112 matches
-
adică realizare a unui text nou cu mai multe voci în care un text citește alte texte". Textul numit Marin Sorescu s-a scris "corectând" celelalte texte (cu precădere Shakespeare, Cervantes, Dante, Eminescu ș.a.m.d.), dând la iveală intertexte, metatexte, hipertexte numite și "Singur printre poeți", "Iona", "Tinerețea lui Don Quijote", "Teoria sferelor de influență", "A treia țeapă", "Matca", "Descântoteca", "La lilieci", "Răceala", "Ușor cu pianul pe scări", "Vărul Shakespeare", " Unde fugim de-acasă", "Există nervi" ș.c.l. Împărtășim așadar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
primul). Strategia ambiguizării "personajelor" prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra în pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheamă îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are în centrul narațiunii, ca și al discursului, propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheamă îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are în centrul narațiunii, ca și al discursului, propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic, cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, îi confirmă existența în act. Dacă autoficțiunea mizează pe o estetică a autenticității
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
ceea ce, până la urmă, aflăm despre ea e important, ci ceea ne lasă naratorul să presupunem despre logica lui. În definitiv, dacă tot a inventat, cum el însuși spune, metataxiul, e clar că Radu Cosașu poate folosi lejer mult mai accesibilul metatext.) Poveștile copilăriei se insinuează și aici nu în numele expresivității lor narative, ci în contul formulării maleabile. Scena în care un conflict etnic e transpus într-unul sportiv, rezolvarea lui găsindu-se în mănușile a doi pugiliști, prezintă o recurență demnă
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
fi insesizabila în desfășurarea tramei. Tradusă extrem de prost, cu multe, nesuferite calcuri franțuzești și cu o neglijență mutilatoare cîteodată, Hoții de frumusețe e o carte, pînă la un punct în de-acum clasicizata tradiție a multiplei oferte postmoderniste: policier, love-story, metatext filozofic, povestire cu ramă, găsiți aproape tot ce căutați. Narațiunea propriu-zisă se dezvoltă că dialog între două personaje, un bărbat cu o istorie bizară, ajuns pacient într-un spital de nebuni, si psihiatra căreia i se confesează, o femeie la
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
conform unei alte perspective regizorale, diferite de cele dinainte, în sensul unui mai pronunțat nonconformism, textele sînt lăsate mai libere, impactul asupra cititorului nu e mediat de nici un artificiu. Textele noi, precizările, sînt un fel de indicații de regie, un metatext pe care autorul îl simte ca necesar, după o întreagă carieră de fanatic al adevărului integral. Față de cine a simțit acest autor nevoia să se autodenunțe și cui îi sînt adresate aceste precizări? Tuturor celor care spun azi, din uitare
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
netraduse în română. în ultima secțiune a cărții, intitulată Reflexe ale relațiilor de rudenie în folclorul românesc, Nicolae Constantinescu analizează, pornind de la textul literar popular, relațiile ce se stabilesc în interiorul familiei tradiționale românești. Textul popular e, din această perspectivă, un metatext: prin intermediul lui sunt "citite" aspecte ale unor realități uneori dispărute. Autorul se oprește asupra relației dintre părinți și copii, cea mai firească și cea mai veche relație care îi unește pe oameni, dar și asupra unui tip special de rudenie
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
de intrigă, două-trei scene cu un anume potențial epic - toate rotite în jurul trăirilor eroului, la pubertate sau în armată, în preajma câte unui tânăr de același sex. Dar acest redus conținut de viață trăită este ambalat în straturi-straturi de text și metatext, povestiri pseudo- și auto-referențiale, la a doua, a treia, a zecea mână... Amicii din gașcă, aplicând o grilă deflaționistă discursurilor standardizate ale epocii, vin cu "faze ficționale" care se lungesc la nesfârșit, într-o adâncime autospeculară. Și cultura înaltă, tip
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
discuție chiar această manieră de a-si modifică însemnările zilnice. Intra în scenă trei "personaje" care-și adjudeca într-un fel sau altul textul propriu-zis. Cei trei, "profesorul", Bibulie și "maestrul", se ceartă, se tachinează, convertind ceea ce era un simplu metatext într-un dialog nesfârșit. "Profesorul" are cele mai multe pagini deși, Bibulie, care-l ia veșnic peste picior, este cel mai prezent, cel mai agresiv. "Maestrul" îi inhiba pe amândoi cu prezența să impunătoare; statutul său este incert - nu-și însușește fățiș
