420 matches
-
de "denazificare", singurul element pe care l-a putut aduce în favoarea sa, ca rezistent la ororile naziste, a fost minciuna c-ar făcut parte din grupul "Trandafirului alb." Ba mai mult, că alături de Kurt Huber, fusese unul dintre co-fondatorii mișcării! Micimea de caracter, morbul trădării au fost arareori mai bine ilustrate decât în aceste gesturi funest-oportuniste ale unui artist care continuă să fie considerat și astăzi unul din pionierii unui sistem revoluționar de învățare a muzicii prin ritm și gestică. Dar
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
unul al nivelurilor și rangurilor. Dacă încercăm acum să înțelegem cum din granulațiile infime ale vibrațiilor cuantice a putut lua naștere, la scară umană, un mediu fără denivelări și fără încrețituri, ne vom izbi de mari dificultăți. La nivelul de micime inimaginabilă al feliei cuantice, noțiunea de stabilitate pare să țină de fabulă. Aici intrăm în geometria variabilă a unor spații în interiorul cărora orice proces ajunge să le modifice configurația. Altfel spus, fundalul spațial al tărîmului subatomic e dat chiar de
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
dintr-un anumit cartier, toată suflarea din oraș se îmbolnăvește de gripă. Și vestea despre situația în care se afla Simona se răspândi repede. Ea însă trecuse uneori cu nepăsare, alteori cu mâhnire peste precupările oamenilor, cunoscuți și necunoscuți, peste micimea concetățenilor privitoare la modul ei de viață. Din anonima de altădată, datorită colportorilor de zvonuri și transmiterii acestora, în progresie geometrică, devenise o persoană cunoscută în întreaga urbe. Pe unde trecea simțea priviri abil mascate, înghiontiri din coate și auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
incurabile. Îl durea cumplit și modul ei de a vorbi despre soția lui care nu avea nici o vină. Trăia un coșmar cu ochii deschiși. Îi venea să se sinucidă. Starea aceasta îl exaspera. Cât sânge rece, ce limbaj și câtă micime în comportamentul acestei femei! Intrase în casa lui, în forul lui intim, numai pentru faptul că el uitase odată ușa deschisă. Mi-am dorit mereu un copil, e drept. Acum când îl am, o dorință năvalncă crește în mine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să i se cuibărească Între sâni, unde să fie prăjit instantaneu. Cu privirea ațintită undeva În zare, Kuznețova a ordonat: — Dezlegați-l și lăsați-ne singuri! Gnomul sulfuros a făcut un pas Înainte, ceea ce, comparând dimensiunile vaste ale Încăperii cu micimea lui, Însemna că, practic, rămăsese pe loc. — Bine, dar... — Acum! a șuierat scurt dama, Întorcându-se, iar două raze laser au Înțepat fruntea piticaniei, astfel Încât aceasta a trecut rapid În spatele scaunului pe care eram așezat. — Ajungi? l-am chestionat peste
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de Adina Cobuz pune, de minune, în evidență impresionantul suflu epic al autoarei. Energiile contrare care se izbesc uneori, în interiorul aceleiași fraze, totul emană senzație densă de straniu. Amestecul de voluptate și moarte, frica de continua amenințare a fatalității, revelația micimii ființei umane, zdrobite sub lespedea Destinului sunt elemente definitorii ale scrisului Irinei Egli. Pământ pustiu (titlul versiunii în limba română a romanului Terre salée) este o tragedie antică strămutată în plină modernitate. La fel ca în tragedia antică, personajele sunt
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
Ar fi trebuit s-o auzi pe Kay Campbell când am colindat districtul Greene sunând pe la ușile oamenilor pentru a strânge semnături în favoarea lui Stevenson, în anul doi de colegiu. Dând piept cu cea mai cumplită meschinărie republicană, cu o micime și o obtuzitate spirituală menite parcă să-ți înfrângă rațiunea, Dovlecel a rămas de fiecare dată o doamnă. Eu, unul, eram barbar. Oricât de ponderat aș fi fost la început (sau condescendent, căci așa apăream în ochii altora), până al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poate, nici dorință aceasta izbucnea din mine ca o componentă a gîndului de revanșă pentru rana făcută la adresa piesei de la televizor, punctul cel mai sensibil deci, preocuparea pentru literatură, în care a putut să lovească. Nu-i un semn de micime sufletească atunci cînd lovești pe cineva unde știi că-l doare mai rău?! Și asta de ce? că am privit-o ca un bărbat. Cred că-n sufletul meu am înțeles dintru început ceea ce-am spus cu glas tare Doinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu alți corupți, a unor buzunare cu niște trăiști. Acest cuvânt, suprafață, este esențial în definirea lui Adrian Năstase. Premierul este un exemplu perfect de om bidimensional, creatură născută din încrucișarea postcomunismului cu postmodernismul. (Disproporția între avalanșa de mijloace și micimea scopurilor e și ea o caracteristică postmodernă.