120 matches
-
asupra materialului lingvistic antrenat în realizarea lui, avînd scopuri explicative sau corective. Ea facilitează înțelegerea și negocierea interactivă a sensului, comentariile metalingvistice (asupra codului, asupra faptelor sau asupra discursului) avînd rolul de a sublinia efectul sensurilor construite. Ca atare, activitatea metalingvistică este în strînsă legătură cu producerea sensului, avînd în obiectiv precizarea, detalierea sau manifestarea reticenței în asumarea enunțului. În cele mai multe cazuri, mijloacele metalingvistice, foarte variate și eterogene, realizează evidențierea procesului de producere a sensului, dar reprezintă și o reflecție asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conținutul enunțului, sau dacă trebuie admis că enunțul negativ este asertiv și că negația face parte și ea din ceea ce se asertează. După O. Ducrot, există uneori necesitatea de a recurge la modalitatea negativă, ca atunci cînd există o negație metalingvistică, dacă enunțul negativ reia un enunț pozitiv, prezentat anterior în discurs, pentru a-l respinge; se poate astfel replica la Așa e corect prin Ba nu, așa nu este corect. Atunci însă cînd negația privește aserțiunea unui conținut propozițional, este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Tipologiile funcționale sau comunicaționale clasifică discursurile după intențiile care le animă. Dintre acestea, cea mai cunoscută a fost cea realizată de R. Jakobson în 1963 și care deosebește discursurile prin maniera în care ierarhizează funcțiile limbii (referențială, emotivă, conativă, fatică, metalingvistică, poetică). Ulterior, s-au realizat însă și alte clasificări ce se cuprind în acest grup, căci, în lingvistica engleză, se disting adesea două funcții majore: una tranzacțională, care corespunde exprimării conținutului, și alta interacțională sau interpersonală, implicată în exprimarea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
măsură a existenței buna-cuviință, acel comportament ritual care oferă fiecărui eveniment o explicație prin prisma etosului comunitar. În tentativa de a defini principiile fundamentale pe care se sprijină concepția populară asupra lumii, autorul se oprește îndeosebi asupra termenilor cu valoare metalingvistică: sămânță, țarină, vatră, nuntire, țesătură, rost. SCRIERI: Ethosul folcloric, sistem deschis, Timișoara, 1980; Folclor și etnologie. Conexiuni, Timișoara, 1987; Existența ca întemeiere, Timișoara, 1989. Repere bibliografice: Mihai Coman, Vasile Tudor Crețu, „Existența ca întemeiere”, REF, 1989, 4; Ivan Evseev, Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286489_a_287818]
-
sp. telenovela (MDN), tetieră < fr. têtière (DEX2), yală < n.pr. eng. Yale (DEX2, internet)6. 3.1.2. Tipul flexionar ă-i: am înregistrat 25 de substantive: acvaristică, africanistică, albanistică, americanistică, anglistică, antiliteratură, birotică, brizură, coplată, democratură, ebenistică, indianistică, indo-europenistică, inventică, metalingvistică, microelectronică, ortoptică, robotică, românistică, protetică, pseudoliteratură, relectură, subcultură, subgrindă, tastatură. Dintre acestea, la 15 se recunoaște sufixul -ică, productivitatea (nu foarte mare) a tipului datorându-se și sufixului. Câteva substantive nu au o formă de plural, încadrarea făcându-se pe
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
abstracte ("polemic", "prescriptiv", "informativ" etc.), care traversează totalitatea genurilor discursive, și categorii mult mai apropiate de împărțirea societății în sectoare de activitate ("politic", "estetic", "etic" etc.) Funcțiile limbajului Tipologia "funcțiilor limbajului" introdusă de R. Jakobson (funcțiile "referențială", "emotivă", "conativă", "fatică", "metalingvistică", "poetică") este cea mai cunoscută dintre clasificările de ordin comunicațional. În acest caz, discursurile sînt clasate pe baza unei funcții dominante. De exemplu, în textele unde predomină funcția "conativă" (foi publicitare, moduri de utilizare etc.), locutorul încearcă să acționeze asupra
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
comunicațional. În acest caz, discursurile sînt clasate pe baza unei funcții dominante. De exemplu, în textele unde predomină funcția "conativă" (foi publicitare, moduri de utilizare etc.), locutorul încearcă să acționeze asupra celuilalt; în schimb, în gramatici sau în dicționare, funcția "metalingvistică" (în care limba se are ca obiect pe ea însăși) ar fi cea dominantă etc. Această tipologie trebuie să fie utilizată cu multă precauție: pe lîngă faptul că același discurs poate mobiliza simultan mai multe funcții, există enunțuri care nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
investigarea textemelor ca unități ale "discursului repetat" - cuprinzând, adică, fenomene precum expresiile idiomatice, proverbele, "citatele celebre" ș.a. - are o vechime considerabilă, ale cărei origini pot fi urmărite până în Antichitate. Cu toate acestea, termenul de textem ca atare este o creație metalingvistică relativ recentă, care s-a impus în cercetarea filologică internațională începând cu deceniul al șaptelea, prin analogie cu mai cunoscutele concepte fonem, morfem, semantem etc. De atunci încoace, termenul a fost utilizat în trei accepțiuni principale. 1.2.1. Prima
