120 matches
-
și termenilor, precum și în glosări realizate într-o gamă foarte variată, iar dicționarele, cele mai cunoscute produse ale cercetării lingvistice, se alcătuiesc în primul rînd pentru a oferi definiții prin sinonime sau analitice. În aceste condiții, se constată că funcția metalingvistică a limbii, existentă în mod absolut numai în cazul unor cuvinte, poate antrena orice element al vocabularului. Direcții în cercetarea filozofică actuală a limbii Perspectiva filozofică asupra limbii a fost în mod esențial diferită de la o epocă la alta, încît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fapt, pe lîngă asumarea persoanei întîi și conferirea unui conținut pronumelui eu, vorbitorul realizează mult mai mult: el este în măsură să uzeze nu numai de funcția comunicativă a limbii, ci și de celelalte funcții, în primul rînd de funcțiile metalingvistică și expresivă, ambele orientate spre desăvîrșirea comunicării și avînd ca rezultat creația în perfecționarea și folosirea limbii. Ca atare, creația pare să fie cea mai de seamă caracteristică ce decurge din relația vorbitorului cu limba sa, în vreme ce instrumentarea limbii în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tot el surprinde aspecte ce s-ar putea constitui în trăsături specifice ale limbii sau în indicii asupra modului de a gîndi și asupra spiritualității conservate în limbă și relevate prin limbă. Ca atare, marele poet recurge uneori la funcția metalingvistică a limbii, manifestată în limbajul filozofic ca cercetare a trăsăturilor limbii sau a originii cuvintelor, iar în limbajul poetic ca cercetare a impulsului poietic (formativ, inițiator) originar, care a dus la nașterea limbii și a reprezentărilor. La Eminescu, figurile de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care mijloacele expresivității artistice par a fi absente. Însă chiar această absență („gradul zero al scriiturii“, cum îl numea Roland Barthes) devine semnal al funcției poetice, sugerând o lume banală, mediocră, absurdă, lipsită de fru musețe și de armonie. FUNCȚIA METALINGVISTICĂ este orientată spre cod, urmărind acordul interlocutorilor asupra semnificației termenilor, pentru a favoriza înțelegerea lor corectă. În lingvistica modernă, se teoretizează dicotomia: limbaj concret, „obiectual“ (object language, care spune ceva despre obiecte) și metalimbaj (metalanguage, care spune ceva despre limbaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
emițătorul și receptorul simt nevoia să controleze dacă folosesc același cod (sintagme uzuale: „Mă înțelegi?“, „Vreau să spun că..., adică...“, „Nu te înțeleg, ce vrei să spui?“, „Ce înțe legi tu prin...?“ etc.). Comunicarea artistică poate apela și ea funcția metalingvistică, orientată însă nu numai spre coduri lingvistice, ci și spre coduri culturale/estetice. Astfel, artele poetice fa cilitează decodarea semnificațiilor, oferind „chei de lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în vreme ce comparația ca o strângere de ape pare un ecou peste timp al eminescianului „cuibar rotind de ape“. Se schi țează astfel un fertil dialog poetic peste vremi, prefigurând intertextualitatea care va defini creațiile postmoderniste din etapa a treia - cea metalingvistică - a creației stănesciene. Eul liric se situează în centrul acestui univers „pulsatoriu“ (când mai larg, când mai aproape), ca punct fix și prezență demiurgică mai întâi (în jurul meu) și ca „axis mundi“ mai apoi. Abia ivit în lumină, noul cosmos
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
decala jului" în producția romanescă. Ce este această scriitură de frontieră, planînd între fragmente ce amintesc de stranietatea ei, fie prin povara ontologică a unei viziuni hrănite dintr-o experienă pe care limba gazdă o ignoră, fie printr-o scufundare metalingvistică spre rădăcinile prime ale cuvîntului? Lise Gauvin (L'Ecrivain francophone, 1997) a expus deja pe larg chestiunea unei supraconștiințe lingvistice, de care scriitorii francofoni dau seamă în chipuri diferite, în sensul că propun, în miezul problematicii lor identitare, o reflecție
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu cea din [P12]: construcție separată și reluată prin este că, prezență a modalității/ posibilității. În acest sens, [P8'] definește, explică segmentul introdus în [P8]; Este că devine o marcă privilegiată a acestei activități de parafrazare; ne trimite la dimensiunea metalingvistică a operațiunii: a parafraza [P8] prin [P8'], este ca și cum am identifica semantismul din [P8'] cu cel din [P8] și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de parafrazare; ne trimite la dimensiunea metalingvistică a operațiunii: a parafraza [P8] prin [P8'], este ca și cum am identifica semantismul din [P8'] cu cel din [P8] și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-adevăr, emfaza gramaticală consolidează marcarea parafrazei. De fapt, prin prezentarea celor două cărți ar trebui remarcată o nouă parafrază ironică în [P8']. Cele două situații de parafrază sînt concomitente și pot fi citite ca
