168 matches
-
care nimeni (autor sau cititor) nu se poate sustrage total.754 Continuitatea, dimensiunea esențială a benzii desenate în serial (publicată periodic în serii de zeci sau sute de episoade) conform opiniei lui Richard Reynolds, este non-istorică, cea intertextuală și cea metatextuală creând o lume subsidiară în care procesele temporale pot fi ținute sub control (deși nu abolește istoria, desparte viața personajelor a super-eroilor, în speță de contextul istoric).755 De altfel, continuitatea structurală metatextuală este strategia prin care textele despre super-eroi
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Reynolds, este non-istorică, cea intertextuală și cea metatextuală creând o lume subsidiară în care procesele temporale pot fi ținute sub control (deși nu abolește istoria, desparte viața personajelor a super-eroilor, în speță de contextul istoric).755 De altfel, continuitatea structurală metatextuală este strategia prin care textele despre super-eroi funcționează ca mituri (mitul fiind, în opinia lui Strauss, la fel ca muzica, un mecanism eficient pentru suprimarea timpului), ea asigurând interacțiunea cu publicul, acesta decizând care este în cele din urmă mesajul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
episod din 1942, când un adversar numit Funnyface aduce personaje din alte titluri de bandă desenată pentru a-l înfrunta pe Superman și este în final demascat, chipul său comportă trăsături vizibil asemănătoare cu ale lui Siegel, într-o lectură metatextuală postmodernă veritabilă). ibidem, p. 27. 601 Michael Shapiro, op. cit., p. 366. 602 Bradford Wright, op. cit., p. 14. 603 Ibidem, p. 15. 604 Ibid., p. 19. Oricum, în cele din urmă Captain Marvel va fi preluat de către DC și după câteva
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care depinde de inițiativa cititorului care o formulează într-un mod oarecum rudimentar, sub formă de întrebare ("Despre ce naiba este vorba?") care se traduce ca propunere a unui titlu provizoriu ("este vorba probabil despre aceasta"). Topicul este deci un instrument metatextual pe care textul poate fie să-l presupună, fie să-l conțină explicit sub formă de marcatori de topic, titluri, subtitluri, cuvinte-cheie. Pe baza topicului, cititorul decide să privilegieze sau să mențină latente proprietățile semantice ale lexemelor în discuție, stabilind
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o eroare, o eroare datorată vanității. Textele bune, sînt convins, trebuie să fie redactate cu cea mai mare simplitate posibilă. (Borges 1980: 329) Captivul pretinde că este reluarea unei cronici a cuceririi Vestului. Cel puțin aceasta este apartenența generică proclamată metatextual în paranteza din fraza a patra.Textul se prezintă ca unul din acele fapte diverse specifice culturii migratorilor colonizatori ai pămînturilor indienilor din cele două Americi. Cele două nume proprii de la începutul textului, singurele de altfel, localizează dublu această întîmplare
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
iluzoria unitate. Cazul cotextualității texte vecine material nu privește numai culegerile de nuvele, de povești sau poezii, ci și paginile din cotidienele noastre, revistele ilustrate, lucrările științifice și chiar ecranul calculatorului nostru. Gerard Genette a așezat în rîndul "transtextualității" comentariile metatextuale care se rotesc în jurul textului și sînt integrate uneori în dinamica sa internă (morala fabulelor și a povestirilor examinate în cap. 6 și 8) și/sau în peri-textul său (prefață, postfață, avertisment etc.). Statutul relației de hipertextualitate dintre un text
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sintetică în Epistola către Algasia. Cu toate că acceptă, în linii mari, lectura istorică și filologică a Cărții lui Daniel, propusă de Porfiriu, cu toate că citează, de asemenea, foarte des și fără a le respinge, unele interpretării iudaice, Ieronim rămâne totuși fidel sensului, metatextual, am putea spune, transmis de autorii creștini, care îi pare firește cel mai potrivit, fiind cel [mai] adevărat. Anticristul, în concepția sa, va fi un personaj istoric, de origine iudaică; el își va face apariția după căderea violentă a Imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întoarce acasă după douăzeci de ani. Proiectată pe fundalul dur al regimului comunist, cartea construiește o parabolă despre memorie și scrierea istoriei, în care reflecția politică se vede adesea scurtcircuitată de diverse artificii postmoderne (aluzii livrești, puneri în abis, deschideri metatextuale). Ș. a mai publicat, în colaborare cu Viorel Mureșan, monografia Leonid Dimov (2000), care, deși suferă pe alocuri de un exces de poetizare, se remarcă prin exactitatea analizelor de text. SCRIERI: Călătoria de ucenic, Oradea, 1993; Femeia în roz, Oradea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