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fugă în opt metri, fesul negru, mă știi de cuminte pe banchetă și murmurul de unul singur pe buze detaliu mărit, tușești, curentul electric se întrerupe, revine, lumina pe veghe portocalie, cînd nu ai nimic de spus vorbești, recursul la metalingvistică, așa e de cînd lumea, așa este lumina, accidentul etimologic românesc în lumen, ca să se vadă întunericul afară, pe fondul tăcerea, dacă este prea multă abia vezi, am prins, pe faza redusă, momentul alternativei, personalul Botoșani Iași, desenul și interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
religioase ca atare. În conformitate cu teoriile generale ale limbajului, putem sesiza mai multe funcții ale discursivității religioase: funcția de comunicare (de transmitere a unor informații specifice), funcția de apel (ce-l vizează pe destinatar), funcția expresivă (centrată pe receptivitatea locutorului), funcția metalingvistică (orientată spre cod), funcția poetică (ce are ca obiect enunțul) și funcția fatică (ce vizează contactul dintre participanții la comunicare). În cazul discursului religios, limbajul are și funcția de instituire a realității sacre, de reiterare simbolică a morții și Învierii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Capitolul 1 Introducere în analiza textuală a discursurilor / 29 1. (Re)întoarcere la Saussure, Benveniste și Bahtin / 29 1.1. "Limba discursivă" a lui Ferdinand de Saussure / 29 1.2. "Translingvistica textelor, a operelor" de Émile Benveniste / 36 1.3. "Metalingvistica" lui Mihail Bahtin / 41 2. Locul lingvisticii textuale în analiza discursului / 46 2.1. Interdiscurs și formațiuni sociodiscursive / 48 2.2. (Re)definirea lingvistică a contextului / 57 3. Cîmpul analizei textuale a discursurilor / 61 3.1. Definiții ale textului și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
semanaliză ceea ce el desemnează ca fiind o semantică și o translingvistică" (1972: 345). Această poziție a influențat nemijlocit modul în care ea a tradus, și pe urmele ei T. Todorov, (1981) termenul de metalingvistika al lui Bahtin: "translingvistică". 1.3. "Metalingvistica" lui Mihail Bahtin Metalingvistika este miza principală a cercetărilor asupra dialogismului și polifoniei duse de Bahtin în anii 1920 și prelungite în notele de lucru scrise între 1959-1960 și publicate în 1976, la un an după moartea sa, sub titlul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a "semanticului" (discursul): Formele limbii și formele tip de enunț, adică genurile vorbirii, întră în experiența și în conștiința noastră simultan, fără ca strînsa lor corelație să se rupă. (Bahtin 1984: 285) Rolul determinant al genurilor este un punct esențial al metalingvisticii lui Bahtin: Învățăm să ne turnăm vorbirea în tiparele genurilor și, ascultînd vorbirea celuilalt, îi ghicim genul chiar de la primul cuvînt, îi presimțim volumul determinat (lungimea aproximativă a unui întreg al vorbirii), structura compozițională dată, îi prevedem încheierea, altfel spus
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu dialogul. Din punct de vedere general, argumentația poate fi văzută ca cea de-a patra sau cea de-a șaptea funcție a limbajului, dacă luăm în considerare funcțiile emotiv-expresive, conativ-impresive și referențiale ale lui Bühler, adăugând la acestea funcțiile metalingvistică, fatică și poetico-autotelică ale lui Jakobson. Nu vom intra aici în problematica devenită deja clasică, cea a priorității acordate funcției descriptive (concepția așa-zisă descriptivistă) sau funcției argumentativ-retorice (poziția așa-zis ascriptivistă). Atunci când vorbim, ne referim la o "lume" ("reală
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cu cea din [P12]: construcție separată și reluată prin este că, prezență a modalității/ posibilității. În acest sens, [P8'] definește, explică segmentul introdus în [P8]; Este că devine o marcă privilegiată a acestei activități de parafrazare; ne trimite la dimensiunea metalingvistică a operațiunii: a parafraza [P8] prin [P8'], este ca și cum am identifica semantismul din [P8'] cu cel din [P8] și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de parafrazare; ne trimite la dimensiunea metalingvistică a operațiunii: a parafraza [P8] prin [P8'], este ca și cum am identifica semantismul din [P8'] cu cel din [P8] și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-adevăr, emfaza gramaticală consolidează marcarea parafrazei. De fapt, prin prezentarea celor două cărți ar trebui remarcată o nouă parafrază ironică în [P8']. Cele două situații de parafrază sînt concomitente și pot fi citite ca
