254 matches
-
de parcă ar fi înregistrat, în limbajul său „scris”, este un jargon, demonstrând astfel fără drept de apel specializarea existenței lui Valcarenghi. Un astfel de jargon este constituit dintr-un limbaj de fond „vivace”, de altfel foarte sărac, de caracter milanez mic-burghez (nu popular!), care s-a format la începutul anilor ’60; cu acesta se amestecă pulverizarea limbajului politic stângist devenit „flecăreală”, adică o serie de fraze gata întocmite, de locuri comune, de pure indicații. De la bun început, lectura cărții lui Valcarenghi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să fie „altfel”. Conflictul de clasă din anecdota regăsirii vechilor scrisori ale lui Di Giacomo către Elisa la Porta Portese se află în realitate la originea întregii poezii a lui Di Giacomo. Scrisorile dezvăluie, de fapt, un Di Giacomo îngrozitor de mic-burghez, în cel mai bun și în cel mai rău sens al cuvântului. Limba italiană folosită în ele exclude, aș spune în mod teologic, dialectul. Este limba privilegiului, atât de asimilat, încât devine inocent și uituc. Și este și limba unei
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai rău sens al cuvântului. Limba italiană folosită în ele exclude, aș spune în mod teologic, dialectul. Este limba privilegiului, atât de asimilat, încât devine inocent și uituc. Și este și limba unei psihologii răsfățate, care pune neliniștile unui narcis mic-burghez în centrul universului, fără să mai lase loc și pentru altceva. Fundalul este cel al unui Napoli burghez și cult (biblioteci, cafenele, teatre, editori, golful văzut prin ochii „alienați” ai unui aloglot). Se simte puternic și acel parfum exotic ce
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de a asimila reguli și tehnici ale unei culturi diferite (asimilare la care ajunge doar după ani de studiu, adică prin transformarea propriei ființe). Artistul „naiv” nu apucă să realizeze și nu a avut mijloacele de a realiza o palingeneză mic-burgheză. El rămâne acel om din popor. Dar, din momentul în care ia penelul sau stiloul în mână, renunță la inocența sa și fură de la clasa dominantă - cu care este în contact încă de la naștere - un fel diferit de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de comportament, în felul în care se îmbracă și se încalță, se piaptănă sau zâmbesc, acționează sau se comportă față de ceea ce văd în reclamele marilor produse industriale: o publicitate ce se referă, aproape la modul rasist, la stilul de viață mic-burghez. Rezultatele sunt evident dureroase, deoarece un tânăr sărac din Roma nu este încă în stare să realizeze aceste modele, iar acest fapt îi dă neliniști și frustrări ce îl aduc în pragul nevrozei. Sau există modelul falsei toleranțe, al permisivității
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
critici marxiști -au făcut cercetări ample pentru a. stabili precis atât originea socială exactă cât și apartenența socială a scriitorilor ruși. Astfel, P. N. Sakulin își bazează analiza literaturii ruse contemporane pe delimitarea ou grijă a literaturii țărănești, a literaturii mic-burgheze, a literaturii intelectualității democratice, a literaturii intelectualității declasate, a literaturii burgheze, a literaturii aristocrației și a literaturii proletariatului revoluționar. *6 136 În studierea literaturii mai vechi, specialiștii sovietici încearcă să facă deosebiri subtile între numeroasele grupe și subgrupe ale aristocrației
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
20-%20Ungureanu/Ujauca%20Petru/index.php accesat octombrie 2014. 21 Singura fisă matricolă penală care ar corespunde descrierii dlui Movilă ar fi aceea a unui fost deținut politic pe nume Ralescu sau Rălescu, arestat în 18 decembrie 1950, de origine mic-burgheză, cu apartenență politică în trecut la P.N.Ț. Dar fișa matricolă a acestui fost deținut politic este neclară iar penitenciarul Galați nu figurează ca loc de detenție deși în schimb figurează Galeșu, o colonie a Canalului în care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o imensă birocrație și generează o enormă risipă. Astfel, numai în 1932-1933, se pierd 5 milioane tone de cereale. Rezultatele fermelor de stat (sovhozuri), specializate într-un singur produs, sunt de o calitate mediocră. în 1958, vrând să suprime „spiritul mic-burghez” care după el, mai persistă la țară, Hrușciov* interzice creșterea vitelor pe loturile individuale, ceea ce provoacă o dramatică pneurie de carne și de produse lactate. Din 1962, URSS depinde de străinătate pentru aprovizionarea cu alimente și a făcut în mai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