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
întîmplări ale somnului. Din loc în loc, "atacuri" de teoretizare: "povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sînt un interesant caz de umanitate." Dar, dovadă de cît de bine învelit e metatextul în poezie, ce spune povestitorul schimbînd persoana la care-și turuie povestea? "Graiul e un hamac comod, în care te întorci pe ce parte îți priește." Și înapoi la cea mai suavă calofilie: "și somnul și-abate ciocanul de puf
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
Pînă aici nimic extraordinar. Dacă intrăm însă în amănuntele de tehnică narativă ale acestui roman, ies la iveală conexiuni fascinante. Tatăl unuia dintre copii (Igor) este mort dar, în același timp, este... naratorul acestei povești. Efectul este ciudat de firesc: metatextul romanului, în care naratorul tradițional putea comunica în voie cu cititorii sau cu personajele, îi permite copilului să poarte un dialog natural (a se înțelege: acceptat de legile literaturii, nu și de cele ale naturii) cu tatăl său. Jocul autenticității
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
literatura". Încercarea de sistematizare/ studiu de caz propune cinci puncte de reper: 1. practicarea autoficțiunii, 2. prezentul ca timp al narării și referință istorică, 3. limbajul direct, frust, denotativ, 4. mizerabilismul fiziologic și obsesia unicității, 5. pastișa intertextualismului și a metatextului. Astfel, prima și cea mai evidentă arie comună se referă la scriitura sinelui, la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
ceață lui Manoil și a lui Iaurta Chiorul. Din păcate, cea mai mare parte a distribuției numeroase creează o atmosferă, mai degrabă decît compoziții. Rostirea lasă mult de dorit, se joacă superficial, fără a se însuși nodurile și semnele unui metatext post-modern. O propunere regizorala dificilă, dar, cred eu, incitantă pentru orice actor. Prea puțini din distribuție pleacă cu adevărat în aventură spirituală și scenica a Cătălinei Buzoianu. O ratare însă cu implicații, pentru că este vorba de Manoil-poetul, personaj principal, o
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
scafandrului Zare Popescu își capătă profilul de personaj tradițional. Relațiile sale cu textul sunt clasice. Ar fi un personaj și atât dacă nu i-am ști istoria romanescă zbuciumată. În general, acest roman autobiografic folosește rețete consacrate de confesiune (jurnalul, metatexte cu efect lămuritor, și nu ambiguizant). Primul, Zare Popescu, schimbă perspectiva acestui tip de biografism - el atrage atenția că experimentul nu a dispărut, ci s-a transformat în sondare calculată, cu arme tradiționale." (pp. 100-101). Acesta fiind nivelul cel mai
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
Cu atât mai gratuite și lipsite de efect sunt cele câteva proze cu trimiteri la scriitori (Ahura Christi, Nicolae Prepelicaru, Adriana Vitell ș.a.) sau cele în care manuscrisul și profesia de scriitor apar ca pretext narativ în încercări superficiale de metatext. Dar, apropo de stil, iată, în final, o mostră: „Erau șapte țărani voinici, cu capetele căptușite în jertfa brumărie a unor oi la fel de simple ca ei. Cu palmele de piatră ponce, își treceau din om în om ștafeta de răchie
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
multe, dacă posezi cunoștințe puține, ai dori să ai - postură subtilă - și mai puține. Dintr-un scrupul al libertății.” Sau: „Frazele care nu-ți reușesc, aidoma unor vipere gata să muște.” Din sumar Revista trimestrială EX PONTO, subintitulată Text/ imagine/ metatext, apare la Constanța, sub egida Uniunii Scriitorilor și cu susținerea Filialei locale a USR și îl are redactor-șef pe prozatorul Ovidiu Dunăreanu, un scriitor care se îngrijește nu doar de soarta propriilor cărți, ci și de viața literară din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2978_a_4303]
-
decât atât, s-a străduit să disloce din ecuația literaturii termenul inefabil de "talent", activând o sin-tagmă profesorală: "știință de carte". Accentul se mută de pe opera vie, organică, pulsatilă, pe textul fabricat după o anumită rețetă; iar de aici, pe metatextul doveditor al inteligenței, ironiei, culturii producătorului literar ce jonglează cu convențiile. Pagina de carte devine intertextuală și autoreferențială, un teren al permutărilor lingvistice sau un spațiu de un alb "semnificativ". Deși a debutat editorial în 1994 (cu volumul Firește că
