81 matches
-
că „singura rudenie între cuvinte este virtutea lor (îndepărtată de altfel) asociativă, pe o latură cu totul externă, supusă mereu contradicției” (G. Călinescu, despre Brățara nopților). Același critic scria în recenzia la Petre Schlemihl că: „D. Voronca duce abuzul de metaforism până la compararea unei imagini cu altă imagine sau până la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte în buzunarul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
muzical și nestatornic ca să ne aflăm în fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții. Și în ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și definitive”. Dacă trecem cu vederea stilul cam superficial-jucăuș
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de Gheorghe Tomozei, îi apare ciclul Lunecând în alb și tot atunci se produce debutul editorial, cu volumul Lumea care nu moare. Voce lirică individualizată dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială, care transcende însă materialitatea și efemeritatea senzațiilor, trăgându-le în trăiri spiritualizate, e și o sentimentală cenzurată prin luciditate și prin construcția riguroasă. Cu aceste mijloace creează în Lumea care nu moare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
Ceremonie de iarnă este o carte unică în creația poetei (Mircea Martin), prin spontaneitatea, forța de irupție a lirismului. Debutul, valoros literar prin forță și prospețime, printr-un limbaj poetic în care simplitatea melodioasă și copilărească se îmbină cu un metaforism neașteptat, este uneori spectaculos prin acuitatea percepției concretului, mai ales în imaginile combustiei, ale „arderilor” senzoriale: „arde tot pământul unde trec băieții”, „și pân-la roșu arde viața mea” etc. (Cântec cu toată gura, Sărbătorile aerului). Gabriel Dimisianu plasează aceste „cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în timp, susceptibilă de manierism. Abia în Amantul Marii Doamne Dracula, roman apărut în 2001 și având ca protagoniști un cuplu de tristă memorie (Nicolae și Elena Ceaușescu), scriitorul și-a diluat metaforismul și a reintrat în logica specifică genului epic: obiectivitate a reprezentării, personaje consistente, conflict bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în anii
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
mare de ediții (pentru publicul larg sau cu destinație didactică) inutilizabile, din cauza omisiunilor și a impreciziei afirmațiilor pe care le cuprind. Un exemplu dintre atîtea, care mi se pare absolut reprezentativ pentru strategia de a ascunde sub parafraze retorice, sub metaforism și citate, o serie de omisiuni esențiale provine dintr-un volum din scrierile lui Alecu Russo (BPT; 1967) . în secțiunea de prezentare biografică a autorului, locul nașterii este eludat prin evocare poetică... "1819 17 martie - S-a născut Alecu Russo
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
de către unul cu mult iz de aventură, încăpățânat și cu multă dragoste față de țară și pământurile ei� (CD 30.09.2003). Se pare că oratoria românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric. Intervenția din care am citat și mai sus, pentru a ilustra termenul aprofunzime, continuă într-un mod încă mai creator: �Și să nu se mai întâmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul și să
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
acasă, să-și lectureze cărțile și să se lase calm captivat de găselnițe lingvistice surprinzătoare și de sugestivele bogății ale metaforelor sale. Și astea nu au nevoie de a fi cult, ci, pur și simplu, sunt frumoase". Într-adevăr, metafora, metaforismul reprezintă atuurile exotismului, al cărui eminent cultivator, prin proprie trăire și scriere, - adică - live, cum ar zice occidentalul clișeizat, - este Galsan Tschinag. O spun, de la primă întâlnire cu ele, chiar titlurile cărților sale, titluri foarte... miezoase: Alle Pfade um deine
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
datoria era aceeași. Din multe motive binecuvîntate, ne găseam deodată liberi, și în Est, și în Vest. O libertate smulsă prin respingerea poetică a valorilor dominante." Poemele sînt cu heteronime, patru poeți imaginari scriu o poezie care seamănă cumva cu metaforismul generației '60 din România, cu exploziile de vitalism adolescentin ale lui Labiș sau Nichita Stănescu, sau mai tîrziu ale lui Mircea Dinescu: "america e sănătoasă, eu sînt sănătos/ în trupul lui christ./ căderea metalului fluid îmi clădește/ sufletul sferic./ sînt
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