Ă A treia dimensiune, adâncimea, îi lipsește cu desăvârșire. Nu nutrește nici o convingere profundă. Nu are nici un principiu de neclintit. Tot ce face este construit pe suprafață, după criteriul ce-ar da bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu nevasta nu are mare importanță - esențială e priveliștea celor patru cotoare aurite, însumând 20 cm, așezate în raft... E. Constantinescu nu e doar o anomalie patologică și morală - el reprezintă intelighenția României din ultima jumătate de veac. Egolatria lui, micimea, joasa calitate umană pot fi întâlnite la mult prea mulți dintre cei ce trăiesc din simboluri, scrise sau rostite. Spuneam cândva că soarta tristă a României în postcomunism se datorează faptului că ungurii, cehii sau polonezii au avut comuniști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în el, atunci înseamnă că oamenii sînt condamnați la o profundă nefericire. Pare, cum să spun, pare un moft, prea multe cuvinte mari la un loc, dar așa este! Dintre toți cei care trăiesc la Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asupra lui Ben Haas), cel căruia i se zicea Maestru, va scoate din manuscris tot ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura‑i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s‑ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu‑i trândav; apoi va tăia dintr‑un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Păstrau anevoie o aparență, să nu vadă ai lor că le trecea os prin os. Mai ales copilăria a fost ecranată de tătișor. Tata nu era atît de acid. Mai conciliant din fire, îndulcea tonul: "Nu te inflama pentru toate micimile, Iordan". "Eu nu cînt în struna lor. Refuz partitura". "Am refuzat ce trebuia refuzat, Iordan. Atîta tot". Așa era. Regionala de partid (PCR) îi ceruse să ia direcția Filarmonicii. N-a primit-o. Atunci fuseseră invitați de-o asociație comunistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și suave în prim-plan, sau depărtându-se. Nu mă observă. Zmeul Zmeilor e la o partidă de șah cu Priculiciul. I se spune Zmeul Zmeilor, pentru că e singurul zmeu care a mai rămas. E slab și pipernicit, totuși, în micimea lui, simți că este vorba despre un zmeu. Pentru că arată la fel cum și l-ar reprezenta orice copil. Are în primul rând un obraz feroce și un nas foarte mare și cărnos, să poată adulmeca carnea de om. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
toate posturile și paginile, exprimându-și părerile asupra politicii, economiei, oferind sfaturi de cultură și educație în toate domeniile, încât celor trecuți spre masterate străine și masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se părea că există decât spusă de acești actori. Nu mai știai care e cea reală sau dacă realitatea nu are mai multe fețe, una mai deșucheată decât cealaltă. Mergând, intri într-o biserică. Cu capetele aplecate spre propria lor micime, oamenii închiși în măruntaiele unui monstru care le devorează pasiunile, iubirile înfocate, metafizica din lăuntrul lor fiind o oglindire transfigurată a realității de afară. Peste drum, lăcașul epilogului. Aici se scriau toate aceste fraze care începeau cu se făcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceluiași rol pozitiv.“ „Peregrinez vidul de ceva vreme și mă îmbogățesc cu degringolada în care fiecare e amintit mai mult sau mai puțin. Mă cosmetizez pentru a crea ansamblu de putere nobilă, cavalerească. Femeia cu condeiul s-a pierdut în micimi și ordinării de gâscă bătrână.“ Ce înseamnă „Amintim ocazia de revendicare plus-minus împăunatul sistem“? Ce înseamnă „Stadiul capului e inclus în membrele periclitate...