112 matches
-
acesteia vizează faptul strict literar sau participarea la o luptă sonoră a orgoliilor. Ulterior însă, o dată cu instalarea ei în conștiința receptorilor, statutul inițial se modifică, se îmbogățește: indiferent de epoca în care a fost scrisă, o parodie literară este un metatext, o interpretare fie predispusă către o finalitate critică, fie pur și simplu recuperatoare, autentică și creativă întrucât poate să genereze, la rândul ei, alte opere. Este de altfel mereu invocată, cu referire la fenomenul despre care vorbim, situația punerii față
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
eseistic, al comentariilor naratorului (frecvent, ale personajului narator), al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației, mecanismele de producere a textului [În Femeia în roșu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul și monologul dramatic - moduri de expunere specifice teatrului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit, o creație modernă Unul dintre principiile estetice ale postmodernismului este cel al intertextualității, constând în raportarea - implicită, aluzivă sau explicită, prin citare, parafrazare, metatext etc. - la un textsursă. Din punctul meu de vedere, cunoșterea acestui textsursă este, în mare măsură, utilă, dar nicidecum indispensabilă pentru înțelegerea unei creații ce apelează la intertextualitate. Pe de o parte, relația puternic subliniată între un text literar și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o asumare pe deplin conștientă a dimensiunii clasice, o asociere voluntară la principiile și caracteristicile acesteia. De aceea, prin importanța pe care o au în ilustrarea formării depline și pertinente a neoclasicismelor, li se poate atribui un rol esențial acestor metatexte prin care se construiește de fapt o fundație solidă și coerentă. Acesta este principalul motiv care a dus la opțiunea noastră de a le analiza minuțios în cursul lucrării de față. O tratare independentă a unor astfel de texte care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
parte, și seriozității acordate întemeierii unei baze teoretice a curentului. Poeticile care încep să fie scrise încă din primele decenii ale secolului al XVII-lea atestă o preocupare aparte pentru constituirea unui sistem estetic solid. Numărul deosebit de mare al acestor metatexte accentuează pregătirea îndelungată a clasicismului care nu mai poate fi privit, în acest sens, drept rodul accidental al unei izbucniri bruște a spiritului creator. De asemenea, poeticile, prin eforturile lor de ordonare a actului artistic, concretizează pe deplin dimensiunea accentuat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
au manifestat artistic în mod concret, dar acestea au o pondere relativ redusă față de curentul general. De altfel, neoclasicismele și-au închegat substanța mai mult din realizări teoretice, textele cele mai reprezentative fiind eseurile, artele poetice, articolele critice și celelalte metatexte care au exprimat în mod explicit adeziunea la formula clasică. Acesta este unul din motivele principale care a dus la axarea exclusivă pe acest domeniu în lucrarea de față, considerând că adevărata viață a neoclasicismelor pulsează, de fapt, în poeticile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de la starea originară, ca temelie a cunoașterii umane, la stările ontologice, ca punere în act a imaginilor primordiale. Interacțiunea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale construiește matricea semantică activă a textului. "Circumstanțele textuale" devin "instanțe discursive", valorificând, astfel, complementaritatea text metatext ca procesualitate discursivă. "Vocile discursive", specifice nivelelor de analiză, reprezintă, pe de o parte, complexul dinamic de imagini, prezent în devenirea de la arhetip la mit imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea , iar pe de altă parte, complexul constant de imagini, existent
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o resimte în clipa în care trebuie să facă primul gest? Despre munca de Sisif ce urmează? Despre nevoia de Dumnezeu, Creatorul, cel care îi îngăduie creația. Zidirea. Pentru mine, arta este în primul rând emoție. Iubind, scriind cu emoție, metatextul poate accede la condiția de artă. Cred că în absența iubirii, a emoției, gestul critic și demersul analitic sunt în van. Și-atunci, mă întreb, de dragul retoricii, de ce s-or fi mirat colegii mei că mi-am susținut teza de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
eseistic, al comentariilor naratorului (frecvent, ale personajului narator), al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației, mecanismele de producere a textului [În Femeia în roșu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul și monologul dramatic - moduri de expunere specifice teatrului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit, o creație modernă Unul dintre principiile estetice ale postmodernismului este cel al intertextualității, constând în raportarea - implicită, aluzivă sau explicită, prin citare, parafrazare, metatext etc. - la un textsursă. Din punctul meu de vedere, cunoșterea acestui textsursă este, în mare măsură, utilă, dar nicidecum indispensabilă pentru înțelegerea unei creații ce apelează la intertextualitate. Pe de o parte, relația puternic subliniată între un text literar și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