apele din înălțimi: "...cu lacuri albastre (s.n.) și limpezi ca lacrima" (Eminescu: 2011, II, 49). Dintr-o perspectivă ce depășește spațiul teluric sau selenar-edenic, de o relevanță deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
noștri vor fi căutat cheia întâmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă a lui Théophile Gautier care colorează oarecum ideea aceasta [...]. (Eminescu: 2011, II, pp. 62-63). Componentă substanțială a constelației metatextuale, seria intratextuală a metatextului alegorizant presupune să citim rândurile propuse pentru această serie de hipertexte ca și cum ele nu ar explica neapărat fenomenul metempsihozei, ci ar vorbi despre intertext. Pe scurt, considerăm că intratextualitatea ne ajută să înțelegem mai bine proza
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
anaforice asigurate de seria ordinală orientează lectura. Dacă "un text nu este altceva decît strategia care constituie universul interpretărilor sale"* (U. Eco, 1985), atunci organizatorii textuali, prin funcția lor de ghidare, joacă un rol determinant în strategie. Elemente textuale și metatextuale ("pentru început") însoțesc textul, îl comentează pentru a-i determina condițiile de interpretare. Sînt prezentate cele două noutăți: acesta era rolul major al primului paragraf. Cele două macro-propoziții legate prin ÎNSĂ sînt, în acest sens, două argumente legate în vederea conturării
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, este drumul ce intră și iese din satul Pripas, conferind textului circularitate. Drumul devine astfel o metaforă a vieții și a morții, o linie de demarcație dintre realitatea vieții și ficțiunea cărții, căpătând funcție metatextuală. Drumul este personaj în opera rebreniană, fiind personificat cu ajutorul verbelor: „se desprinde”, „aleargă”, „urcă”, ”înaintează”, având semnificația simbolică a destinului personajelor din satul ardelean de la începutul secolului al XX-lea, Prislop: Din șoseaua care vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul, când
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
o altă scenă și să degajez tot atîtea vibrații, căci viața între noi n-a fost niciodată banală, și chiar clipele de plictiseală au avut un sens." Actul rememorării scenei, prezent cu tot ritualul înfățișat și îndeplinind o certă funcție metatextuală, act recuperator în ordinea temporală, are două concurente narative: pe de o parte, scena în sine (reprodusă ca joc de replici, "obiective" și imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de bovarism intelectual și nu numai. Poate că notele de teren, lăsate să se exprime într-un singur volum, ar fi avut mai multă forță din punctul de vedere al antropologiei religiei. De fapt, am ales să reunesc două categorii metatextuale. Prima dintre ele este tocmai înregistrarea a ceea ce am văzut și simțit pe teren, prin priză directă, dar amestecată cu o dorință sinceră de detașare. Topos-ul ezi tării se vede, se simte în text, favorizat de structura pelerinajelor, ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a determina literaritatea mai ales în cazul textelor aflate la granița dintre pseudoreferențial și referențial, deci regulile pragmatice merg în sensul integrării non-literarului în literar mai mult decât invers. În acest scop, de o mare importanță sunt semnalizările paratextuale și metatextuale, care fac, pentru început, distincția dintre factual și ficțional, distincție imposibil de făcut la nivel de microtext. În ansamblul unui text, chiar dacă ficțiunea creează perfect iluzia realității, se conturează totuși stereotipii de gen ori modalități expresive care trădează caracterul fals
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nu este inocentă, dar nu are valoare normativă nici măcar prin antifrază. În opinia mea, Caragiale nu intenționează să ne învețe printr-o ludică hygiène de lettres buna întrebuințare a locului comun. Caragiale nu practică o critică de ecarisaj lingvistic topită metatextual în proza sa, ci descoperă printre primii potențialul estetico-literar al utilizării cli- șeului și felul în care deformarea limbii devine o sursă de expresivitate și un revelator pentru reflexul mentalitar. În studiul „Fonction du cliché dans la prose littéraire” din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
animalul magic. Un simbolism diferit rezultă din clasa eroilor care au numele legat de principiul focului ca simulacru solar. Drăgan Cenușă, Cenușotcă/ Cenușoschi și Șperlă își petrec etapa premergătoare încercărilor inițiatice în reziduurile care îi marchează la nivel onomastic. Explicațiile metatextuale din basmul cules de Tudor Pamfile revelează audienței sensul regionalismului: „cel fecior de împărat trebuie să fi fost mare zăcaș. Că ce-i șperla, decât jăraticul focului potolit și cum să se cheme cel care stă pururi în vatra focului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
