124 matches
-
-se cu încăpățânare de rogozul ce-i tăia palmele, se afunda tot mai mult pe un drum ce nu- i era cunoscut, până când...Glasurile pe care le auzea erau lângă el, clare, distincte, oare cât timp dormise între aceste cojoace mițoase ce emanau o căldură atat de plăcută ? Da, spunea cineva, ne lipseau câteva oi, și am plecat după ele, peste cine crezi că am dat lângă foltanu ăla de țipirig? uite, credeam că nu mai suflă ,și arătă cu degetul
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
ale reflectoarelor. În sfârșit, după ce ascultă binevoitor cele șapte coruri ale cultelor, care cântară în deschiderea concertului, nenea Duca se putu bucura de apariția idolului său. Cât îi era de drag flăcăul acesta, cu pletele lui blonde revărsate peste bunda mițoasă specifică Ieudului, cu chitara agățată cumva haiducește la gât și cu vocea lui de înmuiat pietrele. Nenea Duca cântă alături de el, ca și cum l-ar fi sprijinit cu glasul său hârâit, fără să-și ia ochii de pe prințul colindelor. Când Ștefan
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
relaxarea din ce în ce mai profundă a mușchilor. Se rezemă de perna uriașă de la căpătâiul patului și privi în sus. Părea că tavanul se deschisese, dezvăluind pășuni verzi scăldate într-un soare limoniu, șiruri lungi de oi încă netunse, cu blana atârnându-le mițoasă printre picioare și câini alergându-le sprinteni către țarcurile deschise. De după colinele cu iarba înaltă, pieptănată de un vânt moale, apăru chipul lui Florin, rumenit de mângâierea verii. O strigă, așa cum o striga de obicei când era gata să dea
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o ghionoaie ninsă. Amândoi erau bătrâni, cu plămânii copți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața sclipitoare a zăpezilor, ferecând apele în păduri de gheață
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care ne face să râdem, dar nu-i adevărată. De când sunt urșii urși, ei n-au avut coada lungă, ei, ca și cei de azi, aveau una atât de scurtă încât nici nu li se vede din părul lung și mițos. Însă de pescuit, pescuiesc urșii aievea. lată în ce fel: când se face toamnă, oile coboară de la munte și ursul nu mai are de unde să se îndulcească cu carne. Mănâncă el atunci ghindă și jir, dar îi e dor de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de politică, unchiule; măcar acum de sărbători! Mie nu-mi rămase decât să rostesc neutru: - La mulți ani! La aceeași oră, dincolo, departe, la țară, Ana, stând într-o rână pe canapeaua largă, acoperită cu un pled de lână roșu, mițos, din camera ei și a surorii sale, răsfoia (dulce lene a după-amiezilor de iarnă în odăi încălzite de sobe străvechi, lipite cu lut), colecții desperecheate de reviste românești, apărute înainte de război, pe care tatăl ei le păstra în unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aducea aminte și de când își petrecea zilele slujind la vite boierești, fiorurile iernii îi strecurau neliniște în suflet. Simțea ceva aspru - ca un murmur de dușmănie suflat de pe alte tărâmuri. Hai, Sărmanule, la bordeie... vorbi el cătră câne. Cu tohoarca mițoasă în spate și cu cânele după el, Lepădatu trecu prin zbaterea fulgilor. Luminile de la vizuinile omenești abia licăreau. Intră în bordeiul moșnegilor, se așeză pe laiță, lângă foc; cânele i se culcă la picioare. Stătu acolo o vreme pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zi zurgălăii tremurară limpede, cu tonuri felurite, în liniștea vălcelei. Frigul mai scăzuse și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar vizitiul, cu căciula-i buhoasă, stătea drept și mândru, nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mistui în umbra porții, își deslegă de undeva calul și îndată se auzi tropot. Atunci nevasta vătafului răsuflă adânc, se liniști și privi în juru-i. Haidăii ogrăzii veneau în fugă. Când ajunseră la grajd, își buluciră la un loc capetele mițoase și-și plecară nasurile cătră stăpânul lor căzut. Alexa se mișcă, își ridică de la pământ barba și le spuse cu trudă: —Să știți că m-a străpuns muierea... Atunci oamenii, fără a mai pregeta, au prins-o cu ușurință, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
M-am întors iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile subliniate, cu „ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
