237 matches
-
dormitor” (1795) a Marchizului de Sade, un personaj explică ideea ca o dovadă rațională pentru decriminalizarea omuciderii. Metempsihoza este menționată și este mecanismul cheie al scurtei povești „"Metzengerstein"” publicată în 1832 de către Edgar Allan Poe. Poe se întoarce la subiectul metempsihozei în „"Morella"” (1835) și în „"Portretul oval"” (1842). Herman Melville menționează metempsihoza în capitolul 98 din „"Moby Dick"”: „O! Metempsihoza! Pitagora, care în luminoasa Grecie, cu două mii de ani în urmă, a murit, atât de bun, atât de înțelept, atât
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
dovadă rațională pentru decriminalizarea omuciderii. Metempsihoza este menționată și este mecanismul cheie al scurtei povești „"Metzengerstein"” publicată în 1832 de către Edgar Allan Poe. Poe se întoarce la subiectul metempsihozei în „"Morella"” (1835) și în „"Portretul oval"” (1842). Herman Melville menționează metempsihoza în capitolul 98 din „"Moby Dick"”: „O! Metempsihoza! Pitagora, care în luminoasa Grecie, cu două mii de ani în urmă, a murit, atât de bun, atât de înțelept, atât de sensibil...”. Se face referire la metempsihoză și în „"Cartea Vârcolacilor"” (1865
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
și este mecanismul cheie al scurtei povești „"Metzengerstein"” publicată în 1832 de către Edgar Allan Poe. Poe se întoarce la subiectul metempsihozei în „"Morella"” (1835) și în „"Portretul oval"” (1842). Herman Melville menționează metempsihoza în capitolul 98 din „"Moby Dick"”: „O! Metempsihoza! Pitagora, care în luminoasa Grecie, cu două mii de ani în urmă, a murit, atât de bun, atât de înțelept, atât de sensibil...”. Se face referire la metempsihoză și în „"Cartea Vârcolacilor"” (1865) a lui Sabine Baring-Gould, aceasta luând în discuție
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
oval"” (1842). Herman Melville menționează metempsihoza în capitolul 98 din „"Moby Dick"”: „O! Metempsihoza! Pitagora, care în luminoasa Grecie, cu două mii de ani în urmă, a murit, atât de bun, atât de înțelept, atât de sensibil...”. Se face referire la metempsihoză și în „"Cartea Vârcolacilor"” (1865) a lui Sabine Baring-Gould, aceasta luând în discuție transmigrația sufletului de la om la bestie.
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
la Liège. Ea a fost publicată pentru prima oară în ianuarie 1891 în "Figaro illustré", apoi republicată într-o formă remaniată de Michel Verne în antologia "Ieri și mâine" în 1910. În lumea imaginată de Jules Verne, ființele sunt supuse metempsihozei, urcând sau coborând pe scara evolutivă a speciilor. De Ratine, fiica familiei de șobolani Raton, se îndrăgostește prințul Kissador, care dorește să o transforme în om. Fiind refuzat, apelează la serviciile vrăjitorului Gardafour pentru a transforma întreaga familie în stridii
Aventurile familiei Raton () [Corola-website/Science/323936_a_325265]
-
Zagreus, rezultat dintr-o îmbinare a calităților lui Helios și Chtonos-Dionis, e important pentru înțelegerea orfismului și a misterelor eleusine. Ca în cadrul acestora, adeptul lui Sabazios își află izbăvirea la traci în mod individual, prin ritualuri inițiatice. Diferită de doctrina metempsihozei la orfici e credința tracilor într-o înviere reală prin Sabazios, implicând atât nemurirea sufletului cât și cea a trupului. Din legătura lui Sabazios cu Zeița Mamă se naște primul preot al cultului trac, identificat cu regele trac Rhesus, cu
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Demetra, datate în a doua jumătate a secolului V î.Hr. (terminus post quem), erau atribuite lui Orfeu. Cultul se pare că nu era unitar în Grecia, ci varia geografic, în funcție de diversele influențe ale tracilor, fenicienlor ori frigienilor. Influența egipteană asupra metempsihozei orfice, presupusă de Herodot, nu a putut fi dovedită. Orfismul a avut probabil și după alungarea tiranilor Hippias și Hiparh mulți adepți, atât în rândurile grecilor cât și, ulterior, la romani. Fiind un cult esoteric, nu i se cunosc însă
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
bunăoară viziunile mistagogilor de orice gen drept primitive datorită caracterului lor aparent pragmatic. Religia orficilor preia în mare parte temele cosmogonice ale mitologiei grecești, dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, și fiul lui, Dionysos. După așa-numita "Teogonie rapsodică" a orficilor, Cronos (Timpul) a creat din Haos și Eter Oul Cosmic. Din acesta a ieșit puterea vitală
