al formației clasice a autorului. O sintagmă referitoare la creația cuplului primordial, preluată din epitoma istoriei sacre scrisă de Lhomond, caracterizează toropeala care îi cuprinde pe meseni după un ospăț îmbelșugat: ne scularăm de la masă: era și timpul, căci [...] somnul ne dobora la pământ... „Et misit soporem in Adamum” (48). Scriitorul întrebuințează în chip insolit formule din dreptul roman. Cunoscutul principiu non bis in idem este citat
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
câteva clipe de ezitare, provocate poate de faptul că erau primii militari germani care intrau într-o casă albaneză, fură depășite când oaspeții luară loc la masă. Și totul merse bine încă de la început. Se făceau urări zgomotoase, iar entuziasmul mesenilor se potrivea perfect cu clinchetul paharelor de șampanie, și acesta din urmă cu discuțiile vii și replicile spumoase. Colonelul și doctorul își făceau când și când destăinuiri la ureche, semn că se tachinau pe tema amintirilor din viața studențească, cu
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
Și, cum ți-am zis, când am primit ordinul să ocup... adică să... ajung în Albania, primul meu gând a fost să ajung la fratele meu. Să-l găsesc oriunde o fi. Și uite că am venit... iar tu... Tu... Mesenii priviră unul la altul, apoi spre stăpânul casei, ca și când ar fi vrut să-i ceară ajutorul să evite discuția aceea. Doctorul Gurameto era din nou încruntat. Tu m-ai lovit, Gurameto... Pe la spate, cu viclenie. Nu eu, spuse doctorul încet
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
a dăruit fiecăruia câte o sticlă de Tokai asigurându-ne pe toți că îngrijorarea noastră e fără obiect desigur la toamnă va candida din nou. Într-un cuvânt cina a fost copioasă poezia citită de domnul senator a trezit entuziasmul mesenilor fiind udată din belșug cu whisky cu vinuri și bere. Cu toții am plecat convinși de rolul civilizator al restaurantelor de rafinamentul bucătăriei chinezești. Atâta doar că bunul Dumnezeu știe de ce toată noaptea am auzit câinii din Giurgiu lătrând a pagubă
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
formarea unei planete, ”străină mie, străină ție’’. în poeziile următoare din volumul în discuție, vom găsi elemente de frondă și dezlănțuire, viața să fie trăită tumultos, vulcanic... Exemplific din poemul Happy Face: In plin ospăț//cântecul păsării temute//defăima/virtutea mesenilor serii// Trecători//prin amor și beție//cântau//vino, străine, la masă// Cu fecioare//și cupe de vin/sătui de lege//să bem puterea trufiei’’.// Această poezie ne duce spre-o atmosfera medievală. Ne putem imagina un han, într-un sat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
soții Ioan și Silvia Barbu. Preotul paroh N. State-Burluși a înmânat familiei sărbătorite Certificatul prin care se adeverește cununia de aur a „robilor lui Dumnezeu Ioan și Silvia Barbu, conform canoanelor credinței creștin-ortodoxe”. La Casa Oltenească, într-un cadru pitoresc, mesenii au fost întâmpinați cu șampanie și pișcoturi, iar ing. Corneliu Barbu, patronul acestui modern și ospitalier complex oltenesc, ajutat îndeaproape de fiul său Ionuț Barbu, i-au onorat cu un meniu de zile mari: cârnați vânătorești, salam de mistreț, pastramă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
țuică și palincă -, dar și băuturi fine și cu vin alb de Drăgășani și roze de Burluși. Tot timpul sau aflat pe mese apă minerală, apă plată, sucuri și fructe românești de sezon: mere, pere, prune, piersici și caise. Servitul mesenilor a fost de asemenea impecabil, de către un personal prompt, elegant și politicos: Alina, Cătălin și Lucian Guțoiu, o familie pricepută, cum rar întâlnești, respectoasă, mereu la dispoziția consumatorilor, cu zâmbete pe buze. Muzica a asigurat-o disc joackei-ul Viorel Nasta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o simplitate ritualică ce-i îngăduie a mărturisi că începe a vedea nevăzutele: ,cu moartea nu te întîlnești de două ori nici/ în același rîu nu te scalzi de două ori nici/ la aceeași masă/ nu te-așezi cu aceiași meseni/ și nu fiindcă mereu unul lipsește/ iar cel care îi ia locul și îi poartă numele/ și-i seamănă întru totul/ ești tu// coboram într-o zi strada sau o urcam nu mai știu/ înaintarea mea în orice caz/ un
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Tot ce am auzit a intrat în inima mea. Am înțeles pe loc că Ieromonahul Antonie vrea ca eu să fac ceva pentru el și, luându-mi în serios postura de protopop, am poruncit celor doi preoți, dar și celorlalți meseni, ca în timp de o săptămână să scrie, cu mâna lor, tot ce am spus la masă și să semneze, pentru că eu doresc să fac un dosar cu mărturii despre sfințenia Părintelui, pe care să-l înaintez autorității bisericești pentru
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
