97 matches
-
de mare, fiind vorba de o capodoperă "dură" a modernității, cu accent mai puțin pe melosul cantabil și mai degrabă pe forța de ansamblu a construcției, și totuși aplauzele nu s-au sfârșit minute întregi. Definită ca "muzică neurastenică și mic-burgheză" de către "Pravda" din 28 ianuarie 1936, retrasă din spectacol și reluată abia după moartea lui Stalin (dar într-o formă "înghițibilă" de către cenzură și edulcorată de însuși Șostakovici, reintitulată, după numele eroinei principale, Katerina Izmajlova ), opera O Lady Macbeth din
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
încă din burta mamei, fapt pentru care nici până în ziua de azi nu știu să ciripesc decât în cea maternă, n-am citit cărțile esențiale ale copilăriei (...), am parcurs Micul Prinț la douăzeci și doi de ani (...)" (Dragi copii de mic-burghezi,). E mândru de ignoranța lui și se murdărește, ostentativ, pe degete în loc să folosească tacâmurile. Când scrie aruncă cât colo șervețelele, furculița și cuțitul. Defilează, fără complexe, cu Osho, Poonja, Sri Aurobindo, Hehaka Sapa, Mama, cu }uțea, Eliade și Cioran descoperiți
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
Eça decît pe cea verificabilă istoric. În comediile și „momentele” sale, Caragiale a construit, la rîndul lui, o Românie și un București pe măsură: societate eminamente ridicolă, victimă a modernizării precipitate, neasimilată de fondul autohton. Cetățenii acestei lumi, burghezi și mic-burghezi stupizi, vorbesc și ei la nesfîrșit, într-un limbaj al cărui sens îl pricep doar pe jumătate. Ca și îndepărtații și necunoscuții lor colegi de la cealaltă margine a Europei, ei emit în permanență, cu o facondă iresponsabilă, „adevăruri” proprii care
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
prin forțe proprii, limba de lemn: „Mereu, în comunicatele, hotărârile și articolele din Scînteia, dincolo de frazeologia descusută, penibil bombastică, se mai strecura și câte un... dacă nu un adevăr sau o concluzie logică, măcar resturile acestor forme de gândire «reacționară», «mic-burgheză». Peste tot dădeai de aceste «resturi», cât de cât inteligibile, care îi puteau acuza pe înșiși ideologii partidului de faptul că nu se debarasaseră total de gândirea «dușmanilor», a capitaliștilor. Ei bine, deja în al treilea articol al meu, iute
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
Gina Sebastian Alcalay Cînd anchetatorul din Zero și infinitul, romanul de faimă mondială al lui Arthur Koestler, încerca să-l convingă pe deținutul politic Rubacioff, alias Buharin, să renunțe la scrupulele lui morale și sentimentale mic-burgheze și să-și recunoască activitatea criminală contra-revoluționară, el pleda de pe pozițiile "rațiunii" și "logicii" duse pînă la capăt, în realitate ale acelei raționalități delirante reduse în esență la cîteva obsesii și idei fixe pe care s-au bazat regimurile totalitare
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
a face din marile idei ale altora, cu cea mai mare lipsă de scrupule, idei mărunte proprii, asta e. Heidegger a micșorat într-atât tot ce era mare, încât a devenit posibil german, înțelegeți, posibil german, spunea Reger. Heidegger este mic-burghezul filosofiei germane, care și-a așezat scufia lui de noapte kitsch pe filosofia germană, scufia neagră de noapte kitsch, pe care Heidegger a purtat-o întotdeauna, cu orice prilej. Heidegger este filosoful papucilor și al scufiilor de noapte celebrat de
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
față. Doar olandezul rezumând lumea într-un car cu fân. Pieta, Van der Weiden, un tablou mic, mai tragic decât toate pietaurile mari văzute până acum. Maria leșinată, n-am mai văzut până azi (Karin). Triptic Memling. Sf. Iosif, un mic-burghez cuviincios și resemnat, cu căciula în mână. Nici nu știe, de fapt, ce se întâmplă. Același aer supus: cum ar veni să achite o taxă seniorului, feudalului rapace... 26 octombrie 1977, Orangerie, Paris, Les coquelicots, (Macii) și Repos sous le
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
vistiernic, postelnic, spătar... Bizar. Călinescu numește ruga lui Manole ca Dumnezeu să strice vremea, pentru ca Ana să nu poată veni la locul sacrificiului, „criză de egoism”. Poate că omul avea acea privire superioară asupra lumii, fiindcă-i lipsea faptul acesta mic-burghez care se numește sentiment. Călinescu n-a băgat în seamă subsolurile din Țiganiada. Greu de crezut! (Nu venise încă vremea, mi-a spus, fair play, N.M.). De altfel, încep să cad pe gânduri. Urmează textele de aproape, de unde literaritatea, din
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