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
realizările sale”. Criticul și dramaturgul irlandez George Bernard Shaw a spus: „Povestea lui Lady Ligeia nu este doar una dintre minunile literaturii: ea este de neegalat și de neabordat”. Profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga a scris că „Ligeia” are la bază „motivul metempsihozei, al reîncarnărilor unui suflet în variate învelișuri în vieți succesive”, ea nefiind „decât o altă modalitate de prelungire a vieții individului în timp, o liberă mișcare înainte și înapoi pe dimensiunile timpului”. Roger Corman a adaptat povestirea în filmul "The
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
închisă” definitiv în secolul al XII-lea pentru sunniți. Ismaeliții, sau șiiții septimani („cu șapte imami”), sunt deseori considerați a fi extremiști. Heterodoxă față de sunnism, doctrina septimană insistă asupra unei interpretări alegorice, chiar gnostice, a textelor sacre și crede în metempsihoză. Acestora nu li se transmite decât o singură dată adevărata cunoaștere, câștigată sub conducerea unui imam. Doctrina arată evidente influențe ale maniheismului iranian, ale neoplatonismului și probabil ale gândirii indiene. Ezoteric în esență, în ciuda aspectului său politic militant, ismaelismul pune
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
ești ca un zeu care nu ne mai spune nimic. poete tâlcurile tale sunt menestrele... D Lestine iterare 53 PE LA CRĂCIUN... nu-nțelegeai care e diferența între culoarea verde și cea roză. totul se tăinuia în chintesența efectului de a... metempsihoză. nici polii geografiei nu au grade. acolo gravitația-i doar masă și nu în ipoteze retrograde se dibuie mișcarea din melasă. melasă zic mișcarea browniană în care-n veci materia cutează sfidând formula euclidiană fiind atipic cel care dictează. pilulele
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
roman, Misterele românilor (publicat în foileton la „Bucegiu”, în 1879, varianta ultimă găsindu-se, sub titlul Din altă lume. Amintiri din războiul turco-român, în „Universul literar”, 1889), ia ca model Misterele poporului de Eugène Sue, unde înscenarea este axată pe metempsihoză. În jurul eroului, vlăstar al unei vechi familii țărănești din Munții Bucegi, se țese o mișcare epică încâlcită, cu multe elemente fantastice, onirice, ducând până la începuturile daco-romane. Ceva din viziunea eminesciană a etnogenezei ori din atmosfera sadoveniană prezentă în Creanga de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
ț Citirea durase lung timp. A trebuit să luăm ceaiul pe la douăsprezece și jumătate. Nu-mi aduc aminte bine critica dlui Maiorescu asupra nuvelei, dar știu că a făcut o critică. Cât despre ceilalți, era unanim admis, că aparte teoria metempsihozei, nuvela era de o extravaganță neiertată. D-l Iacob Negruzzi repeta necontenit: - Ce au să zică cititorii Convorbirilor ? Asta nu l-a împiedicat însă să ia din mâinile lui Eminescu manuscriptul și să-l puie în buzunar.” O asemenea exigență
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
părea că vrea să treacă neobservat cu orice preț. Dar lăsase să-i scape că lucra la un jurnal, sau la o editură, pentru ceva În care era vorba (iar aici opiniile martorilor difereau) de fizică, de metan sau de metempsihoză. Dar În mod sigur de arabi. Secțiile de poliție și posturile de carabinieri intraseră În alarmă. Deja primeau semnalări, după aprecierea anchetatorilor. Doi cetățeni libieni opriți la Bologna. Desenatorul poliției Încercase să facă un portret-robot, care acum trona pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
creații, pe care nu știu să le fi întrecut, sau chiar egalat, alți interpreți, nu numai de la noi, ci și de aiurea. Nu-mi aduc aminte în care act, Adam cântă recitativ câteva cuplete, al căror cuprins exploatează legenda unei metempsihoze ciudate, după care fiecare om ar constitui a doua fază a unei existențe, în care prima ar fi trăit-o în formă de pasăre. Aceasta ar explica de ce fiecare om seamănă cu o pasăre anumită; de ce unul e hrăpăreț ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
