266 matches
-
Ierusalimului "poartă numele de Piatră de temelie a Pământului, pentru că de aici s-a desfășurat întreg Pămîntul"15. Pe de altă parte, deoarece crearea omului este o replică a cosmogoniei, primul om a fost alcătuit în "buricul Pămîntului" (după tradiția mesopotamiană), în Centrul Lumii (conform tradiției iraniene), în Paradisul aflat în "buricul Pămîntului" sau la Ierusalim (după tradițiile iudeo-creștine). Nici nu putea fi altfel, pentru că acest Centru este tocmai locul unde se petrece o ruptură de nivel, unde spațiul devine sacru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
omul religios a valorificat în chip diferit această experiență fundamentală. Nu ne rămâne decât să comparăm concepția despre spațiul sacru, și deci despre Cosmos, așa cum apare ea la australienii achilpa, cu concepțiile asemănătoare ale tribului kwakiutl, ale altaicilor ori ale mesopotamienilor, ca să ne dăm seama de diferențe. Deoarece viața religioasă a omenirii are loc în Istorie, expresiile sale sânt implicit condiționate de momentele istorice și de stilurile culturale; iată un truism asupra căruia nu are rost să stăruim. Totuși, ceea ce ne
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
său istoric. Pentru majoritatea exegeților, din mai multe rațiuni, acest text a fost conceput și scris în timpul sau, probabil, imediat după exil (586-536 î.C.). Una dintre ele este imposibilitatea de a interpreta Gn 2 fără a sesiza influența mitologiei mesopotamiene. Doar faptul de a descrie lumea de la început ca un „haos acvatic”, adică un univers complet acoperit de ape și scufundat în întuneric (cf. Gn 1,2), este tipic Mesopotamiei, câmpie traversată de două mari fluvii; nu tot așa este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
istoria” începe înainte de crearea lumii și a umanității cu o „istorie” a zeilor care precede crearea lumii noastre. Evenimentele acestei „istorii divine” au repercusiuni directe asupra istoriei umane și o predetermină. Pentru a da un singur exemplu, conform unui mit mesopotamian destul de cunoscut, mitul lui Atrahasis, specia umană a fost creată pentru a-i înlocui pe zeii inferiori care refuzau să muncească pentru zeii superiori. Zeii inferiori au refuzat să sape canalele de irigație absolut necesare la cultivarea câmpurilor în Mesopotamia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lui Israel asupra tuturor divinităților Mesopotamiei (și ale celorlalte națiuni). Ba mai mult, aceste divinități sunt în realitate „creaturi” ale Dumnezeului lui Israel. Aștrii, de exemplu, sunt creați de Dumnezeu în ziua a patra a creației (Gn 1,14-19). Divinitățile mesopotamiene erau identificate cu aștrii (zeul Șamaș era soarele, zeul Sin era luna, zeița Iștar era planeta Venus etc.). Și monștrii marini - care apar în unele mituri mesopotamiene ale creației - sunt creați de Dumnezeu în ziua a cincea (Gn 1,21
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
creați de Dumnezeu în ziua a patra a creației (Gn 1,14-19). Divinitățile mesopotamiene erau identificate cu aștrii (zeul Șamaș era soarele, zeul Sin era luna, zeița Iștar era planeta Venus etc.). Și monștrii marini - care apar în unele mituri mesopotamiene ale creației - sunt creați de Dumnezeu în ziua a cincea (Gn 1,21). Concluzia raționamentului este limpede: dacă Dumnezeul lui Israel a creat aștrii și exista înainte de ei, religia lui Israel nu are motiv să invidieze religia Mesopotamiei care venera
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
recunoaștem că povestirile biblice datorează mult celor din Mesopotamia. Asupra unor puncte există echivalențe surprinzătoare, precum arca, potopul, salvarea unei singure familii, trimiterea păsărilor la sfârșitul potopului și sacrificiul final. „Modelul” povestirii biblice îl constituie așadar, cu mare probabilitate, povestirea mesopotamiană sau o tradiție mesopotamiană și nu raportul exact al unei experiențe trăite. Suntem astfel din nou destul de departe de o „povestire istorică” în sensul modern al cuvântului; ne aflăm însă în fața unei povestiri bogate din punct de vedere teologic. Din ce în ce mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
datorează mult celor din Mesopotamia. Asupra unor puncte există echivalențe surprinzătoare, precum arca, potopul, salvarea unei singure familii, trimiterea păsărilor la sfârșitul potopului și sacrificiul final. „Modelul” povestirii biblice îl constituie așadar, cu mare probabilitate, povestirea mesopotamiană sau o tradiție mesopotamiană și nu raportul exact al unei experiențe trăite. Suntem astfel din nou destul de departe de o „povestire istorică” în sensul modern al cuvântului; ne aflăm însă în fața unei povestiri bogate din punct de vedere teologic. Din ce în ce mai mulți exegeți sunt convinși