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în finalul cărții, i se rezervă o micromonografie sui-generis. Dintr-un anumit punct de observație, despărțirea lui Nichita Stănescu de Eminescu ia forma abandonării metaforismului de fibră romantică. Privit din alt unghi, procesul se înfățișează ca un viraj în direcția metalingvistică. În studiul consacrat lui Ion Barbu, labilitatea conceptului de poeticitate este pusă în relație cu mutațiile modelului general al devenirii în secolul al XX-lea. E vorba de trecerea de la modernism la postmodernism, ca paradigme culturale, definite de P. drept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
îmbălate”, „vuiet prelung”. Eludarea predicatului dă comunicării un ritm rapid: „Ce, boierule, vrei să ne omori?”. Termenii figurați, proveniți din limbajul unei arte nonverbale cum este muzica, îndeplinesc un dublu rol: cel de a defini scriitura, deci cu o funcție metalingvistică, și cel de a se autodefini, cu o „funcție poetică”. Aici muzicalitatea este subordonată ideii. Capitolul Petre, Petre descrie atmosfera după furtună. Vocile devin simbolice. Rebreanu creează un adevărat „oratoriu”. Orchestra este întreaga masă a țăranilor, din care se ridică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
influențelor și ruptura, însemnând "despărțirea de model" pe care îl evidențiază poezia lui Nichita Stănescu, relevă "o primă etapă importantă a reactualizării eminesciene în spațiul literar al anilor 60". Funcția catalitică eminesciană determină la Nichita Stănescu "nașterea conceptului de poezie metalingvistică, o poezie care se folosește doar de cuvântul scris, transcendând constrângerile formale ale limbii". Dialogul pe care îl propune această relație catalitică: Mihai Eminescu Nichita Stănescu, funcționează "obiectiv", ca "necesitate de ființare poetică". Cum lesne se poate observa, demersul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cât și conectarea procesului comunicării la realitatea educațională imediată. Relațiile interpersonale din clasa de elevi sunt indestructibil legate de procesele de comunicare. O anumită funcție, care exercită o multitudine de implicații asupra comunicării educaționale în clasa de elevi, este funcția metalingvistică. Opiniile de până acum, referitoare la comunicarea educațională, consideră activitatea anterioară nu numai ca rezultat imediat al coincidenței repertoriilor celor doi agenți ai comunicării, ci au în vedere și permanenta preocupare a interactanților de a înțelege și de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
care aceasta este valabilă. - pentru receptor: acesta, atunci când nu înțelege ce i se transmite, cereunele lămuriri, de obicei sub formă de întrebare: „Ce vreți să spuneți?”, „La ce vă referiți când...”, „Definiți exact termenii...”, „Din ce perspectivă priviți?...”. Așadar, funcția metalingvistică a limbajului presupune centrarea mesajului asupra codului, corespunzător preocupărilor de a înțelege și de a fi înțeles. Această funcție e frecvent întâlnită și în comunicarea scrisă sub forma apozițiilor explicative. De multe ori, este înlocuită de paranteze (se dau exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
funcțiile limbii, acceptă și perspectiva axiologică. Punctul de vedere original constă în a considera că nu numai funcția de autovizare a mesajului este responsabilă de poeticitatea lui, așa cum consideră lingvistul american, ci și toate celelalte funcții ale limbii (referențială, expresivă, metalingvistică etc.) se modifică, generând poeticitate. Trecând la receptare, sunt urmărite efectele pe care diferitele modificări ale funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
răspuns care mi-a venit în minte ține de păcatul originar al criticii noastre: În critică românească, la început n-a fost cuvîntul, ci ideile maioresciene. Se știe că primul nostru critic a fost filosof și logician. Critică lui era metalingvistica. Deși a făcut unele observații referitoare la limba (batjocorea sarcastic diminutivele romanticilor), critică lui a rămas ideologică, abstractă, sprijinită pe cîteva concepte clare (autonomia esteticului, între ele) de natură teoretică. Maiorescu n-avea plăcerea textului. Așadar, nici a verbalității. Frigiditatea
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
Mâna de deasupra, pe care o invocam în urmă cu o săptămână, pare descărnată: "ŤNichita Stănescu nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, este și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirismť, scrie E. Simion în prefața la Opere din 2002. ŤNichita Stănescu e cea mai mare iluzie a criticii noastre actualeť, scrie, parcă în replică, Gh. Grigurcu, în Amurgul idolilor. Receptarea poetului Necuvintelor stă, toată, între
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
a versurilor; 5) să nu uite că are dea face cu descoperiri (apocalipse), care nu se exprimă în nuanțe conceptuale; 6) să-și reamintească că Nichita a repudiat metafizica abstractă, declamatorie și ostentativă; 7) că poetul a ajuns la expresia metalingvistică din exasperare, dar în nici un caz din dorința de a epata; 8) poetul nu „trîntește“ metafore gratuite doar din capriciul de a face figuri de stil: 9) poeziile nu țin de inspirația lumească; 10) necuvintele sunt tensiuni semantice, de aceea
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]