față de "paradisurile artificiale" și față de somnul anormal, derivat din narcomanie, îl desparte pe Eminescu de Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont ș.c.l. Cercul opt, Hypnos și Thanatos, va urmări astfel, visul și "conștiința captivă", raporturile veghe/entropie, somnie/negentropie, Narcis-Hypnos-Echo, problema metempsihozei și a zădărniciei universale, fundamentul gândirii eminesciene. Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la întâmplare, ale modului în care se fac aceste echivalări: "Decelând mitul lui Narcis, observăm că ne aflăm în fața unui paradox asemănător cu cel al dublei naturi a electronului corpuscul / undă"; și: "Ca și Gödel, Eminescu încearcă să motiveze matematic metempsihoza, pornind de la legea identității numerice". Două fapte se impun atenției cititorului descurajat de această avalanșă de informații științifice și echivalări uimitoare: mirat el însuși, autorul remarcă, deseori, "bogăția" poeziei în raport cu știința ori cu filosofia; și mirarea și echivalarea se datorează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reală a disponibilităților sale. Într-un loc el demonstrează cu subtilitate că "textul eminescian se structurează pe paradigma integrală a călătoriei în oglinzi, fie că e vorba de Memento mori, fie că vorba de Luceafărul sau de prozele pe tema metempsihozei", apelând la structurile acvatice bachelardiene. Altundeva emite ipoteza că somnia marelui poet este "o ipostază a naturii" spre deosebire de alți romantici visarea fiind "cu precădere produs al unei imaginații nestăvilite". După cum de-a dreptul fascinantă este interferența propusă între Luceafărul eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mentalitatea sursologică, acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum reiese în special din postuma Preot și filosof, pune în cauză schisma dintre creștinism și metafizică. O permanentă răfuială întreține Theodor Codreanu cu eminescologia tradițională care l-a "osificat" pe poet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un simț religios, convertit într-o obsesie animistă. Adam poseda o asemenea viziune asupra lumii, numai că la el era vorba de un panteism inocent, aparținând poate acelei inocențe primare care i-a determinat pe mulți gânditori să creadă în metempsihoză. La Alex, însă, animizarea mediului înconjurător era de natură neurotică și coruptă, o ultimă distorsionare a acelor impulsuri artistice cu care se jucase atât de incert. Avea senzația că lucrurile apar și dispar, că se dematerializează cu o malițioasă bizarerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îngerul nu ne-a spus să-l omorâm, să-l stâlcim pur și simplu fizic, pe drăcușor, căci acesta s-ar putea strămuta, reîntrupându-se chiar într-unul dintre voi, netoților, îl corectează Bursucul. Ar începe atunci sarabanda, dansul spiralat al metempsihozei, caruselul urmăririlor palingenetice burlești și toată nebunia. Așa este! De aceea Antichristul nu trebuie ucis ad-litteram, ci anihilat, exorcizat, ca entitate diavolească. Prin botez, fiind vorba despre o atare manifestare corporală concretă, aparent infantilă, ca interfață a Răului, concluzionează Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu o reincarnare într-un animal demn de disprețuit într-o altă viață; nu există alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. în mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai sus: în mod categoric. Platon datorează mult - dacă nu cumva esențialul gândirii sale - lui Pitagora. Dar filosoful căruia nu-i plăceau bobii datorează conținutul doctrinei sale gimnosofiștilor, adică, de fapt, yoghinilor hinduși. Reactivând tezele platoniciene asupra sufletului și a metempsihozei platoniciene, gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
au putut crede asemenea baliverne. Montaigne recuză gândirea speculativă, latura teoretică și idealismul sub toate formele lor. Și atunci cum să-ți găsești fericirea la greci? în Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne își bate joc de opțiunile pitagoriciene privitoare la metempsihoză și metensomatoză. Deci și de cele ale lui Platon care preiau aceste teze... Ce idee, sufletul imaterial separat de trup și destinat paradisului - pus în paralel în Eseuri cu raiul musulmanilor, la fel de aberant - sau infernului, după cum și-a trăit viața
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]