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în sensul modern al cuvântului; ne aflăm însă în fața unei povestiri bogate din punct de vedere teologic. Din ce în ce mai mulți exegeți sunt convinși că întreg textul, cu diferitele sale componente, este o compoziție târzie. Israel a venit în contact cu povestirile mesopotamiene ale potopului în timpul exilului. Și le-a însușit și le-a adaptat nevoilor sale. În Biblie, protagonistul potopului este Noe, un personaj tradițional din „folklore”, cunoscut ca un om „drept”, în același fel ca Iob și Daniel (vezi Ez 14
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
29-30). Pentru că au avut perioade de sterilitate au rezolvat dificultatea de a avea fii în felul acesta. Numai în aceste două cazuri se menționează acest obicei care ar fi astfel caracteristic unei perioade precise a istoriei lui Israel. Unele documente mesopotamiene din al doilea mileniu înainte de Cristos conțin, conform acelorași exegeți, convenții asemănătoare. Acest fapt ar fi un element în favoarea antichității tradițiilor patriarhale. Însă, o examinare mai riguroasă a acestor contracte mesopotamiene demonstrează că această comparație nu este validă. 3. O
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unei perioade precise a istoriei lui Israel. Unele documente mesopotamiene din al doilea mileniu înainte de Cristos conțin, conform acelorași exegeți, convenții asemănătoare. Acest fapt ar fi un element în favoarea antichității tradițiilor patriarhale. Însă, o examinare mai riguroasă a acestor contracte mesopotamiene demonstrează că această comparație nu este validă. 3. O veche „religie a patriarhilor” sau o „religie a familiei”? Alți autori (precum Albrecht Alt în Germania) au afirmat că religia patriarhilor are unele particularități care o disting de alte forme de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se vorbește despre acest lucru doar în Gn 15,7 și în Neh 9,7, un text tardiv. Toate aceste texte sunt recente. De asemenea - și acesta este argumentul forte - celelalte povestiri despre Abraham nu fac referință la originea sa mesopotamiană. Abraham trăiește în țara Canaanului ca și cum ar fi a sa. Nu este considerat un străin și nu se comportă ca un străin. Trăiește mai degrabă ca un nomad ce se mută cu turmele sale după necesități. Când vine seceta (Gn
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pe care suveranii le făceau faraonului Egiptului (Liverani), starea de conflict apărea din cauza încercării refugiaților politici și economici de a destabiliza structura orașelor-stat. e) Situația din Canaan, din veacuri străvechi o punte între Asia și Africa, pe atunci între Imperiul mesopotamian și Egipt, agrava această stare de fapt. În sfârșit, observăm și următorul aspect: între orașele-stat de atunci nu apar entitățile numite Israel sau Iuda. Abia stela faraonului Mernefta, datată la sfârșitul secolului al XIII-lea î.C., menționează, fără posibilitatea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o explicație, chiar dacă putem presupune că conținutul lor a rămas mai mult sau mai puțin același. Situația se complică și mai mult din cauza existenței a cel puțin două calendare, cel cananeean-liturgic, în care Anul Noul este toamna, și cel oficial mesopotamian, atestat începând cu exilul, în care Anul Nou este primăvara. De altfel, evreii celebrează și astăzi Anul Nou toamna, conform primului calendar, dar numele lunilor sunt preluate din al doilea calendar, cel neo-babilonian, ceea ce - ni se pare - este un compromis
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
spune multe despre ori-ginea cărții întrucât era una dintre limbile france din regiune. Nici din numele care apar în carte nu putem deduce nimic (evreiescul mardĕkaj amintește de divinitatea națională babiloniană mardūk, ’estēr de zeița babiloniană ištăr) deoarece în textele mesopotamiene ajunse până la noi nu apare nici un ritual, nici o tradiție în care cele două nume să fie împreună. Alte încercări în această direcție nu au dus la rezultate însemnate, ca de exemplu, corelarea cu episodul în care Herodot (III 68-69) povestește
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nota 2) susțin identitatea substanțială între sâmbăta biblică și cvasi-omonimul babilonian: în stadiul actual al cercetărilor situația este atât de complexă încât nu putem ajunge la rezultate sigure. Dimpotrivă, în ciuda celor afirmate mai sus la paragraful a, proveniența din terminologia mesopotamiană rezultă mai degrabă neverosimilă, exceptând cazul în care admitem că a avut loc o modificare esențială când a trecut din Mesopotamia la Israel. După cum am observat, sâmbăta babiloniană nu era o zi de odihnă, ci o zi „nefastă” în care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pământesc ca un disc stabilit pe ape prin hotare precise. În Biblie se amintește de cele „patru colțuri” ale pământului (Is 48,11) și de „marginile” sau de „hotarele” sale (Ier 6,22; Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene și aramaice (cf. monumentul regelui Barrakib în KAI 216, linia 4) vorbesc de cele „patru ținuturi” ale pământului care definesc împărțirea universului pământesc după cele patru puncte cardinale obișnuite. În centrul discului pământesc se află Ierusalimul, locul ales de Dumnezeu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