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cu dialogul. Din punct de vedere general, argumentația poate fi văzută ca cea de-a patra sau cea de-a șaptea funcție a limbajului, dacă luăm în considerare funcțiile emotiv-expresive, conativ-impresive și referențiale ale lui Bühler, adăugând la acestea funcțiile metalingvistică, fatică și poetico-autotelică ale lui Jakobson. Nu vom intra aici în problematica devenită deja clasică, cea a priorității acordate funcției descriptive (concepția așa-zisă descriptivistă) sau funcției argumentativ-retorice (poziția așa-zis ascriptivistă). Atunci când vorbim, ne referim la o "lume" ("reală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
există efectiv între sistemul descriptiv și lexic, legate prin forma textuală a enciclopediei: dicționarul. Din punct de vedere strict textual, cuvîntului de intrare îi corespunde tema-titlu3, baza și obiectul descrierii. Cît despre definiția și exemplele din dicționar, ele constituie expansiunea metalingvistică a cuvîntului de intrare (sau denumirea), așa cum corpul descrierii este expansiunea (mai mult sau mai puțin dezvoltată) a temei-titlu. Structura este aceeași. A.-J. Greimas (1966 și 1970) consideră că noțiunea de expansiune-definiție a articolului de dicționar presupune o operație
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de dicționar inversat (1970, p. 287), deoarece o listă de definiții (expansiune) face trimitere la denumirile ce trebuie înscrise în grilă. Mai mult, între fiecare definiție și fiecare denumire se interpune o problemă de lectură. În funcție de dificultatea grilei, separarea (distanța metalingvistică) este mai mult sau mai puțin vizibilă, dar, în orice caz, intervine un anumit decalaj, spre deosebire de dicționar, care are drept obiectiv să reducă distanța dintre denumire și definiție. Descrierile pot foarte bine să utilizeze aceleași căi și să tindă către
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
relaționare a actorilor comunicării; un ansamblu de interpretări opuse (metainterpretări) pot fi asociate unor "metapropoziții" de genul: Nu e vorba că nu vă cred... ", decodificată ca: "...dar, pur și simplu nu am încredere în dumneavoastră." [Pease, Garner, 1994:38-39]; • funcția metalingvistică vizează dimensiunea autoreferențială a limbajului (a se descrie pe sine prin intermediul propriilor termeni, favorizînd pe de o parte introducerea elementului subiectiv și, în consecință mistificator, iar pe de altă parte prin indistincția dintre limbajul în care se vorbește și cel
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi: definiția, citarea-bumerang, raționamentul prin ficțiune (M. Angenot), care, în planul pragmatic, echivalează cu cele mai uzitate strategii de persuadare. Definiția se sprijină, înainte de toate, pe un consens al specialiștilor care, ulterior, poate fi generalizat; ea este probantă prin funcția metalingvistică, adică "un argument în materie de terminologie"70, ceea ce o face greu de atacat și respins. O categorie aparte de definiții o constituie cele personalizate, numite de noi redefiniri, prin care înțelegem operațiile de determinare a însușirilor unui obiect (termen
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sesiza ceea ce, din perspectivă semiotică, se numește valoarea de interpretant pentru întregul sistem a unor texte autoreferențiale care conțin direcții estetice. Definite ca "forme de etalare a semiozei în interiorul semnului text și a macrosemnului sistem", artele poetice au o funcție metalingvistică echivalentă cu autoexplicitarea idiostilului (la Arghezi, poeziei Testament îi este atribuit acest rol), așadar facilitează receptarea unui mesaj ambiguizat prin însăși natura lui. Lectorului, în postura de autoritate epistemică (Constantin Sălăvăstru), i se jalonează traseul interpretării "din dorința eului performator
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dacă ar fi numai H2O ar omorî peștii și ar retrage din existență ființa umană"364. Cercetările științifice îi dau dreptate și viziunea transdisciplinară a filosofiei lui Ștefan Lupașcu îl confirmă. Iată de ce poezia este translingvistică. Nichita Stănescu îi zice metalingvistică. De aceea, cuvântul nu mai este cuvânt, ci necuvânt, fiindcă semantica lui vine din tăcerea cuvintelor, adică din enigmatica zonă a transparențelor. Sintaxa e cel mai misterios mecanism subatomic. În mod insistent, Nichita Stănescu a identificat structura materiei de la început
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sp. telenovela (MDN), tetieră < fr. têtière (DEX2), yală < n.pr. eng. Yale (DEX2, internet)6. 3.1.2. Tipul flexionar ă-i: am înregistrat 25 de substantive: acvaristică, africanistică, albanistică, americanistică, anglistică, antiliteratură, birotică, brizură, coplată, democratură, ebenistică, indianistică, indo-europenistică, inventică, metalingvistică, microelectronică, ortoptică, robotică, românistică, protetică, pseudoliteratură, relectură, subcultură, subgrindă, tastatură. Dintre acestea, la 15 se recunoaște sufixul -ică, productivitatea (nu foarte mare) a tipului datorându-se și sufixului. Câteva substantive nu au o formă de plural, încadrarea făcându-se pe
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