hai(de) pătrunde în româna standard și este generalizată astăzi în toate registrele comunicării, chiar și scrise (în contextele care reclamă/admit forme alocutive). Formația apare frecvent în presa scrisă cu funcție de evocare/chemare la asociere a cititorului reprezentativ (funcție metatextuală). Haideți să lămurim lucrurile. Expresia "separație și echilibru" provine, în principiu, din dreptulanglo-american, unde apare ca checks and balances ("22", 8−14.II.2007) Păi, dacă tot am început să fim sinceri și să-i chemăm pe DIP și Năstase
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
audiență care nici nu mai apare, pentru "comentarii", în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză iată, totuși, un detaliu metatextual notabil! și pentru a scăpa de sub autoritatea exacerbată a unui părinte sever (reverend anglican). Ea (de observat că protagonista-povestitoare nu are nume) obține o slujbă de guvernantă (la un înalt aristocrat londonez) cu rigori cam ciudate. Tînărul nobil își ține
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Teoretic, el este doar un copil de țigan, găsit de domnul Earnshaw, într-una dintre călătoriile sale, pe străzile din Liverpool și adus, din compasiune, în familia proprie, pentru a crește alături de copiii săi, Hindley și Catherine. Practic, la nivel metatextual, sîntem invitați să înțelegem altceva. Heathcliff e fiul nelegitim al lui Earnshaw (născut pesemne din legătura pasională cu o sclavă creolă sau negresă, din Liverpool, știut fiind că faimosul port englez a constituit decenii întregi, oficial și, apoi, neoficial, un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
faptului de a fi autor. O radiografie "în clar" a angoasei, incertitudinii și labilității din umbra fiecărui destin estetic. În fond, la acest nivel așa-zicînd "generalizator", lectorul descifrează codul, să zicem "înalt", al romanului Author, Author!. În chiar calitatea sa metatextuală, în capacitatea de a-l folosi, cu alte cuvinte, pe James ca model pentru o întreagă clasă de personaje (extinsă, în forme variate, însă complementare, din straturile cele mai profunde ale tradiției, pînă în miezul postmodernității), clasa autorilor de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
seama că el este un scriitor cu priză la publicul american, dincolo de aparenta sa ariditate. Am realizat totodată că acel grad redus de "ficționalitate" are meritele lui, provocînd uneori lectorul preocupat de revelarea "adevărului" din spatele schemei alegorice la articularea scenariilor metatextuale (rememorez destule întrebări haioase ale studenților americani, generate nu atît de naivitatea lor funciară, cît de micile ipocrizii estetice afișate de Bellow: o fată dori să afle dacă Ceaușescu dăduse ordin, într-adevăr, ca șoselele să fie construite din reziduuri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Murakami. Acțiunea se petrece, într-adevăr, în Japonia anului 1984, iar personajele de prim plan se referă, în cîteva rînduri, la faimoasa parabolă orwelliană, dar interac țiunea genuină dintre cele două narațiuni se petrece pe un palier mai degrabă metatextual. E vorba despre planul semnificației ultime din alegoria lui Haruki Murakami. Orwell, se știe, imaginează un univers concentraționar, unde maleficul Big Brother controlează tiranic destinele tuturor. Aparent, în 19Q4, un astfel de control psihedelic lipsește. Lipsește și cea mai neînsemnată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
marchează evadarea din sugestia panteistă spre un spiritualism răsfrânt în sine - autocunoaștere matură și semn al schimbării viziunii lirice. Un ciclu din Salonul olandez (1979), alcătuit pe motive din maeștri pictori olandezi (dar și flamanzi și chiar Salvador Dalí), este metatextual: narația iconică este transmisă elegiac, în interpretări diafane. De altfel, N. a asigurat și comentariul câtorva albume de artă plastică universală publicate în anii ’70-’80 ai secolului trecut (Turner, Monet, Constable, Whistler, Caravaggio, Vermeer). O grădină pentru Orfeu (1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
doar prin pronumele personal, permite identificarea cu cititorul (în fragmentul secund) sau, din partea cititorului, cu naratorul-autor (în primul). Strategia ambiguizării "personajelor" prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra în pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheamă îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are în centrul narațiunii, ca și
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]