478 matches
-
pantonim, cu exemple ca grădina, camera etc. Specialistă recunoscută în stilistică, Mihaela Mancaș dă o lecție autorităților înseși în materie de descriere, care n-au cunoscut sau au uitat această disciplină. Se tratează altfel descrierea figurativă, cu frumoasa dialectică a metonimiei, paralela, formele de discurs, inserarea descrierii în narațiune. încheierea autoarei este semnificativă pentru întregul demers: "proza secolului al XIX-lea înregistrează, în stil, o mare parte din procedeele universale ce țin de realizarea descrierii" (p. 143). în mod analog este
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
de grup eticheta negativă prototipică să fie cea a nebuniei, adică a anormalității față de regulile grupului. Sensul expresiei se înțelege foarte bine din context, iar fiecare dintre componente intră într-o serie deschisă de echivalențe aproximative, produse prin metaforă sau metonimie, prin extindere de sens sau specializare, sau pur și simplu prin asocieri formale și jocuri de cuvinte. Liliecii sînt un echivalent zburător al păsărelelor, iar mansarda e inclusă într-o lungă listă de metafore ale capului. În genere, în limbajele
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
sau ca simplă ignorare. În argou par să fi pătruns și sensurile celui de-al doilea flit, regionalismul înregistrat în DA: la Nina Croitoru Bobârniche flit apare și cu sensul de "gură" (dar și cu cel de "scuipat", produs prin metonimie pornind de la gură, sau poate prin metaforă, pornind de la insecticidul-spray); și George Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, înregistrează sensul "gură". Mai puțin fixată este expresia a trage un flit ("Aschimodia nu i-a tras un flit între
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
Povestiri crepusculare, 1973), foarte posibil determinantă și emulativă, din aceeași epocă a transferului la expresia prozei. Cele patru anotimpuri, 1977, variațiuni tematice și vizionare, configurează un ciclu temporal simbolic. Cele patru anotimpuri, din iarnă până-n toamnă, închid un an, drept metonimie a timpului întreg. În Capela cu fluturi urmărim proiecția într-un fantastic alegoric. Biserica pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
îndelungă ispășire - se încarcă de greutatea unei apoziții anamorfotice: apropierea comorilor, gustul lor de cenușă modifică figura Fledei pînă la chipul care fusese dintotdeauna al ei, ascuns însă cu dibăcie în grimasele victimei: în cadrul tabloului, alături de odioasele objets d'art (metonimie perfectă a traficului de plusvaloare din care Fleda, la început, fusese exclusă), chipul odios al Fledei, predător și-n același timp răbdător, transpare dintr-o dată ca o halucinație tactilă: Este o scriere care nu are sfîrșit și care nu trăiește
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
existenței. E neîndoios și o subtextuală ripostă la o epocă a absurdului potențat, o expresie a dezgustului și a revoltei provocate de condiția umană în totalitarism, mai bine articulată ca atare decît la șaizeciști. Prezumăm că printr-un soi de metonimie morală poetul ajunge la viziunea compactă a unei umanități sinistre, precum un ecou fie și tardiv ori măcar prelungit al unor orori istorice (la un moment dat, notează: "tu știi că în fiecare clipă ne întîlnim cu istoria" - Cititorul). Unele
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
din cameră căldura corpului tău, că el îți lua locul. De multe ori îți lua ceasul de lîngă noptieră, de lîngă pat. Tu dormeai acolo și el intra, pac!" (p. 291). Salutul ajunge așadar să denumească, ironic, antifrastic și prin metonimie, mai multe tipuri de furt care au în comun reperele spațio-temporale, nu și tehnicile sau abilitățile specifice. Se confirmă, încă o dată, instabilitatea termenilor argotici, ușurința cu care ajung să desemneze obiecte și acțiuni înrudite, dar nu perfect identificabile. Din aceeași
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
au sensuri asemănătoare: epitet peiorativ pentru o persoană, denumire a organului sexual, desemnare a stării de pierdere a conștiinței produsă de beție sau droguri. Termenul englezesc monkey are, printre altele, sensul sexual, pe acela de unitate monetară (poate printr-o metonimie), dar descrie și starea consumatorului de droguri. În argoul francez, singe are mai ales sensul de "șef, patron" (Dictionnaire de l'argot, Larousse, 1990); scimmia, în italiană (mai exact, în unele dialecte din nord), trimite la starea de beție (E.