proiectile Cruise. Asta nu însemna că nu-i pedepsea grav pe cei vinovați. Mahmud, ca toți ceilalți „comercianți“ din Irak, își aducea aminte de soarta celor unsprezece oameni găsiți vinovați de a fi tăiat cu fierăstrăul capul unui splendid taur mesopotamian înaripat: dihania întreagă era prea greu de transportat. Saddam a avut grijă să se afle că el însuși a semnat condamnarea la moarte pentru acea crimă. Și cu flerul lui caracteristic Saddam a fost cel care a hotărât că hoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu vezi că lucrez? —Ce ai acolo, pe birou? —Rachel! Se întoarse și trânti ușa după ea. Încercă să se calmeze, uitându-se din nou la text, privirea sa urmărind rândul în care autorul își numea orașul natal, Ur, cetatea mesopotamiană în care s-a născut Avraam. Văzu sigiliul de pe partea cealaltă a tăbliței, în spațiul dintre text și data de la capăt, repetat apoi într-un alt colț și, din nou, pe margini. Nu fusese făcut cu un cilindru, sigiliul utilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
printr-o intersecție de linii. Shimon nu mai văzuse așa ceva decât de două ori înainte și, într-una din dăți, într-o poză. Era făcută prin presarea pe lut a nodurilor de la franjurile unui tip de îmbrăcăminte masculină, purtată de mesopotamieni chiar în vremea lui Avraam. Astfel de haine cu franjuri au dispărut din istorie, cu o singură excepție: șalul de rugăciune evreiesc. Shimon trebuia doar să iasă din casă pentru a putea vedea un evreu ultraortodox așteptând în stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a crede că acesta era un fals, trebuia să fii de acord cu niște afirmații foarte puțin probabile. Că cineva a depus o muncă grea și costisitoare pentru a inscripționa o tăbliță în așa fel încât să pară o relicvă mesopotamiană de acum patru milenii. Că acest falsificator și-a lăsat lucrarea pe mâinile unui comerciant din Ierusalimul de Est, fără să spună nimic, în speranța că soarta îl va aduce pe unul dintre puținii experți în cuneiforme din lume în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
originea de la verbul grecesc „temenos” care înseamnă a taia, a decupa. Să fie oare vorba de o delimitare calitativă și fizică prin raportatre la spațiul ordinar și profan? O altă ocurentă terminologică a templului tematizează relația templu-munte cosmic-casă. În terminologia mesopotamiană templele sunt denumite „muntele casă”, „casa muntelui tuturor țărilor”, „muntele Furtunilor”. Templul ca imagine a lumii conține și un simbolism temporal. Templul ca mod de înspațiere a sacrului permite dezvoltarea unor teme corelative menite să-i circumscrie sensul. Conform celor
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
că imaginea feminină este asociată obiectelor de artă din spațiul personal. Această construcție specifică a feminității nu se realizează prin descrieri literale ci prin relația între ceea ce artistul decide să ofere sau nu privirii în operele sale, în funcție de marile narațiuni mesopotamiene. Bahrani își argumentează ideea prin analiza unui fragment basoreliefal din Palatul de Nord al cetății Ninive care înfățișează secvențe din banchetul prilejuit de înfrângerea Elamului. Aceasta este una din puținele scene care implică apariția elementului feminin, pentru că în majoritatea scenelor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
spaimă și durere în urma înfrângerii devastatoare sau sunt în prizonierat, își protejează copiii și oferă hrană și apă altor prizonieri. Toate aceste ipostaze ale vizualității selectate de Bahrani arată că arta, deși tributară în destulă măsură marilor narațiuni ale lumii mesopotamiene, nu atribuie feminității numai roluri tradițional recunoscute și nu favorizează numai dezvoltarea narațiunilor despre pasivitatea ei. Ele arată, de asemenea, că secvențele basoreliefale: . În felul acesta, narativitatea imaginii basoreliefale devine un spațiu expresiv mai amplu decât cel oferit de modelele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
că imaginea feminină este asociată obiectelor de artă din spațiul personal. Această construcție specifică a feminității nu se realizează prin descrieri literale ci prin relația între ceea ce artistul decide să ofere sau nu privirii în operele sale, în funcție de marile narațiuni mesopotamiene. Bahrani își argumentează ideea prin analiza unui fragment basoreliefal din Palatul de Nord al cetății Ninive care înfățișează secvențe din banchetul prilejuit de înfrângerea Elamului. Aceasta este una din puținele scene care implică apariția elementului feminin, pentru că în majoritatea scenelor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]