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
cu totul confuzia legitimă a lectorului, anunță senin că începe "așa, din mai multe părți", până depistează o anumită ordine. Proză și jurnal, ficțiune tratată cu minuție documentară, O limbă comună își înglobează, ca orice text postmodern care se respectă, metatextul. Referințele la propria scriitură și la temele ori personajele predilecte ale cărților publicate abundă în acest volum-arhivă, de o intensă, aproape dureroasă autoreferențialitate. Spre deosebire de "optzeciștii" puri și duri, pe care îi respinge cu un nu hotărât armelor textuale, autorul apropiat
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
lui Anton Holban și pe care autorul studiului de față le pune cu claritate în evidență. De altă parte, exegetul sesizează complexitatea scrierilor lui A. Holban în plan estetico-stilistic, identificând elemente, precum autenticitatea și luciditatea (de factură modernistă), recursul la metatext sau intertextualitate (de tip postmodern), dar și gustul pentru caractere deprins din La Bruyere (romancierul având la activ studii de limbă și literatură franceză și un stagiu doctoral la Paris). În legătură cu Romanul lui Mirel (1929) exegetul afirmă că are meritul
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
101) și are sentimentul că prin asemenea trăsături A. Holban s-ar apropia de G. Bacovia, prozatorul fiind un "analist al stărilor sufletești abisale". La nivel stilistic, exegetul apreciază utilizarea tehnicii jurnalului intim și conchide că "textul se împletește cu metatextul, anticipând proza de factură postmodernă" (p. 102). Trama romanelor din această serie este punctată concis și la obiect: dacă în O moarte care nu dovedește nimic, protagonistul nu era sigur de sentimentele sale, în Ioana același erou (Sandu) devine un
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
proză, în textura frazei există multă intertextualitate, iar ideile Ruxandrei Cesereanu trimit implicit la opere literare mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai puțin celebre. Ceea ce face autoarea este un text (s-ar putea vorbi chiar de un metatext) fapt ce amintește, mutatis mutandis de proza optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârșitul prozei Măgărița și alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
SF-ului să îmbrace două forme diferite. Una este cea a adoptării unor strategii narative deja acceptate în literatură ș...ț Cealaltă este ce a acceptării ideii de abolire a granițelor dintre genuri, specii și moduri literare, dintre text și metatext. Universul SF se poate combina cu cel fantastic sau mitologic, poate implica un joc fascinant și nebun, acceptând oricând (ca orice text literar) introducerea aluziilor metatextuale etc. Și dobândind astfel deschiderea necesară spre lumea intertextului, spre încadrarea în continuumul literaturii
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
Moartea ne face egali, indiferent dacă am fost buni sau răi, bogați sau săraci, oameni simpli sau genii. Moartea-i un dictator comunist. Ceaușescu cu o coasă, așteptându-te acasă.” Andrei Ruse își ia povestea în serios, puținele porțiuni de metatext se petrec tot în interiorul romanului, nimic nu iese în afară: „Dacă am fi fost într-un film, probabil pe fundal ar fi început o melodie ca lumea. Dar nu suntem în nicio comedie cu happy-end, suntem într-un realityshow dramatic
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
Din citatul de mai devreme reținem o formulare: „în cutiile mele”. Carevasăzică, ele nu mai aparțin fondului Deleanu, nici Povestașului - o instanță ce dublează, în textele din carte, eul istoric, documentarist. Daniel Vighi face ce știe mai bine. Construiește un metatext din care nu lipsesc colajul, parodia, umorul și textualitățile de tot felul. Astfel că Istoria din cutia de pantofi este, pe de-o parte, istoria unui oraș efervescent economic, dar anemic cultural. Or, identitatea istorică nu poate fi îndeajuns de
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
toate enunțurile aparent impersonale din poezia lui Nichita Stănescu au acest acompaniament sentimental. Acompaniamentul cunoaște fluctuații de regim afectiv, - de la deznădejde la bravadă și de la refuz la implorare -, dar de stins nu se stinge niciodată. În multe cazuri, mesajul din metatext se revarsă în text, transformîndu-l parțial sau integral în romanță (într-o romanță, bineînțeles, a la Nichita Stănescu)." (31) Din păcate asemenea pasaje sînt urmate de altele de tipul: "În poezia modernă acest curaj de a apela la coarda sensibilă
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]