KorAP: Find »[drukola/base=micelian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

91 matches

Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435

boabele învelite în miceliu își pierd facultatea germinativă și chiar devin toxice. Atacul se observă pe știuleții care nu sunt bine înveliți în pănuși sau pe cei atacați de sfredelitorul porumbului. Întrucât între pănuși și știulete se dezvoltă o masă miceliană bogată, pănușile rămân lipite de știulete. Boala evoluează și la știuleții depozitați dacă nu există o aerație corespunzătoare în depozite și dacă molia cerealelor duce sporii. Transmitere-răspândire. Gravitatea bolii depinde de condițiile climatice ale zonei, evoluția ciupercii fiind favorizată de

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
comportării ciupercii în Moldova l-a efectuat Didina Caea (1974). Simptome. Boala poate fi recunoscută ușor datorită miceliului albicios, fin care poate acoperi toată frunza. Miceliul devine alb-pulverulent datorită sporilor, apoi cenușiu datorită fructificațiilor sexuate, care sunt negre. Sub pâsla miceliană, parazită de suprafață, țesuturile parazitate se îngălbenesc, iar frunzele se brunifică și se usucă prematur (fig. 62). Boala este observată mai întâi pe frunzele plantelor din culturile pentru semințe și la interval de 1-2 săptămâni se va observa și pe

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
scleroților). Aceste infecții se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante, ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen. De la plantă la plantă ciuperca poate fi vehiculată de curenții de aer, ce antrenează fragmente miceliene de la plantele infectate bazal. Din cercul de plante gazdă fac parte toate legumele rădăcinoase, bulbifere sau tuberculifere, la care după infecțiile din câmp boala continuă în silozuri putrezind materialul depozitat. Sunt atacate de asemenea și o mulțime de plante floricole

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
1967. Simptome. Miceliul parazit de suprafață al ciupercii formează pe frunze și tulpini o pâslă albicioasă, apoi brună. Erysiphe orontii formează pete albe pâsloase, mai bine conturate într-o primă etapă, apoi se extinde și acoperă frunza (fig. 80). Pâslele miceliene au aspect prăfos, datorită sporilor ce apar în lanțuri scurte. Sub pâsla miceliană țesuturile frunzelor mai întâi se îngălbenesc, apoi se usucă. Transmitere-răspândire. Atacul de făinare se instalează pe frunzele care din cauza secetei sunt veștede. Ciupercile se transmit de la o

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
o pâslă albicioasă, apoi brună. Erysiphe orontii formează pete albe pâsloase, mai bine conturate într-o primă etapă, apoi se extinde și acoperă frunza (fig. 80). Pâslele miceliene au aspect prăfos, datorită sporilor ce apar în lanțuri scurte. Sub pâsla miceliană țesuturile frunzelor mai întâi se îngălbenesc, apoi se usucă. Transmitere-răspândire. Atacul de făinare se instalează pe frunzele care din cauza secetei sunt veștede. Ciupercile se transmit de la o plantă la alta prin intermediul sporilor ușor duși de vânt. Transmiterea de la un an

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Teleorman, în 1960 în județele Iași, Suceava, Dolj, Ialomița și în 1969 în județele Timiș, Bacău, Ilfov și Constanța. Simptome. Făinarea se observă în mod frecvent pe frunze și numai uneori pe caliciul floral al tulpinii. Frunzele acoperite de pâsla miceliană fină se îngălbenesc, se usucă și planta rămâne fară frunzele de jos , ceea ce uneori duce la sterilitatea florilor. Transmitere-răspândire. Făinarea apare în cursul lunilor iunie-iulie în culturile cu densitate mare, semănate târziu și numai pe vreme umedă și călduroasă. Răspândirea

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
perioadelor dintre udări, când răsadurile sunt uscate, se observă pe tulpini, dungi ușor adâncite, albe-cafenii. La baza plantelor se dezvoltă un mucegai alb-cenușiu, ce se întinde de la o plantă la alta. Dacă în răsadnița atacată se întrerupe udatul, pe pâsla miceliană apar scleroții ciupercii de 0,2-0,3 mm în diametru, negri și de forme neregulate. Transmitere-răspândire. Descrierea se găsește la bolile cartofului. Prevenire și combatere. Măsurile de prevenire și combatere descrise la bacterioza tutunului referitoare la dezinfecția solului, la tratarea

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
tutunului Erysiphe cichoracearum În țările cultivatoare de tutun din Europa, SUA, Asia și Africa, făinarea este destul de răspândită și poate produce pagube însemnate prin deprecierea frunzișului. Simptome. Pe fața superioară a frunzelor, în lunile iulie și august, apare o pâslă miceliană fină, mai întâi sub formă de pete izolate, apoi unite. Sub pâsla ce capătă aspect făinos, țesuturile se îngălbenesc și se usucă. În cazuri grave, extinderea pâslei miceliene a fost observată și pe fața inferioară a frunzelor. În pâsla miceliană