desolidarizează de ea pentru a se alătura clasei revoluționare [...], în particular, o parte a ideologilor burghezi care s-au ridicat până la înțelegerea teoretică a mișcării istorice” (Manifestul Partidului Comunist). încă înainte de luarea puterii, Lenin* consideră intelectualitatea ca pe o categorie mic-burgheză, oscilând între difuzarea ideilor clasei dominante și adoptarea unui comportament revoltat. El nu încetează să stigmatizeze „instabilitatea” și „individualismul” acestor intelectuali, dar consideră că cei care se alătură partidului revoluționar, acceptându-i disciplina, abandodând ideile și valorile burgheze, renunțând la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încetiniri. Totuși, în vara anului 1959, izbucnește o criză care relansează Marele Salt. într-adevăr, mareșalul Peng Dehuai decide dintr-odată să spună cu voce tare ceea ce mulți gândesc în sinea lor: este cazul să se pună urgent capăt „febrei mic-burgheze”. Furios, Mao mobilizează conducerea și obține îndepărtarea mareșalului „pe care Lin Biao îl înlocuiește la ministerul Apărării. Timp de mai multe luni, o campanie împotriva „deviaționiștilor de dreapta” duce la epurări în întreaga țară. Marele Salt înainte este relansat - se
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în asemenea măsură încât Gorki, până atunci un susținător fidel al bolșevicilor, protestează pe 19 decembrie 1917: „Instinctele surescitate ale acestor mulțimi inculte și-au găsit purtătorii de cuvânt ai anarhismului lor zoologic și-i vedem astăzi pe acești șefuleți mic-burghezi răsculați experimentându-și jalnicele idei care le vin nu de la Marx* ci de la Proudhon, răspândind nu socialismul ci subversiunea, după modelul lui Pugaciov, și propovăduind care mai de care nivelarea generală pe baza unei mizerii atât morale, cât și materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
regulă pentru ansamblul mișcării muncitorești este prezentă la Marx* și Engels*, așa cum dovedesc violentele lor polemici cu alți lideri comuniști (Weitling, Cabet), socialiști* (Proudhon) sau anarhiști (Bakunin). Această voință de a defini un „socialism științific” în comparație cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacă nu chiar reacționare tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*, apoi în doctrină, ba chiar în dogmă. Totuși, cei mai mulți dintre liderii social-democrației* de dinainte de 1914 refuză să fixeze definitiv canoanele marxismului*, mărturie stând polemica dintre „ortodoxul” Karl Kautsky și „revizionistul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
extirparea tuturor elementelor străine din punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare și folclorice. La fel, cultura urbană, formalistă, decadentă, de spirit mic-burghez (meștșanstvo) suferă ofensiva artiștilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, cum scrie Maxim Gorki într-un articol din Pravda, la 18 aprilie 1928, intitulat „Muzica grangurilor”: „Ce îmi spune mie jazzul e că el reprezintă cea mai rea condiție de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pînă la destalinizare. De asemenea, în 1933 în Irlanda se (re)creează un partid comunist al Irlandei, la început format din grupuri desprinse în 1921 din partidul socialist și cunoscut sub diferite nume. În Grecia, un partid cuprinzînd și elemente mic-burgheze, complexat de poziția de dependență față de Komintern în chestiunea Macedoniei și sfîșiat între multiplele fracțiuni, obține totuși, în decembrie 1926, 4,38% dintre sufragii (și 10 deputați grație sistemului proporțional), chiar în momentul în care se instalează în fruntea sa
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
simț critic. În special Palme Dutt a fost cel care a încercat să depășească definiția prea simplistă a fascismului, ca dictatură teroristă a capitalului financiar, subliniind existența unei baze sociale de masă a fascismului, rezultată dintr-un consens între masele mic-burgheze și muncitorii înapoiați, consens realizat cu ajutorul unei demagogii naționale și sociale împinse la extrem. Respingerea disprețuitoare a planului lui Henri De Man, gînditor economic atras de IC, maghiarul Eugen Varga, a ilustrat imposibilitatea IC în elaborarea unui răspuns, altul decît
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o întâlnire întâmplătoare a foștilor soți, într-un local, discuții „acasă”, privitoare îndeosebi la copil, „cucerirea” de către Traian Daia a unei femei etc. În text sunt intercalate, frecvent, citate dintr-un manual privitor la ceea ce s-ar putea numi mediocritate mic-burgheză (Calea fericirii de dr. Victor Pouchet, București, 1934): unica lectură a Marei. Nu lipsesc discuțiile despre literatura franceză. Capitolul următor narează mai cu seamă o experiență de pacient, trăită, din cauza unei depresii nervoase, de narator. În fine, personajul parcurge convalescența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
dans la ville où le sang de décembre était à peine lavé, grandissait, timide encore, cette folie de jouissance qui devait jeter la patrie au cabanon des nations pourries et déshonorées" [Zola, La Сurée, p.80]. Spre sfârșitul secolului, Franța mic-burgheză a Republicii a Treia, bogată, confortabilă și mulțumită de sine nu mai este țara Ioanei D'Arc și a lui Napoleon, cea a mării Revoluții și a căutării de libertate. Filozoful Nicolai Berdiaev constată [p.149-150] că în existența mic-burgheză