facă. Am întors o altă pagină. — Încet, John, am auzit-o pe Vron șoptindu-mi. Vron pe un scaun de oțel cu câte un sân plin în fiecare mână. Vron stând cu spatele arcuit și picioarele ridicate pe un covor mițos. Vron întinsă pe aripa unei Hyene cu botul lăsat Vron ghemuită deasupra unei oglinzi Am dat pagina — Uite, am auzit șoapta lui Vron. Ultimul poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu bucile împortjartierate, săltate spre aparat, lărgindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dumnezeu, pe nume Crăciun, cu femeia lui, Baba Iova. F: Moș Crăciun nu credea în Dumnezeu?! Bunicul: Pe atunci nu credea. B: Și?! Bunicul: Și acest păstor ave, Ave, măre, ave Stâne de oi multe, Multe și cornute, Cu lână mițoasă Ca firul de mătasă... F: Era bogat!... Bunicul: Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău. Pauză cu fundal muzical specific, de trecere la scena II Scena II - Casa lui Crăciun (din carton sau desenată pe o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și „să cânte serenade recoltei“, orice o mai fi Însemnat și asta. Am țopăit spre el, simțindu-mă extrem de șleampătă Îmbrăcată Într-o pereche de colanți uzați din liceu, un pulover de lână cu fermoar și un jerseu gros și mițos. Mă simțeam ciudat și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii blugi ultramulați, care ridicau fundul și subțiau coapsele, pe care Îi purtam acum cu religiozitate. Picioarele Îmi erau Înfofolite Într-o pereche de șosete angora flocoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a confirmat plecarea trenului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos. Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul meu, atunci nu care cumva să-ți întorci vorba, căăă... ― Daaa... n-am zis că vin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ea. Fără nici un gând îndoielnic, hangiul a mâncat cu poftă. Și... noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă. Ca semn că a ajuns, a aprins un chibrit doar cât ai clipi... Ușa bucătăriei s-a deschis încet
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
instinct, se prefăcuseră șovăitori și căpătaseră, până la urmă, un preț dublu față de cel ce le fusese oferit la Început, cu condiția să mai scurteze țeava, așa Încât să poată Încăpea cum trebuie și fără să se vadă sub saricile lungi, largi, mițoase și grele. La scurt timp după Încheierea târgului, frații Începuseră să dea semne de bunăstare aproape deșănțată: Își cumpăraseră ghete de fotbal cu crampoane, minge de piele, jambiere vărgate, chiloți și tricouri adevărate, genunchiere, cotiere, ba chiar și un fluier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bolta turlei până jos. Pictorii trăind între oamenii din sate au căutat și au reușit să lege unele scene din viața înconjurătoare, cuprinzând între ele și elemente din folclor. De asemenea, în unele compoziții sunt încadrate personaje îmbrăcate cu șube mițoase, opinci și căciuli specifice românești”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 56 footnote>. Sfinții pictați în ambrazurile ferestrelor, ca și cei care se află în penultimul registru, de jur împrejur, atât în naos cât și în pronaos, au aureolele sculptate în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, râzând, având un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfânt, purtând plovere mițoase peste mai mulți sâni în teribilă erupție. Citind asta, prietenul meu T, devoratorul de reviste, a aruncat deoparte gazeta pe cearceaful alb, a stins lumina la 22.15, rostogolindu-se în pat pe burtă pân’ la butonul veilleusei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
viciul uman. Continuăm să trăim într-o tenebroasă rutină. Natura divină își cere iertare după ce curcubeul sparge cu gingășia sa de culori zidul mohorât clădit de furtună. Atunci vor apărea zburdalnici mieii albi, năzdrăvanii văzduhului ce filtrează în lâna lor mițoasă blândele mângâieri ale soarelui. Copacii se vor reface oblojiți de vraciul blond purces din răsăritul lumii. Degetele strivite vor înverzi și-n semn de recunoștință vor saluta cântând un imn luminii. Iarba se va ridica din tranșeele unde fusese îngropată
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
șireturile dosarului. Mă mai uit în jur și privirile îmi cad pe un vraf de discuri, așezat pe o policioară. Scot unul care are pe copertă fotografia mare, color, a unui tânăr ținând de coarnele răsucite un berbec imens și mițos. Chiar atunci aud pași pe culoar, o cheie se răsucește în broasca yale și intră ea. Aduce în blana de vulpe mirosul de zăpadă de-afară. Are încă ace de gheață în sprâncene, iar căciulița de lână tivită și ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mișcare îi atrase atenția și, cu colțul ochiului, văzu că era însoțit de Zet. George întoarse capul și cățelul îl lătră, apoi se retrase și își luă o poză specială cu labele din față culcate paralel, în timp ce crupa și coada mițoasă îi stăteau ridicate aproape vertical, cu aroganță. Apoi cățelul sări în sus, izbi cu o lăbuță în pământ, scânci elocvent, după care scoase un lătrat. George îi arată un pumn amenințător, iar Zet mârâi, dezvelindu-și dinții albi și ascuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe care-l lucraseră. Viața nu arăta deloc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care puneau în funcțiune batoza la treier sau cu care ― puțini ― tăiau lemne. Se folosea forța apei la moară, la joagărele de tăiat scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se aducea de la oraș. În cuptorul mare din tindă, mama cocea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]