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
fața superioară a frunzelor, în lunile iulie și august, apare o pâslă miceliană fină, mai întâi sub formă de pete izolate, apoi unite. Sub pâsla ce capătă aspect făinos, țesuturile se îngălbenesc și se usucă. În cazuri grave, extinderea pâslei miceliene a fost observată și pe fața inferioară a frunzelor. În pâsla miceliană apar mici puncte negre, care îi dau acesteia o culoare gri. Transmitere-răspândire. Agentul patogen se transmite de la plantă la plantă prin intermediul sporilor duși de vânt și ploaie, iar

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
miceliană fină, mai întâi sub formă de pete izolate, apoi unite. Sub pâsla ce capătă aspect făinos, țesuturile se îngălbenesc și se usucă. În cazuri grave, extinderea pâslei miceliene a fost observată și pe fața inferioară a frunzelor. În pâsla miceliană apar mici puncte negre, care îi dau acesteia o culoare gri. Transmitere-răspândire. Agentul patogen se transmite de la plantă la plantă prin intermediul sporilor duși de vânt și ploaie, iar rezistența ciupercii peste iarnă și transmiterea sa în anul următor, este asigurată

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
boala este cunoscută pe lucernă și alte specii de leguminoase cultivate sau spontane. În România a fost găsită în 1912 de P. Moesz și apoi studiată de C. Sandu-Ville (1932). Simptome. Frunzele și lăstarii tineri se acoperă cu o pâslă miceliană fină, ce în scurt timp devine pulverulentă apoi își schimbă culoarea din albicioasă în cenușie, datorită apariției unor mici puncte negre, reprezentate de organele de rezistență. Frunzele și tulpinile se usucă înainte de vreme. Transmitere-răspândire. Atacul ciupercii se extinde foarte repede

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
ce se extinde repede, în cazul în care temperatura se menține la 20-30șC și umiditatea este peste 90 %. În 2-3 zile întreaga răsadniță sau seră înmulțitor poate prezenta toate plantele distruse. La suprafața solului se constată prezența unui strat fin micelian, albicios, care se extinde. În cazul unei infestări puternice a solului se observă doar vetre de atac fără plante răsărite, deoarece acestea sunt putrezite până la ieșirea lor la suprafață. Atacul are o evoluție mai lentă după repicare, când plantele sunt

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
în sudul țării, în culturile din seră și solarii, dar acum este găsită și în câmp. Simptome. Pe frunzele bazale apar pete galbene de 2-4 cm, cu un contur difuz care vor fi mai bine delimitate abia după apariția pâslei miceliene de culoare cenușie-albicioasă. După apariția fructificațiilor ciupercii, pâsla capătă un aspect făinos și boala se extinde pe cozile frunzelor, frunzulițele de la baza florilor (sepale) și chiar pe fructele tinere. În cazul în care temperaturile oscilează între 1824șC și umiditatea atmosferică

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
transmiterea în anii următori. Transmitere răspândire. Ciuperca trăiește în sol pe resturile vegetale, rămânând de la un an la altul sub formă de scleroți. Din acești scleroți, în condiții de umiditate crescută și temperaturi cuprinse între 10 13șC, iau naștere filamente miceliene. Atacul puternic pe plante, rădăcini, tulpini și frunze, este semnalat la temperaturi cuprinse între 15-10șC și la un pH = 7 al solului, deși ciuperca se dezvoltă în soluri cu pH ce poate oscila între 2,8-9,8. În cursul vegetației

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
se observă o îngălbenire a frunzișului urmată de uscarea acestuia. Rădăcinile au pete sau porțiuni de culoare cenușie plumburie, în dreptul cărora țesuturile se adâncesc și se acoperă cu un miceliu brun-violaceu. Într-o fază mai avansată de atac, în pâsla miceliană, apar scleroții de 3-5 µm, tari, de culoare violet-negricioasă (fig. 138-c). Zonele atacate prezintă țesuturi înmuiate, brune, ce putrezesc. La recoltare, plantele atacate au rădăcinile crăpate, strangulate, deformate. Transmitere-răspândire. Patogenul atacă morcovul cultivat în terenuri acide, cu exces de umiditate

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
în 1976 și pe L. sativa. Simptome. Pe fața superioară a frunzelor de salată se observă o pâslă albă, foarte fină, ce în scurt timp capătă un aspect făinos. Frunzele se îngălbenesc, își pierd luciul și se usucă. Uneori pâsla miceliană devine cenușie prezentând mici puncte negre. Transmitere-răspândire. Ciuperca atacă salata în condiții de umiditate ridicată 77-85 %, lumină puțin intensă și temperaturi între 10-32șC. Răspândirea ciupercii se face prin spori, iar transmiterea de peste an are loc prin cleistoteciile (fructificațiile de rezistență

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
petelor din alb în brun, începe din zona centrală a miceliului, în timp ce la Monilia fimicola brunificarea începe de la marginea coloniilor. Transmitere-răspândire. Patogenul apare în condiții de umiditate mare, lipsa aerației și pH alcalin peste 8. Insectele din substrat transportă fragmentele miceliene. Prevenire și combatere. Măsurile prevăzute pentru putregaiul moale sunt eficiente și în acest caz, în plus se impune corectarea pH-ului. 8.10.10. Trufele Pseudobalsamia microspora Boala este cunoscută din 1929 în S.U.A., din 1936 în Anglia și din