se înrudesc între ele profund prin tehnica adoptată. Versul scurt, de factură înșelător-populară (ca în Doina), se distanțează mult de folclor prin ritmurile sofisticate la care apelează (peonul); limbajul, de simplitate lexicală aparentă, atestă o vîrstă figurativă simbolistă și un metaforism avansat; desenul s-a esențializat, este unul în sepia, detaliile picturale dispar și rămîn doar contururile. Plecînd de la „doină", Iosif ajunge la muzica savantă de cameră, interpretată cu precizia instrumentistului virtuoz. Dincolo de valoarea ei estetică lipsită de echivoc, poezia lui
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
normalitatea discursului politic modern. În spațiul cultural românesc, asemenea exerciții stilistice confirmă prestigiul literaturii, nu și competența politică a oratorului. Se pare că oratoria politică românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric. și cu alte ocazii intervențiile în Parlament devin revărsări afective și producții lirice: "și să nu se mai întîmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul și să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
pictează prin cuvinte" în această primă proză notabilă, un fel de tablou în tonuri impresioniste: casele, pădurile, obiectele și cerul compun o armonie strict picturală. Palatul de cleștar arată în ce măsură pretextul basmului cult servea la Delavrancea pentru fantezie epică și metaforism dezlănțuit. Deoarece atenția se fixează și aici asupra cuvintelor, asupra sintagmelor neobișnuite, istoria relatată de basm ajunge să fie total indiferentă. Prin scriitura picturală și metaforică, prin sintaxa cu totul personală, Delavrancea se află, încă de la primele sale compuneri, în
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
mai interesante sînt pariurile literare făcute de scriitor în diverse perioade și măsura în care au fost ele validate de evoluțiile ulterioare. În climatul de confuzie și redefinire a valorilor care a urmat căderii regimului comunist, în condițiile în care metaforismul modernist își trăise traiul, Mircea Cărtărescu vedea pentru poezia din anii următori două soluții, ambele mimetice. Scrie poetul, în anul 1990: Prima va merge pe un mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ «sinceră», «nesofisticată», va alege amănuntul aleatoriu
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în timp, susceptibilă de manierism. Abia în Amantul Marii Doamne Dracula, roman apărut în 2001 și având ca protagoniști un cuplu de tristă memorie (Nicolae și Elena Ceaușescu), scriitorul și-a diluat metaforismul și a reintrat, cu forță, în logica specifică genului epic: obiectivitate a reprezentării, personaje consistente, conflict bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
imaginare. Într-o asemenea lectură, lirica blagiană se apropie surprinzător de ceea ce Gh. Crăciun numea "poezie tranzitivă". Numai că - și aici survine drama creatorului -, încercând a-și reapropria universul, poetul continuă să-l descrie într-un limbaj reflexiv, acela al metaforismului vizionar. Am putea vorbi astfel la Blaga de o tensiune între retorică și ontologie, provenind din inadecvarea celei dintâi la cea de-a doua. O tensiune care "umanizează" lirica blagiană, putând constitui sursa unor noi provocări critice. Grație monografiei lui
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
sau ce ne place să credem că a fost cândva. Nimeni nu-l va mai crede, niciodată, pe poetul-profet, pe poetul-oracol, pe poetul-ideolog. Personal, nu văd pentru poezia vie de azi decât două soluții mari, esențiale, în condițiile în care metaforismul modernist, deși încă foarte practicat, îmi pare a nu mai avea importanță pentru istoria formelor poetice. Ambele soluții sânt mimetice (și este simptomatic acest lucru pentru criza poeziei de azi: e o nevoie de camuflare, de mimetism, 76 de supraviețuire
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Poetul presimte pericolul de a rămâne singur cu lucrurile, și această presimțire îl bântuie, cu puteri mereu sporite. "Salvarea" sa constă tocmai în capacitatea de a capta quiditatea obiectelor, retorica lor asumată și disimulată, care devine, printr-o logică a metaforismului, însăși esența poeziei. Dar, pentru Emil Botta, nu numai ce-ul obiectelor este "materie" poetică, ci în primul rând expresivitatea lor. "Expresivitatea lucrurilor (... ) nu trebuie oare să afle în limbajul însuși, și, mai exact, în puterea sa de deviație în raport cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dialoga și abaterea de la dialog nu se contrazic. Rostul vorbirii nu este