concepte, și astfel relația dintre lucruri. Din perspectivă pragmatică, putem spune că avem o intenție acțională sau practică, adecvarea dintre unitățile discursive trebuind să răspundă eficienței intervenției discursive în acțiunea asupra celuilalt, și prin el asupra lumii. 2.6. Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe discursive, putem spune - într-o abordare tridimensională a discursului - că intenționalitatea (în sensul propriu, husserlian, de vizare a ceva) locutorului este trihotomică. Astfel, pe dimensiunea referențială a intervenției sale discursive, locutorul vizează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în timpul combinării, înlănțuirii sau conectării entităților lingvistice, acesta este atent la însuși acest proces sintactic, intenția lui fiind aceea de a închega o secvență discursivă adecvată sau compatibilă din punct de vedere sintactic. Fenomen care este surprins prin sintagma “intenționalitate metalingvistică.” Capitolul 3 DIMENSIUNEA COGNITIVĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: “Dar cum s-ar putea, Socrate, ca acela care spune ce spune să nu spună ce este? Oare nu aceasta înseamnă fals, anume să nu exprimi realitatea?” PLATON - Cratylos Experiența noastră în raport cu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
expresivă este compromisă de absența autorului individual. Este reabilitată funcția fatică, dar contactul are doar rolul de a asigura circulația continuă a doctrinei și nici decum de a pune în legătură două sau mai multe persoane vii, libere. Predomină funcția metalingvistică deoarece accentul cade pe impunerea unui cod: limba de lemn. Acest metalimbaj va fi și el unul de lemn, neaducând nici o informație asupra conceptelor. Funcția conativă sau incitativă este hipertrofiată, chiar descrierile transformându se în ordine și imbolduri. Ilustrativă, în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
comunică”. O face pentru alții, dar și pentru sine. Transmite o informație despre un anumit aspect exterior, dar și despre sine. Componentele actului de comunicare: emițător, receptor, mesaj, cod, canal, context; Funcțiile actului de comunicare: funcția emotivă, conativă, poetică, referențială, metalingvistică, fatică. TIPURILE DE COMUNICARE: După modalitatea de transmitere a mesajului: * Directăcând partenerii de discuție se află față în față; * Mediatăcând, pentru a comunica, partenerii folosesc diverse alte mijloace de transmitere a mesajului (scrisoarea, telefonul, faxul); * Bilateralăcând, într-o anumită situație
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
să văd ce-ai plăsmuit! (G. Coșbuc) (funcția poetică) ........................................ * -Nu-i așa că e frumoasă vara? M-ai auzit? Ce spui? (funcția fatică) ........................................ * -Mă gândesc la cuvântul vara. V,a, r, a.Cuvântul vara e un substantiv format din patru litere. (funcția metalingvistică) ........................................ Într-un discurs/text se manifestă cu precădere unul dintre factori, căruia îi corespunde o anumită funcție a limbii. Structura mesajului este dată de funcția limbii care domină acel mesaj. Așa se explică diferențele dintre un text oral (o convorbire
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
funcția esențială a artei verbale, apelează la sensul conotativ al cuvintelor, apare în poezii. *Este specifică literaturii, dar și în unele mesaje publicitare ; *Ex: Lacrimă de argint, scânteie/Steaua serii în senin (Șt. Augustin Doinaș, Icoane din Carpați) 4. FUNCȚIA METALINGVISTICĂ (axată pe COD) * Predomină în enunțuri care transmit informații despre un anumit cod (definiții, explicații, clasificări ale unor cuvinte, în analize gramaticale, în dicționare, în texte cu caracter didactic). *Scop: Ea presupune intervenții prin care se verifică folosirea și înțelegerea
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
de observare și de măsurare, care introduce o distorsiune (de exemplu fenomenul lui Rosenthal din psihologie). Un element de nesiguranță în demersul științific este introdus de limbaj (indiferent de limba folosită). Nu este cazul să fac aici o incursiune în metalingvistică. Este suficient să precizez ca atât în planul structurii fonematice sau gramaticale a textelor (planul sintagmatic sau lexematic), cât și în cel al semnificațiilor (planul paradigmatic) există imprecizii. Ele țin de însuși modul cum sunt alcătuite limbile (dicționare, alfabete, gramatici
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
trimitere la realitatea propriu-zisă, printr-o regăsire între planul nominal și cel real al cunoașterii (acesta este un x). Ca atare, în ansamblul discursului, procedeele denominative realizează structurări specifice, atribuindu-i caracter didactic și uzînd, în multe cazuri, de funcția metalingvistică a limbii. V. nume, definiție. NIDA 1975; LYONS 1977; ESCANDELL VIDAL 2004. IO DENOTAȚIE. Cuvîntul denotație a apărut prima dată în terminologia logică întrebuințată de J. S. Mill, în corelație opozitivă cu conotație, cu înțelesul de extensiune a unui concept
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]