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
la speciile forestiere debilitate, datorită acțiunii temperaturilor scăzute sau dacă acestea sunt atacate de insecte, rapăn, monilioză etc. Simptome. Atacul devine evident în perioada de vegetație când ramurile se usucă, scoarța se usucă, iar la nivelul acesteia apar mici pustule miceliene roșiatice. Ciuperca pătrunde în profunzimea țesuturilor (scoarță și lemn) și consumă lignina, ceea ce face ca ramurile atacate să fie mai ușoare, în secțiune prezentând o culoare albicioasă datorită celulozei. Pe pernițele stromatice de 2-3 mm în diametru, ciuperca formează micelii

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
pot întinde și ocupă întreaga suprafță. Frunzele parazitate iau un aspect prăfos, se deformează, se încrețesc și în cele din urmă se usucă. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, în dreptul cărora se formează o pâslă miceliană mai densă și cu aspect prăfos, datorită formării sporilor (fig. 167). Lăstarii nelignificați pot fi acoperiți de pâsla miceliană, care apare ca un manșon albicios; cei puternic atacați se îndoaie, se veștejesc și apoi se usucă. Pe lăstarii atacați, ciuperca

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
din urmă se usucă. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, în dreptul cărora se formează o pâslă miceliană mai densă și cu aspect prăfos, datorită formării sporilor (fig. 167). Lăstarii nelignificați pot fi acoperiți de pâsla miceliană, care apare ca un manșon albicios; cei puternic atacați se îndoaie, se veștejesc și apoi se usucă. Pe lăstarii atacați, ciuperca formează uneori fructificații de rezistență (cleistotecii) care conțin spori dar, la noi în țară acestea au fost semnalate foarte

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
anul 1914. Ciuperca parazitează pe cuișoare, coacăzul negru, coacăzul roșu și coacăzul de munte. Simptome. Ciuperca parazitează frunzele, lăstarii tineri și fructele. Pe frunze apar pete albicioase, formate din miceliul ciupercii, vizibile pe ambele fețe. Frunzele rămân mici, iar pâsla miceliană de pe suprafața acestora capătă un aspect prăfos datorită formării sporilor. Frunzele cad, plantele se dezvoltă anormal, produc puțin, iar rezistența la ger a tulpinilor este redusă. Atacul pe lăstari se manifestă începând cu luna mai. Ciuperca formează pâsle miceliene albicioase

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
pâsla miceliană de pe suprafața acestora capătă un aspect prăfos datorită formării sporilor. Frunzele cad, plantele se dezvoltă anormal, produc puțin, iar rezistența la ger a tulpinilor este redusă. Atacul pe lăstari se manifestă începând cu luna mai. Ciuperca formează pâsle miceliene albicioase, prăfoase care înconjură lăstarii pe porțiuni mai mari sau mai mici și împiedică diferențierea mugurilor de rod pentru anul următor. Atacul pe fructe este asemănător cu cel de pe lăstari. Fructele tinere se înnegresc și se zbârcesc; fructele mai evoluate

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
lăstari. Fructele tinere se înnegresc și se zbârcesc; fructele mai evoluate prezintă pete pâsloase albicioase, apoi cenușii-brunii, în dreptul cărora țesuturile se necrozează și întreg fructul este cuprins de un putregai uscat sau umed (în funcție de umiditatea atmosferică). În timpul verii (iulie-august), pâslele miceliene albicioase și capătă o colorație, o nuanță, cenușie brunie, datorită formării unui număr mare de fructificații de rezistență (cleistotecii) cu spori (fig. 180). Transmitere-răspândire. Iernarea ciupercii are loc prin miceliul de rezistență localizat în lăstari și muguri sau prin cleistotecii

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
pe mm2 (Tr. Săvulescu, 1941). Transmitere-răspândire. În primăvară, sporii de rezistență germinează la suprafața solului îmbibat cu apă, la temperaturi de peste 10șC (maxima fiind de 32șC, iar optimum de 22-23șC). În timpul germinării, sporul crapă, iar din interior apare un filament micelian cu un spor mare, ce va cădea pe sol. În timpul ploilor repezi din primăvară, sporii ce plutesc în băltoacele din jurul butucilor, sunt proiectați pe partea inferioară a frunzelor, produc filamente de infecție ce pătrund în țesuturile plantei-gazdă prin stomate. Acest

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
nu cad decât spre toamnă. Lăstarii nelignificați, prezintă aceleași pete albicioase, uneori prăfoase, sunt opriți din creștere, iar frunzele se încrețesc. Atacul pe ciorchini face ca aceștia să se brunifice și apoi să se usuce pe timp de secetă. Pâsla miceliană acoperă și bobițele care, ca urmare a măririi volumului, de multe ori crapă, iar conținutul acestora se scurge în afară, oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor ciuperci. Pe timp secetos, bobițele se usucă, semințele ies în evidență, iar ciorchinii

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]