597 matches
-
pe Apolodor/ fost, pe vremuri, călător..." Aflu - tot de la televizor - că niște polițiști, mari și tari într-o comisie de control a corupției, au fost prinși în flagrant, luând mită. (Fiind șefi, nu poartă baston, altfel le-am fi zis... Mița Baston). Asta însă nu e nimic față de o poveste ceva mai veche, a unor polițiști de la antidrog, care s-au gândit să identifice prin probe organoleptice autenticitatea cocainei confiscate. Și au gustat, au tot gustat, au gus.... Tot în luna
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
În poveste se amestecă, semi-ființe nici animale, nici oameni, foștii "combatanți" din vizuină. Iepurele, de pildă, care vine să citească Ventuze, al doilea volum de versuri. Poezii de sat fantastic, urmînd cea mai pură rețetă Sorescu (dacă așa ceva există...): "Existențialei Mița/ I-a rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n furou rămase, tu!// Asta îi mări-ndoiala/ Miței existențiala,/ Acest fapt incoerent/ Azvîrlind-o-n transcendent." După poezie, proza se schimbă din nou. Pe teme la fel de serioase, recuperează vocația calamburului
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
Ventuze, al doilea volum de versuri. Poezii de sat fantastic, urmînd cea mai pură rețetă Sorescu (dacă așa ceva există...): "Existențialei Mița/ I-a rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n furou rămase, tu!// Asta îi mări-ndoiala/ Miței existențiala,/ Acest fapt incoerent/ Azvîrlind-o-n transcendent." După poezie, proza se schimbă din nou. Pe teme la fel de serioase, recuperează vocația calamburului și a absurdului jucat din cuvinte de la-nceput. Cuvinte tăiate din lipsă de spațiu, ca însăși povestea. Păcat, păcat, pă
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
Între cei doi este un război al declarațiilor de mai mult timp. Pițurcă nu a fost de acord cu faptul că jucătorii steliști au îngenunchiat în fața suporterilor după înfrângerea cu FC Brașov. „Toată lumea dă vina pe Lăcătuș, dar de Coana Mița (n.r. - Mihai Stoica) nu zice nimeni nimic. Când sunt performanțe iese repede în față, dar acum nu se zice nimic de el. Cine e el să îi pună în genunchi pe jucătorii Stelei? De când a venit Stoica la Steaua, jucătorii
Victor Piţurcă îl atacă pe Mihai Stoica () [Corola-journal/Journalistic/77251_a_78576]
-
cu rezerve, știut fiind că « actualizarea » actualului Caragiale ține de redundanță. Bune cele două actrițe - Suzana Macovei și Magda Catone ; În același an, pe scena Comediei, Mihai Manolescu ne invită la D-ale.... « Lipsește carnavalul, din spectacol, [...] dar Virginia Mirea - Mița - e Încărcată de energie, alimentată fiind de furie vindicativă.[...] Didina, cam fumegoasă În existența ei caracterială (Aurora Leonte) » ( Valentin Silvestru, Teatrul, nr.10-11/1994). În stagiunea 1995/1996, găsim referințe despre un spectacol ratat, tocmai la Turda, de către un tînăr
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lumea « nu e atît de murdară și nici atît de mizerabilă cum ne-o dezvăluise Lucian Pintilie. Actuala viziune e una de Înțelegere, de satirizare veselă, de Îngăduință ironică și parcă, pe alocuri, chiar de simpatie disimulată.[...] Scena confruntării dintre Mița (Catinca Tudose) și Didina (Anne Marie Chertic) e preluată de la Stan și Bran și din operă - parodieri foarte reușite ale unor secvențe din Norma » ( Ștefan Oprea, Symposion, 9 apr. 1997). Ca fapt divers : apare În spectacol și...Safta (din Conu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
minților limitate și juvenile: „Să moară mama” , „Mânca-ț-aș gălăgia”, „Vă sparg la rozetă”, „Băga-ț-aș sârmă-n nas”, „Marța-fâța tinerețe”, „Piei, satană”, „Papagal de benga”, „șo cara mo” sau „șo mai ti buli” îîn țigănește) sau: „Coana Mița biciclista / A căzut și și-a rupt Pitpalac într-un copac / Mie-mi vine să mă Calule, tu ești de lut / Mie-mi vine să mă... Fugi de-aicea, măi fetițo / ție nu-ți trebuie. Pune mâna pe-nvățat / Lasă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dublat de un mare spectator. Dar sentințele sunt ale unui om ...supărat pe teatru, domnule Negrici, nu credeți?! În Suplimentul de cultură, domnișoara Michailov, are iar, chef de sentințe. E stăpînită de masochismul polemicii cu orice preț, așa cum Crăcănel sau Mița din D-ale...voiau scandal cu orice preț ! Nu știu cît stă În teatre cronicăreasa ( pardon de expresie) : dar le are, tată! Le știe! Le pipăie! Le aruncă la coșul de gunoi al esteticii ! O dovadă? „În teatru se fură
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Tanzania. Dacă le ziceai pe numele adevărate, făceau niște figuri de parcă le-ai fi înjurat. Somalia era longilină, Tanzania era neagră. De departe păreau gemene. Dădeau examen și ele, la Geografie. Piri se simțea ca Mamița, Mam' Mare și Tanti Mița într-una singură. Când s-a mai luminat de ziuă, că trenul pornea pe-ntuneric din Tășnad, ăstea două au început să circule peste tot. N-aveau stare, parcă erau două iepe în călduri. Au mers la vagonul-restaurant, de unde au