adică realizare a unui text nou cu mai multe voci în care un text citește alte texte". Textul numit Marin Sorescu s-a scris "corectând" celelalte texte (cu precădere Shakespeare, Cervantes, Dante, Eminescu ș.a.m.d.), dând la iveală intertexte, metatexte, hipertexte numite și "Singur printre poeți", "Iona", "Tinerețea lui Don Quijote", "Teoria sferelor de influență", "A treia țeapă", "Matca", "Descântoteca", "La lilieci", "Răceala", "Ușor cu pianul pe scări", "Vărul Shakespeare", " Unde fugim de-acasă", "Există nervi" ș.c.l. Împărtășim așadar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
coord. Paul Dugneanu, Editura Universitaria, București, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,, Sentimentul morții și conștiința sinelui", http://www.e-reporter.ro/sentimentul-morții-si-constiinta-sinelui-in-opera-lui-max-blecher, 26 martie 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,, Sentimentul morții și conștiința sinelui în opera lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.1 (38), Anul XI, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex Ponto, ianuarie martie, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Receptarea critică a operei narative a lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.2 (43), Anul XII, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conștiința sinelui în opera lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.1 (38), Anul XI, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex Ponto, ianuarie martie, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Receptarea critică a operei narative a lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.2 (43), Anul XII, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex Ponto, aprilie iunie, 2014. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Psihocritica metodă de analiză a romanelor lui Max Blecher", în Metamorfoze. Revistă de studii clasice, nr. 4, ISSN: 2247-3394, Constanța, Societetatea de Sudii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care ia sînge cu lanțeta, șpțer, Înțelege alfabetul plantelor, mișcarea stelelor și caracterul oamenilor. Este pragmatic, docil și Întotdeauna pret a porte-ul tuturor. Marian Constandache Obiectele intimismului casnic Oglinda cît și luciul lacului sunt două modalități autonome În sistemul metatextului eminescian. Avem de a face cu o producere de lectură, citim semne pe aceste suprafețe care sunt acum pagini. Tremurul eroului În oglindă dar și cercurile care le face pe apa În care cade sunt toate semne ale scriiturii. Putem
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care adună la un hipotext mai multe sau mai puține "mărgele hipertextuale" (perechile de serii intratextuale care configurează constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu: 2011, II, 49). Dintr-o perspectivă ce depășește spațiul teluric sau selenar-edenic, de o relevanță deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
49). Dintr-o perspectivă ce depășește spațiul teluric sau selenar-edenic, de o relevanță deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția despre autoreferențialitate (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția despre autoreferențialitate (vezi infra). (S6a) Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția despre autoreferențialitate (vezi infra). (S6a) Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat prin mintea cărui muritor treceau aceste idei (Eminescu: 2011, II, 34
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cheia întâmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă a lui Théophile Gautier care colorează oarecum ideea aceasta [...]. (Eminescu: 2011, II, pp. 62-63). Componentă substanțială a constelației metatextuale, seria intratextuală a metatextului alegorizant presupune să citim rândurile propuse pentru această serie de hipertexte ca și cum ele nu ar explica neapărat fenomenul metempsihozei, ci ar vorbi despre intertext. Pe scurt, considerăm că intratextualitatea ne ajută să înțelegem mai bine proza eminesciană, iar textul eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. [După portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat amestec de vis și rațiune rece", naratorul se întoarce la textualizare, de-scriind text și metatext totodată]. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil (Cezara Eminescu: 2011, II, 70). (h7e) Ieronim privi păreții sculptați cu scene
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
traducă o viziune insolită asupra existenței cotidiene. Ca un veritabil postmodern, servindu-se, totuși, de limbajul neomodernist al necuvintelor, Ana Blandiana își ia povestea în serios, făcând din propria viață o artă poetică. Sufletul, deși în aparență constituindu-se în metatext, se proiectează, în fapt, în interiorul poeticii și, totodată deasupra ei. Sufletul este cel care se răsfrânge asupra exteriorului, întrupându-se apoi în oglindă și luând numeroase chipuri, așa cum ființa poetei are mai multe fațete, fiecare regăsindu-se și descinzând din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
USRFiliala Dobrogea pentru volumul Cinema (povestiri) (2009). Este membru USR și UCIN din 2010, membru RAAS (Romanian Association for American Studies), membru ALGCR, cronicar de film și redactor adjunct al revistei România literară, redactor al revistei Ex Ponto. Text, imagine, metatext și director al departamentului "Ideologie și cultură" din cadrul IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc). Angelo Mitchievici, Simbolism și decadentism în arta 1900 (c) 2011 Angelo Mitchievici pentru fotografii (c) 2011 Institutul European Iași pentru prezenta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]