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
s-a observat că atât trocar, cât și gabor trimit la spațiul ardelenesc). Trecând în revistă diferite explicații, Al. Ciorănescu preferă totuși să vadă în trocar o aluzie la "animalul care mănâncă din troacă". Ar fi atunci vorba de o metonimie combinată cu o metaforă depreciativă (care face trecerea de la troacă la porc și de la acesta la o categorie umană). De altfel, și troacă e un termen pentru polițist sau gardian, folosit curent de M. Avasilcăi, în Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
binar și Ťtabularť". Preluarea unor paradigme și modele structuraliste nu este însă lipsită de o anume tensiune polemică, în măsura în care criticul vorbește despre "o diferență fundamentală între, să zicem, modelul jakobsonian și cel utilizat de noi: prin propunerea axei metaforă vs. metonimie ni se explică performanța lingvistică, dându-se socoteală de realitatea lingvistică a textului literar. Axele lui Jakobson ne oferă cadrul de bază nu numai pentru perceperea rațiunii de a fi a unei suprafețe textuale, ci și pentru descrierea unei opere
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
observație a Mihaelei Mancaș, invocată insistent de Manolescu, privitoare la istoria locală a contingentei (de data aceasta) metafore. Până la apariția lui Eminescu, pașoptiștii se exersaseră mai cu seamă în tropi rudimentari, de felul epitetelor ornante sau, eventual, al sinecdocelor și metonimiilor. Așadar, drumul de la concret la abstract se dovedea, pe atunci, impracticabil. Iată motivul pentru care versul "Braț molatec ca gândirea unui împărat poet" i se va fi părut exagerat atât de regulamentarului Maiorescu. Peste un veac, Nicolae Prelipceanu nu mai
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
parte și întreg. între un întreg infinit ca forță de proliferare, ce trece dincolo de constrîngerile fizice ale pînzei, și o parte ea însăși mărturie a întregului prin bogăția sugestiilor coagulate pe un spațiu determinat. Asemenea lui Arcimboldo, Georgeta Năpăruș creează metonimii plastice și redefinește noțiunile în cîmpul imaginarului. Eposul ei, atît de confortabil și de generos la prima vedere, este, în profunzimea lui, o încercare patetică de a salva pluridimensionalitatea unei lumi subminate implacabil de ignoranță și amenințate permanent de uitare
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
tine, Gică?/ Te fac pe zece un barbut..." (Nichita Stănescu, text din 1955, în Argotice, 1992: 47); "O pereche de Ťoaseť măsluite este cumpărată pentru sume variind între 100 000 și 250 000 de lei" (Evenimentul zilei, 1647, 1997). Prin metonimie, denumirea zarurilor trece și asupra jocului caracteristic, prin simpla folosire a pluralului ("Multe alimente a pierdut la Ťoaseť", I. Chertiție, Confesiunile unui gardian, 1991: 148) sau în expresia a da cu osul "a juca barbut" (N. Croitoru Bobârniche, Dicționar de
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
și babaroase: termen cu etimologie incertă, care a fost explicat, nu foarte convingător, prin apropierea de băbăreasă și care se folosește și ca nume pentru barbut sau pentru un joc asemănător cu acesta. A juca barbut - act desemnat, printr-o metonimie asociată cu o metaforă, de expresia a da o gheară - implică existența unui număr destul de mare de formule specifice: șanu Brăila, juma-juma, la perechi, la ce vine, para-n coadă, para-ndărăt (la pace). Evocările literare, memorialistice sau pamfletare le
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
muncii mele. Nu pot citi atacuri (răni) privitoare la aceste domenii, fără a mă simți într-un mod lamentabil mai singur, mai abandonat ca înainte: prăbușire a Recursului, chiar dacă atunci când era prezent nu recurgeam niciodată la el în mod direct. Metonimie exhaustivă (panică) a Doliului, a Abandonului. 18 mai 1978 La fel ca dragostea, doliul lovește lumea, mondenul, irealitatea, inoportunitatea. Rezist lumii, sufăr din cauza a ceea ce-mi cere, de pretenția ei. Lumea îmi sporește tristețea, asprimea, zăpăceala, iritarea etc. Lumea
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
căprioară; în franceză, în secolul al XVIII-lea, trăsurii ușoare (care saltă din piatră în piatră!) i-a fost atribuită denumirea cabriolet, pornind de la verbul cabrioler, la rândul său legat de cabriole, împrumut din italiană: unde termenul capriola (provenit, prin metonimie, conform unei explicații destul de credibile, din capriola „căprioară") are sensul „salt", cu particularizări în gimnastică, balet, echitație; și dicționarele noastre înregistrează pe cabriolă, ca termen de echitație, desemnând un anumit tip de salt al calului. În română, cuvântul cabrioletă este
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
sarcina celui care scrie «istoria stilistică» a perioadei” (p. 15). Și iată concluzia, ireproșabilă: „Principiul stilistic definitoriu al romantismului - armonia textului ca reflex al armoniei cosmice - trebuie completat cu o consecință directă de natură figurativă: specifică limbajului poetic romantic rămâne metonimia, figura contiguității. Asta nu înseamnă că metafora ar fi absentă, dar metonimia domină. Atât ritmul, cât și rima, reprezintă ele însele recurențe calculate, contiguități cuprinse în reguli determinate; supremația metonimiei nu ne mai miră, deoarece însăși opera literară ia forma