jos. Eu, unul, am luat-o în jos și nu mă supăr că a plecat, era tînără și cu pieptul sus, burta lipită de spate și credea că eu merg undeva. Unde era să mă urmeze, la Casa de Cultură? Mesenii au ciocnit. Ei credeau că părintele va face treabă bună, doar ține slujba atît de frumoasă. Să vin să văd ce-i în noaptea de înviere, zici că atunci a înviat, spuse patronul cu gura plină. Și se lovi cu
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
nu se oferă daruri și nu se mătură, pentru că toate acestea sunt prevestitoare de sărăcie. Datina română este ca, în vederea asigurării unui an nou bogat, mesele din anul nou trebuie să fie acoperite cu farfurii și pahare pline și toți mesenii trebuie să aibă asupra lor bani. Iar dacă vrei să nu fi plin de datorii în anul care urmează, trebuie să te asiguri că îți plătești toate datoriile din vechiul an. Trebuie să aveți grijă, însă, să nu folosiți foarfece
ANUL NOU ÎN SUPERSTIŢII ŞI OBICEIURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384580_a_385909]
-
Făcu un semn discret și zeci de slujitori aduseră pe masă bucate alese spre bucuria lui Norocel care era tare înfometat. Fură invitați și ceilalți demnitari la masă. Începu o muzică celestă și se iviră grupuri de dansatori care încântară mesenii cu jocurile lor vrăjite. Mărțișor încerca să priceapă tâlcul întorsăturii: - Ce-o fi vrând împăratul? Lăudă bucatele, glumi cuviincios cu maestrul Rază de Vis, lăsându-se amețit de parfumul împrăștiat de el. Lăudă bunătatea și generozitatea împăratului, care îl întrebă
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
ce poate va apare. Ștefan îi mulțumi pentru prezența la fericirea lui. Privi și el în incinta bisericii și nu-l zări pe Anton, dar știa că e pe undeva pe aproape. A fost o petrecere minunată. Fericirea plutea peste meseni. Toți erau fericiți! Și nu despre tânărul cuplu vorbim. La o masă retrasă două capete se apropiară, două inimi băteau frenetic. Emoția nu avea glas să strige. Delia și Anton s-au văzut, și-au amintit, s-au iertat, și-
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383548_a_384877]
-
țară. Francezii au vrut să-l ia în țara lor, să-i dea o casă și să-l educe, dar el a ales România.”. Eu m-am născut la mult timp după decembrie 1989, astfel că faptele despre care sporovăiesc mesenii și știrea despre imaginea de pe ecran îmi sunt străine. De ce anume francezii l-ar fi invitat pe acest copil în lumea lor? Și de ce i se spune „Gavroche de România”? Aș vrea să rămân să aflu mai multe, dar vocea
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
Și amândouă au tot timpul o bomboană de mentă în poșetă. Într-o zi mi-a povestit o întâmplare de-a Reginei pe care o citise ea pe undeva. „La masa regală au dat pește . S-a pus în fața fiecărui mesean câte un bol cu apă pentru a-și clăti degetele, la urmă. Unul dintre meseni, care nu știa protocolul, a luat bolul și a sorbit o gură de apă. Situație jenantă! Atunci Regina Elisabeta și-a luat propriul bol și
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
a povestit o întâmplare de-a Reginei pe care o citise ea pe undeva. „La masa regală au dat pește . S-a pus în fața fiecărui mesean câte un bol cu apă pentru a-și clăti degetele, la urmă. Unul dintre meseni, care nu știa protocolul, a luat bolul și a sorbit o gură de apă. Situație jenantă! Atunci Regina Elisabeta și-a luat propriul bol și a băut și ea o gură de apă de acolo. În felul acesta , atât de
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
să ocupe un loc în dreapta mustăciosului. Toate privirile se îndreptară întrebătoare spre el. — Ei? - făcu nerăbdător mustăciosul. Omul își trase sufletul, apoi spuse dintr-o suflare: — Lobodă! — Ce?! - făcu mustăciosul și Metodiu văzu că uimirea lui era împărtășiră de toți mesenii. — Lobodă. Ciulama de lobodă. Am văzut-o cu ochii mei - răspunse omul adus de spate. — Lobodă, lobodă, dar cu ce? întrebă tremurând mustăciosul. — Lobodă cu ciulama. Atât am apucat să văd, pentru că apoi signora a închis ușa de la bucătărie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Doar privirea îi rămase undeva departe, visătoare, melancolică. îl urmă bătrânelul, care inițial se fripse puțin, dar în cele din urmă înghiți. Apoi se lăsară asupra farfuriilor cele două femei, Metodiu și Iovănuț, mesenii din stânga și-n fine și căpitanul Tresoro. Curând mâncau toți în liniște, atenți să nu se păteze și să nu-și stropească vecinii. Acoperind sunetul pufos pe care-l făceau furculițele prin lobodă, de-afară se auzea cântecul trist al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nuntașilor cei mari. Bucatele erau cele cunoscute, tradiționale, cu sarmale, friptură cu garnitură de orez sau cartofi, cozonac, un borș acru „de potroace”, dat spre dimineață, să se trezească lumea, fiindcă toată petrecerea era apreciată după câtă băutură dădea gazda. Mesenii dădeau daruri mirilor: obiecte de gospodărie, cereale, vite, apoi totul sau aproape totul, s-a convertit în bani. Se „juruia” o juncă, o oaie, două, un sacă de grâu etc., unii se țineau de cuvânt, alții uitau sau se revanșau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]