“? Ce înseamnă „Peregrinez vidul de ceva vreme și mă îmbogățesc cu degringolada în care fiecare e amintit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care sînt în totul alături de principe și în același timp nu se arată hrăpăreți, trebuie să fie cinstiți și iubiți, iar aceia care nu se angajează de partea principilor trebuie considerați în două feluri. Se poate că o fac din micime sufletească și dintr-o firească lipsă de curaj; în cazul acesta trebuie să te folosești de ei, și mai ales de aceia care îți pot da sfaturi înțelepte, așa încît în timpurile de prosperitate să te mîndrești cu ei, iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
toată această lume supusă? Oricît de mare ar fi Principele, el nu este decît o ființă foarte limitată; abia ar putea ține minte numele provinciilor sale, iar măreția lui nu va folosi decît pentru a pune în evidență adevărata lui micime. Nu mărimea țării pe care o conduce îi conferă principelui gloria; și nu cele cîteva leghe de pămînt în plus îl vor face ilustru, căci așa, cei care posedă cele mai multe pogoane de pămînt ar trebui să fie cei mai stimați
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de multă încât va rămâne numai Poezia. Alb, negru, alb, negru! Nu există decât Lumina Roșie. Cerul era ciudat. Pe un fond de negru mai mult gri movii spre pământ lucios, stele mici, mici, mici, ca niște punctulețe ce, în ciuda micimii lor, se vedea că nu aveau să dispară curând. Și în toate acestea se vedeau norii ca un fum în care îi puteai vedea luând forme, sau pur și simplu existând, ca o perdea. Cerul este sublim. Marea este întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
până în prezent. Cum suntem o posibilitate (existam în infinit) suntem, prin definiție, o individualitate în cele mai mărunțele sensuri, o individualitate, individualizați atât de mult încât nici noi nu existăm (până în cele mai mici detalii ale unui univers infinit în micime. Destinul nostru constă în faptul ca nu putem scăpa de ceea ce suntem și reacționăm în consecință. Nevoia de viață este principiul a tot ceea ce există. Există persoane care, când au atins un anumit nivel de miticism, nu simt nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai mult, eu atâta am vrut, și ne împletim într-un zbor plăcut prin încăpere. · Și umanitatea e în siguranță daca eu supraviețuiesc cum cred eu, ea va supraviețui bine în formula mea, întregul univers. · · · · P.S. Tindem, ne îndreptăm spre micimea unui punct. · Cred că știu de ce trecutul trecut rămâne: ne perfecționăm cu fiecare clipă ce trece și nu am putea să let go la nimic din ceea ce se dobândește. Mi se pare normal. Dumnezeu știe ce face. El știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar pedeapsa divină a fost de a fi izgonit pe pământ și a trebui să-l muncească pentru a-și asigura existența și nicidecum a fi înhumat și, de asemenea, prin situația în care atotmăreția divină făcea ca oamenii în micimea lor să atribuie tot felul de nimicuri acesteia, într-un sens pur speculativ. Prin urmare, focul, "dintru început, în opoziție cu pământul, blestemat și necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei"144
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
celui de sus învățat să laude și să preamărească de teamă și de atâta supunere oarbă și de ascultare a seniorului care îi cere ce să facă și îi interzice ce să nu facă mereu, aducându-i-se ofrande cu micimea omenească prefăcută lingușitoare îngenunchind mereu când el nu înțelege și nu primește lauda obișnuit cum este cu nimicul egal cu sine ca și cu orice libertate etern suprem universală pe când omul este rob din născare cu cea de a doua
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
edituri, ea a fost acceptată în final de una, devenind în scurt timp un bestseller tradus în douăzeci de limbi. Din nou, succesul e pe măsuraă pîrghiilor de reclamă declanșate, și nu pe potriva detaliilor de valoare invocate. Dacă trecem peste micimea de amuzament a cărții să ne oprim asupra problemei puse de autori - dacă așadar facem ceea ce ei nu fac cu ideile filosofice, adică să le ia în serios - merită să ne întrebăm dacă anecdotele și dilemele au aceeași natură și
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]