semnificative, vacanțe în străinătate) reprezentau în Cehoslovacia circa 30% din populația activă, în Ungaria 20-25%, iar în Polonia 15%. Abia acum realizăm că „Primăvara de la Praga”, reforma lui Kádár din Ungaria și valul reformist din Polonia reflectau mai curând aspirații mic-burgheze de liberalizare și economie de piață decât revendicări muncitorești tipice. La început a fost reforma ungară. Încă din 1956 revolta populară condusă de Imre Nagy a răscolit întreaga structură social-politică ungară. Brutala represiune sovietică nu putea potoli o frământare socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
niște scriitori și universitari o scrisoare împotriva războiului și l-a gratulat Antonescu c-un picior în fund. Scos de la catedră, pus la index, ras, ce mai, pe toată linia, rechiziționat. N-are importanță. Bătrânul, însă, așa cum e, boem și mic-burghez, a dovedit că e încă cineva! Că are cap zdravăn pe umeri! He-he, deloc laș, deloc... Și-n ce timp! Gândește-te, în ce timp! Cine poate înota împotriva curentului, indiferent dacă se menține multă vreme la suprafață sau curentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
susurând În putridul realității. Claudine nu este, În nici un fel, Înrudită cu Emma, iar proza lui Musil, ca și viziunea sa, este radical diferită de realismul, nu o dată sarcastic, din capodopera lui Flaubert. Eroina lui Musil nu este o nefericită mic-burgheză sufocată de strâmtoarea unei căsătorii de conveniență cu un soț oarecare, visând la marile evadări idilice ale amorului. Claudine este o femeie cu un trecut pre-marital aventuros, care și-a găsit Împlinirea În asocierea cu soțul pe care Îl admiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
28: „Georgel Mârzescu... ministru ministeriabil” (ministru perpetuu); Pag. 29: penultima frază este defectuos construită; Pag. 33: „... crescut În frica lui Dumnezeu” (În frica de Dumnezeu); Pag. 34: „bordele” (bordeluri); Pag. 33: cele 11 rugăciuni sunt prezentate anapoda; Pag. 60: „... mici-burghezi” (mic-burghezi); Pag. 61: „pauperitate” (paupertate, fără „i”); Pag. 61: „azile” (aziluri); Pag 62: „respectul cadavrelor” (respectarea cadavrelor); dezacordul „era” (erau); „ucis cu smocuri de păr” (ucis prin smulgerea părului); Pag. 65: „Li s-a mai tras și câteva gloanțe” ( Li s-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
burghezi. Ceea ce pentru mine e un blazon pentru dumneavoastră poate să fie o jignire. Vreau doar să recunoașteți un lucru: că, dincolo de tiradele idealiste și de reflecțiile filosofice pe deasupra contingentului, în forul interior al fiecăruia dintre voi se ascunde un mic-burghez, cu papucii și cardul lui, care a supraviețuit eroic socialismului nostru. SECRETUL ADRIANEI Mărțișo Adriana BABEȚI De parcă aș lucra la Terapia sau la Antibiotice Iași, m-am gândit să-i atârn mărțișorului un r în cerc, semn pentru retard, adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de când ne-a liberat puterea sovietică, În rusește și În moldovenește, sunt cărți adevărate, bune, de Înaltă valoare - fiindcă-s progresiste! Eu Îți cer să predai cărțile voastre, fașiste, contrarevoluționare, burgheze, reacționare, cu opiu al popoarelor, cu misticism, cu morală mic-burgheză, filistină - fiindcă-s scrise cu litere de-ale voastre, dușmănoase! Tot ce-i tipărit cu litere românești e otravă! Reacțiune! Literele voastre românești sunt dușmănoase! Capitaliste! Antisemite! Pe bună dreptate le-au interzis tovarășii noștri - pe astea să le scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea. Adică ea ar fi îndemnat-o la toate, numai și numai pentru că are câteva idei ce trebuie combătute cu vehemență, cu vigilență, cu tăria elanului revoluționar, numai ea din întreaga familie nu s-a desprins din chingile gândirii ei mic-burgheze meschine care țintește numai binele material și imediat! Ce rost ar fi avut să asculte până la capăt câte i se relatau, la a doua sau la a treia mână, vorbe cu singuranță deformate, din răutate sau invidie, dar care, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Împotriva strălucitoarei diviziuni pe caste, recunoscu Amory. Îmi place să există În vârf o haită de motani În călduri, dar, naiba s-o ia, Kerry, vreau să fiu și eu printre ei. Numai că, deocamdată, Amory, nu ești decât un mic-burghez asudat. Amory a păstrat un minut de tăcere. — Nu va dura mult, a comentat el În cele din urmă. Dar detest să fac eforturi exagerate ca să-mi ating un scop. S-ar vedea urmele, nu-i așa? — Cicatrici onorabile. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din familii de proletari sau mic-burghezi, unele rostite în dialect și condimentate cu înjurături în polonă, celelalte într-o limbă oficială, sacadată și scurtată la lungimea unui stânjen, unele al căror motor era infidelitatea și altele pe care abia mai târziu aveam să le înțeleg ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stomac cu un sistem digestiv rudimentar. — S-ar putea să mă crezi demodat, dar mie Îmi place LSD-ul. — Consumi frecvent? — Nu e o chestie pe care să o poți lua frecvent... — Dar cocaină? — Cocaina e doar un afrodisiac pentru mic-burghezi. Pentru mine, e un drog de slabă calitate. William Burroughs spunea că fiecare om dă peste drogul care i se potrivește cel mai bine. Nu cred că avea neapărat dreptate, dar opinia sa nu era complet lipsită de sens. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer bufon, jovial și exterior. Retorismul cabotin, histrionic, și poza estetizantă a romanțelor sale întîlnesc, într-o variantă lirică de cafenea, „miticismul” mentalității mic-burgheze bucureștene: pus pe muzică, minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii burghezii intelectuale în ascensiune. (Și în plan politic Minulescu face o figură aparte, ca adept al Partidului Liberal și secretar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Guy Domville ca și haina lui Edward Compton asupra Americanului. Florence Alexander, așezată În loja de alături de Elizabeth Robins, era, În același timp, furioasă și Îngrozită. Cum putea oamenii să fie atât de cruzi, cum puteau fi atât de mic-burghezi? Îi venea să se ridice În picioare și să-i strige zurbagiului că pălăriile Înalte, elaborate, pentru doamne erau la mare modă la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Desigur că nu o făcu. Poate costumul era, Într-adevăr, puțin prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu estropiații, cu drogații, cu mutilații care au căzut din cerul artificial al paradisurilor nemiloase. Nimeni nu predică ratarea, dar revoluțiile, toate, sunt făcute pentru ratați, pentru cei ce știu că nu se mai pot minți pe sine - spre indignarea mic-burghezului. * „Ordinea“ neantului ar trebui să fie perfectă și implacabilă, ar trebui, prin urmare, ca intruziunea lui în mintea omului să poarte sugestii desăvârșite. Oroarea este însă că tot ce poate, ca prezență, este schizofrenia, boala spiri tuală. Prezența neantului, deci
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
deja libertății să se precizeze: ființă a uitării sau credință a eșecului eliberator. * Câtă diferență între apariția vieții și apariția omului. (Așa ajungi să gândești meschinăria la modul apocaliptic.) * Iată măreția, o străfulgerare a ceea ce nu știm să fim. * Orice mic-burghez așezat, mediocru și îngrămădit, își face un titlu de glorie din existența minabilă pe care o duce, nu ezită nici măcar o secundă să și-o propovăduiască, să se dea drept exemplu de măgar intolerant, găunos, îndreptățindu-se cu faptul că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai înainte de partea cealaltă. - Și în virtutea acestui drept chiar dumneata vei transforma amintirea dureroasă a fratelui împușcat în una eroică. În numele acestei amintiri eroice vei rășlui altora drepturile. Bietul Relu, își reaminti Goilav, a fost exmatriculat ca odraslă a unui mic-burghez. A fost silit să lucreze pe șantier. Pentru ca unul să aibă viitor de aur, cred însă că au fost sacrificați prea mulți. De fapt asta s-a întîmplat și în societățile spontane, atîta doar, că ele lăsau mai liberă opțiunea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Socrate, Bacon, Descartes, Newton, Kant și Leibniz, Montesquieu, Mirabeau și Rousseau, Shakespeare, La Fontaine, Corneille, Lamartine, opera istoricilor antici, începând cu Homer, cea a lui Augustin Thierry și a lui Fr. Guizot, scrierile utopiștilor Saint-Simon, Ch. Fourier ș.a., ale socialiștilor mic-burghezi Louis Blanc și P. J. Proudhon, ale juriștilor Martens și Vattel etc. Se poate spune, așadar, că formația de istoric și intelectual, în general, a lui N. Bălcescu se întemeia pe cunoașterea unei bune părți din tot ceea ce dăduse omenirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
energiile în vederea "clădirii socialismului" a împins în scurt timp chestiunea feminină pe un plan secund. În interiorul "fortăreței asediate" în care se transformase URSS, iubirea și sexualitatea au ajuns curând să fie privite de majoritatea revoluționarilor ca niște chestiuni accesorii sau "mic-burgheze". Legile au fost revizuite. După cum subliniază Simone de Beauvoir în Al doilea sex, începând din 1936, în URSS "morala sexuală este printre cele mai severe [...]. Avortul este interzis, divorțul, aproape suprimat; adulterul este condamnat de moravuri". În ceea ce privește psihanaliza, care începuse
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]