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
concluzia, ireproșabilă: „Principiul stilistic definitoriu al romantismului - armonia textului ca reflex al armoniei cosmice - trebuie completat cu o consecință directă de natură figurativă: specifică limbajului poetic romantic rămâne metonimia, figura contiguității. Asta nu înseamnă că metafora ar fi absentă, dar metonimia domină. Atât ritmul, cât și rima, reprezintă ele însele recurențe calculate, contiguități cuprinse în reguli determinate; supremația metonimiei nu ne mai miră, deoarece însăși opera literară ia forma unei «mari sintagmatici»” (p. 17). Că metoda e, totuși, flexibilă, o dovedește
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
consecință directă de natură figurativă: specifică limbajului poetic romantic rămâne metonimia, figura contiguității. Asta nu înseamnă că metafora ar fi absentă, dar metonimia domină. Atât ritmul, cât și rima, reprezintă ele însele recurențe calculate, contiguități cuprinse în reguli determinate; supremația metonimiei nu ne mai miră, deoarece însăși opera literară ia forma unei «mari sintagmatici»” (p. 17). Că metoda e, totuși, flexibilă, o dovedește faptul că în preliminariile secțiunii secunde, dedicate Sfârșitului secolului, Mihai Zamfir o pune între paranteze. Aici, el nu
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa) și comparația („asemăluirea”). Figura lui preferată va fi însă hiperbola, utilizată sub cele mai variate forme; iar din aria semantică va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales cînd este vorba de ochi ca imagine a iubitei. Hiperbola dă naștere celor mai specifice versuri ale poetului; în ea se concentrează spiritul lui Conachi (dacă de spirit poate fi vorba), concomitent jelania și galanteria
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
depreciative: „prost”, „fără valoare” sau cel puțin „nedorit”. Nu sunt multe derivate de acest tip: mai cunoscut e hârțogăraie, format de la o bază oricum conotată peiorativ (hârțoagă). Ca și hârțogărie, hârțogăraie desemnează mulțimea de hârtii inutile, plicticoase etc., devenind - prin metonimie - un echivalent colocvial al termenului birocrație. Cuvântul este destul de prezent în limbajul familiar și publicistic actual: „9 milioane de euro aruncate pe hârțogăraie” (Jurnalul Național, 8.10.2010); „Mai puțină hârțogăraie: Polițiștii nemțeni au scăpat de caietele profesionale” (realitateamedia.ro
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
titlul „Concret și abstract în poezie”. Exemple negative: Radu Boureanu (cu poemul „Moartea morilor de vînt”), Mihu Dragomir, I.Crînguleanu, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Anghel Dumbrăveanu, C.Nisipeanu. Argumente sînt estetice, cîteodată chiar cu observații de sofisticată teorie literară (procedeul metonimiei greșit utilizat, compuneri plate, sărace în idei poetice, rostogoliri grandilocvente de cuvinte și metafore), dar există și o evaluare concretă, cu nume, iar aceste nume, pe bună dreptate incriminate pentru lipsa valorii estetice a textelor, sînt, așa cum s-a văzut
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5176_a_6501]
-
motivație: regăsește sensul prim, etimologic, al substantivului fr. coulisse. Termenul românesc a fost preluat din franceză atât cu sensul sau propriu, cât și cu cel figurat: fr. coulisse a desemnat inițial decorul mobil, panoul glisant din spatele scenei, ajungând apoi, prin metonimie, să se refere la spațiul din spatele său. Culisele teatrului se leaga deci, etimologic, de verbul tehnic a culisa. Sensul figurat al substantivului culise (care primește în DEX eticheta corectă, dar ușor exagerată, „peiorativ”) este descris prin „dedesubturile unor acțiuni sau
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
ușoare"; asemănătoare sunt explicațiile din dicționarul de argou al lui G. Volceanov (2006). E foarte posibil ca de la sensul vechi de haină (nu neapărat frumoasă!) să se fi ajuns, prin metaforă (ca în cazurile cuvintelor zdreanță sau boarfă) sau prin metonimie (de la obiect -la purtător) la desemnări ale persoanelor. Textele familiar-argotice din internet nu conțin termenul, pe care îl regăsim însă în literatura argotizantă („înnemerea mușterii mai de soi/ Cu clifturi inglișe și bumăști purcoi" - Romulus Vulpescu, Carmen meretricis). În Dicționarul
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
atașate tematicii partinice regulamentare și prompt asumate. A doua poezie din coloana de trei îi aparține de asemenea unui vechi poet combatant, Radu Borureanu, iar a treia, mult mai metaforică, mai discretă, dat totuși la fel de închinată partidului chiar dacă în spatele unei metonimii solare, îi aparține lui Ștefan Aug. Doinaș. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4741_a_6066]