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne din ghearele ăstora! Ajutoooor! Nene Dumnezeeeeeuuu! Moment în care Mița, gazda, intră în magazie. - Ce faci, Alex, zise, ți-au scăpat îngerașii? - Da, am răspuns buimac, căutam niște roșii... - Păi, sunt la hotel, sub scară, de ce nu m-ai întrebat? - Nu erai în curte... - Da, am fost alături la Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scăpat îngerașii? - Da, am răspuns buimac, căutam niște roșii... - Păi, sunt la hotel, sub scară, de ce nu m-ai întrebat? - Nu erai în curte... - Da, am fost alături la Maria... Hai, ajută-mă să-i prind, că fac o gălăgie... Mița luă o lopată, eu un fel de plici mai măricel, și am început să fugărim îngerașii prin magazie. Pe unul dintre ei l-am prins ușor, se ascunsese într-un colț și plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prins ușor, se ascunsese într-un colț și plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu una cu două. Zbura în zigzag, stânga-dreapta-sus-jos, uneori se lovea de tavan cu un zgomot neplăcut, ca un creier care implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
uneori se lovea de tavan cu un zgomot neplăcut, ca un creier care implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac? Păi, tu ce ai crezut, că azi la prânz ați mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
terorist rus? "România liberă" și "Adevărul" presupun un atentat pus la cale de fosta Securitate, împotriva unui meeting anticomunist anunțat. Dar ipotezele sînt dezamorsate. Era răzbunarea unei femei înșelate de soț: suceveanca Veta Borș, gata-gata să-și stingă oful ca Mița Baston, în ranele ex-soțului Borș. Borș contra Borș. Numai că miticismul post-Caragiale nu mai are haz. Fosta librăreasă din mine regretă felul cum depindea de carte pe vremea cealaltă. Am citit (nu citesc așa cum aș alerga: mă opresc, reiau, subliniez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna nu exista pe vremea aceea și Primăria era în altă parte a orașului. Contează? răspunse Mioara-fantomă. Privește. Lia-Babă se uită în album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna trecută, cu Mița și Stana, babe ca și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și ochelarii cu poala capotului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E apă vie, Mioara. Nimic nu e searbăd, dar nu e apa ta. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și aprobator din cap și-i trase amical o palmă-n spate: Poate, cum să nu poată!... Doar suntem rude, ce dracu!... Nevastă-mea chiar mi-a zis să-ți zic... Il lași pe copil la noi până se-ntoarce Mița, dar să-i aduci diseară niște haine de schimb... De rest, are Iustina grijă!... Foarte mulțumit de înțelegere, Virgil dădu să plece, dar cumnatul său îl mai reținu puțin, ca să-i mai spună ceva. Dându-i băiatului să mănânce niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Popa Smîntînă. Personajele lui I. L. Caragiale au diminutive și porecle dintre cele mai interesante și mai hazlii. Agammemnon devine familiar Agamiță și, în graba lui Trahanache, Gagamiță. Telemac e degradat la Mache și este confundat cu Bibicul, așa cum își alintă Mița amantul. Ștefan Tipătescu e firesc Fănică și, pentru opozanți, Vampirul (Bampirul conform lui Pristanda), iar Zoe - Joițica pentru toți, mari și mici. Farfuridi e Tache, diminutiv ce vine posibil de la Petre sau Dumitru. Numai Cetățeanul Turmentat rămîne complet anonim. Așa cum
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
lui Cațavencu (dăscălimea și moflujii) Bampirul e unul singur, în fracțiunea adversă dacă se vorbește despre Moftologul sau Nifilistul toată lumea înțelege că e vorba de onorabilul d. Nae Cațavencu. Hazul și utilitatea unei porecle stă în consensul asupra ei. Soțul Miței e pentru ea și amantul ei Mangafaua și tot astfel, diminutivat, îl botează Tarsița Popeasca pe fiul său, Nae, căsătorit fără chibzuință cu Acrivița: Mangafache. Totul de la moldovenismul mang, adică prost. Numai Trahanache beneficiază de supranumele distins Venerabilul atît pentru
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
că formula ar fi descris chiar situația militarilor de carieră: autorul articolului considera că Berilă era echivalent cu apevist (termen derivat de la sigla glumeață A.P.V. - ,armata pe viață"). Sintagma reapare din cînd în cînd, în internet: ,așa cum există "coana Mița biciclista", "Bulă și cu Ștrul", "faci armata cît Berilă", va exista pe vecie asocierea "Năstase-Mătușa Tamara"" (nastase.wordpress.com, 2007). Comparația în discuție are o explicație istorică, destul de ușor de reconstituit: trimite la un personaj real, evocat de mai multe
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
Nicolae MUNTEANU Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam' mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului, adică mie, cel mai iubit dintre elevi, o explicație pertinentă: de ce e necesar să învăț în sistemul actual de învățământ românesc. Ca orice elev dotat normal într-un sistem de educație anormal, mă frământă câteva interogații retorice
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]
-
În etapa preșcolară, sau ciclul primar, mai productivă mi s-a părut motivația extrinsecă. Atunci trebuia să mă supun unor cerințe exterioare, chiar unor constrângeri, deoarece încă nu-mi formasem un sistem de valori solid. Mam' mare, mamița și tanti Mița, pe de o parte, tanti educatoarea sau doamna învățătoare, pe de alta, m-au învățat corect că trebuie să învăț ca să mă fac mare. Am crezut inițial că se referă la sensul denotativ al limbajului, că "mare" înseamnă să fiu
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]