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mic-burgheză a Republicii a Treia, bogată, confortabilă și mulțumită de sine nu mai este țara Ioanei D'Arc și a lui Napoleon, cea a mării Revoluții și a căutării de libertate. Filozoful Nicolai Berdiaev constată [p.149-150] că în existența mic-burgheză au început să moară virtuțile naționale ale poporului francez capacitatea de eroism, dragostea de libertate și temeritatea în fața morții. Setea de bogăție a trecut în ipocrizie și venalitate. Anume în acest Paris oraș spiritual, vesel, liber și cutezător mică burghezie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
n'est-ce pas? Autrefois, elle logeait Rougon. On raconte même qu'elle lui prêtait de l'argent... Et maintenant, quel métier fait-elle? (...) Mme Correur est une dame fort respectable", dit-il nettement" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.30]. Proaspăt căsătorită, mic-burgheză Sidonie Chèbe intra triumfătoare în rândurile mării burghezii: "un sourire de triomphe éclairer tout à coup ce joli visage énigmatique" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.25]. Mitul lui Pigmalion este reluat în varianta scriitorului Mariolle, care încearcă să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
elegantă". Astfel, Pariziana oferă posibilitatea revizuirii raporturilor dintre genuri, ce au cunoscut diferite deplasări ale centrului de gravitație. Dependența materială și juridică la nivel de societate are ca răspuns independența spiritului și a moravurilor. Ciocnindu-se de barierele unei societăți mic-burgheze, închisă afirmării feminine, Pariziana își construiește o autonomie relativă. Dacă emanciparea se asociază, în mod tradițional, cu forme instituționalizate societăți sau comitete cu o structură și un program emanciparea femeii pariziene ține de modul său de a fi. Timpul și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
best-seller al literaturii populiste de la jumătatea secolului trecut [secolul al XIX-lea, n. n.], Marx și Engels au demonstrat că romanul disimulează o tendință conciliatoare față de sistemul dominant al relațiilor de clasă sub o retorică a filantropismului social. Caracterul reformist și mic-burghez al operei lui Sue (pe care l-a denunțat cu o mare luciditate și criticul rus V.G. Belinski) e rezumat de exclamația naivă a unuia din personaje: "Ah, dacă bogatul ar ști!" Reiese că problema nu e de a răsturna
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
muncii conștiente, desfășurate sub conducerea partidului marxist-leninist. În acest proces de formare a intelectualității socialiste participă un complex de factori constitutivi: 1. Intelectualitatea marxist-leninistă crescută în sânul mișcării muncitorești revoluționare încă înainte de cucerirea puterii. 2. Reeducarea vechii intelectualități burgheze și mic-burgheze. 3. Atribuirea de munci intelectuale elementelor de frunte din rândurile muncitorilor și țăranilor muncitori și perfecționarea lor. 4. Pregătirea medie și superioară, educarea tineretului provenit în majoritate din rândurile muncitorilor și țăranilor"20. Nu era tocmai o noutate: bolșevicii aplicaseră
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
N.V. Turcu” data =”[f.d]”> Iubite File, Cu bine și cu sănătate din Iași. Orașul studenției tale te așteaptă. Și prietenii, dar ei știu cît ești de grăbit (de altfel ca noi toți). Alătur o proză-eseu în care veștejesc (!) egoismul mic-burghez. De-i bună - ține-o, de-i rea - arunc-o. În rest, zău dacă mai știu cum mă chemă cu cîte trebi mă zbat. Cît mai sîntem tineri... Pa Căline, Nicu </citation> (2) <citation author=”N.V. Turcu” loc="Iași" data
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
București, 1987; Mătușile din Tel Aviv, București, 1993; O supraviețuire cu Oscar, București, 1997; ÎnSISIFicarea la noi, pe Boteanu, București, 1998; Autodenunțuri și precizări (plus câteva note informative, o addenda și spovedania unui convins), București, 2001; Supraviețuirile, vol. I: Rămășițele mic-burgheze, București, 2002, vol. II: Armata mea de cavalerie, București, 2003. Repere bibliografice: Ardeleanu, Însemnări, 225-230; Oprea, Mișcarea, 205-213; Ungheanu, Arhipelag, 171-175; Ardeleanu, Opinii, 52-56; Cristea, Domeniul, 310-313; Culcer, Citind, 171-173, 219-222; Raicu, Critica, 140-147; Ungureanu, Proză, 215-220; Georgescu, Volume, 78-82
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
influente cărți din domeniul teoriei politice și Émile ou de l'Éducation. E epoca cea mai fecundă din întreaga sa viață, dar și momentul în care se desparte definitiv de enciclopediști, declarînd solemn că este "împotriva partidului filosofilor". Poziția sa mic-burgheză de clasă se precizează astfel din ce în ce mai mult. N-au lipsit nici bîrfele, care sporeau neîncrederea și susceptibilitatea exagerată a lui Rousseau. "Atîta timp cît am trăit necunoscut de public, am fost iubit de toți cei ce m-au cunoscut, și
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]