acela de a produce sens, ci forme, forme perisabile, grotești, iluzorii, pentru ca apoi să se dezică de ele, în căutarea durabilului și a siguranței. O gândire poetică tributară metaforismului romantic, de care în același timp se dezice prin parodie, face ușor sesizabilă evoluția sensibilității din adăpostul pleoapei spre exteriorul mecanic, din miezul luminii spre întunericul sumbru: Ochii în flăcări stăteau mărturie că încă nu-s mort (A fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Școlarului Durerii, putere ce îl conduce spre revelații de tot felul, inclusiv mistice. Oricât ar vrea să se salveze prin puterea de a halucina, el rămâne un rătăcit fără speranță într-un imperiu al măștilor, care întreține iluzia în perpetuitate. Metaforismul măștilor în schimbare poate fi o replică la Însemnările lui Malte Laurids Brigge. Așa cum alteritățile scriitorului român își caută masca potrivită, fără a o găsi, personajele lui Rilke își caută moartea "pe măsură". În sanatorii, unde se moare cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spuse. Vreau să te slujesc, să te sustrag tu-nelului acesta groaznic și complicat în care aluneci. (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este, deci, un spațiu al pluralității, fereastra este o concentrare sublimată, un tărâm (nesperat și incredibil) al singularului. Oglinda înseamnă metaforism baroc, pierdere în imagini, disoluție ireversibilă. Spațiul exteriorității este spațiul pustiului tanatic. Fereastra, dimpotrivă, este un drum în afară, simbol al căutării de sine care nu abdică și nu abjură, al aspirației spre superioritate. Este un drum pe care poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și în gesturi de păpușă electrică ruptă-ntr-un tremurat încetinit, lui Barrett nu i-a rămas altceva decât să accepte că nu se mai putea integra în lumea de carne, sânge și pământ. Poate că limbajul meu păcătuiește prin metaforism excesiv ori printr-un patetism al receptării față de acest creator tulbure, schizo. Pur și simplu este felul meu de a omagia o artă pe care nu o pricep întru totul, dar pe care o simt și intuiesc ca fiind alcătuită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Rainer Maria Rilke și-a trăit, viața ca un neîntrerupt poem, o poezie prin excelență suprasolicitând, în măiestrie neîntrecută, metafora. De aici influența sa asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit "rilkeană", inclusiv la Lucian Blaga desigur fiecare poet asumând metaforismul la modul propriu. Dar, (sub influență freudiană) lirica autorului Elegiilor duineze este vădit impregnată de un erotism dus până la obsesii antipoetice. Așa cum remarcă și Blaga, poezia Hölderlin este lipsită de metafore, în schimb, este cea mai pură. La noi, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ceea ce a provocat o inflație artistică care a dus la plafonarea culturii pe plan mondial și la răspândirea pe scară largă a kitsch-ului. Referitor la poezie, “nu putem scăpa prilejul fără de a atrage luarea-aminte că la mulți poeți contemporani metaforismul prezintă acest regretabil aspect”, acela că metafora în poeziile lor “are todeauna ceva steril”<footnote Idem. footnote>, iar poemele lor sunt lipsite de orice sensibilitate reducându-se doar la niște înșiruiri de cuvinte fără sens și fără vreun mesaj oarecare
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
lui Hübsch, jucată în 1919, Carul statului (1923), Gura lumii ș.a. Ironia, gluma șfichiuitoare din cuplete ținteau realitățile zilei: demagogia politicienilor, lăcomia îmbogățiților de război ș.a. A. a dat bune traduceri din teatrul lui Edmond Rostand, respectând spiritul galic și metaforismul avântat al originalului. Un fragment din Cyrano de Bergerac s-a publicat în 1916, iar L’Aiglon (Puiul de vultur), tradus în 1921, a fost reprezentat în 1923 de Compania Bulandra. SCRIERI: Odinioară, București, 1919; Cuplete din revista „Țara lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
care se zice că ședea eunucul-șef al sultanului, venit la Brăila din doi în doi ani să recruteze fete pentru harem), erup în epic lirismul, pitorescul, cromaticul de sursă orientală și balcanică, barocul lingvistic, ce corelează onomastica bizară cu metaforismul delirant, sintagma suavă cu expresia groasă, suculentă, ca și duhul folcloric local, eresul, etnograficul regional, întrecând tot ceea ce se produce analog în opera prozatorului. Alte ambianțe individualizează lumea unui roman publicat după decembrie 1989, Amantul Marii Doamne Dracula. Apar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]