76 matches
-
A natural arrangement of British plants" sub denumirea "Omphalia involuta", până, în sfârșit, marele savant Elias Magnus Fries i-a dat numele recent de "Paxillus involutus" în opera sa "Epicrisis systematis mycologici" din 1838. Ultima redenumire a fost propusă de micologul german Gottlob Ludwig Rabenhorst (1806-1881) ca "Rhymovis involuta" care însă a fost respinsă. Buretele porcesc este o ciupercă cu lamele înrudită totuși cu hribii. Originară emisferei nordice, a fost introdusă involuntar în Australia și Noua Zeelanda odată cu transporturile de pomi caracteristice
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
încălzire destul de lungă de 30 de minute pe foc iute. Și în zilele de astăzi, buretele se mai vinde câteodată la piață în țările Europei de nord, iar în estul Europei se oferă în formă uscată. Pe de altă parte, micologul german Linus Zeitlmayr descrie deja în prima ediție a cărții sale "Knaurs Pilzbuch" (1953) soiul ca sub diferite premise letal. De ce? Până prin anii 1944, s-a crezut ca ciuperca este comestibilă, dar moartea micologului Julius Schäffer (1882-1944) după un repetat
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
formă uscată. Pe de altă parte, micologul german Linus Zeitlmayr descrie deja în prima ediție a cărții sale "Knaurs Pilzbuch" (1953) soiul ca sub diferite premise letal. De ce? Până prin anii 1944, s-a crezut ca ciuperca este comestibilă, dar moartea micologului Julius Schäffer (1882-1944) după un repetat consum al buretelui a pus sub semnul întrebării calitățile acesteia și astfel s-a descoperit că este o specie care poate să provoace prin stimularea formării de anticorpi, după ce alergeni potenți intră în sânge
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
a redenumit mai întâi sub numele "Agaricus volemus", apoi sub acel de "Lactarius volemus", iar Lucien Quélet în lucrarea sa „Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium” sub numele "Lactarius lactifluus". Combinând denumirile lui Fries și Quélet, micologul german Otto Kuntze (1843-1907) l-a prezentat în opera sa „Revisio generum plantarum - vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae...”, ca "Lactifluus volemus". Denumirea lui Kuntze, "Lactifluus volemus", considerată ulterior pentru mult timp sinonim al lui "Lactarius volemus", a
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
cele mai importante: Specia a fost descrisă și pictată pentru prima oară de Pierre Bulliard sub numele "Agaricus lividus" în cartea sa "Herbier de la France", volumul 8, din anul 1788. După ce Christian Hendrik Persoon la redenumit în "Agaricus sinuatus" (1801), micologul francez Lucien Quélet i-a dat trei însemnări noi: "Entoloma lividum" (1872), "Rhodophyllus lividus" (1886) și "Rhodophyllus sinuatus" (1888)., pe când între timp, micologul german Paul Kummer îi da-se o denumire numai puțin luată în seamă: "Entoloma sinuatum" (1871). Din
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
de la France", volumul 8, din anul 1788. După ce Christian Hendrik Persoon la redenumit în "Agaricus sinuatus" (1801), micologul francez Lucien Quélet i-a dat trei însemnări noi: "Entoloma lividum" (1872), "Rhodophyllus lividus" (1886) și "Rhodophyllus sinuatus" (1888)., pe când între timp, micologul german Paul Kummer îi da-se o denumire numai puțin luată în seamă: "Entoloma sinuatum" (1871). Din mijlocul secolului al XX-lea, a fost folosit numele "Rhodophyllus sinuatus" dat de micologul german Rolf Singer în anul 1951 în toate cărțile
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
lividus" (1886) și "Rhodophyllus sinuatus" (1888)., pe când între timp, micologul german Paul Kummer îi da-se o denumire numai puțin luată în seamă: "Entoloma sinuatum" (1871). Din mijlocul secolului al XX-lea, a fost folosit numele "Rhodophyllus sinuatus" dat de micologul german Rolf Singer în anul 1951 în toate cărțile de ciuperci. În sfârșit micologul olandez Machiel Noordeloos (n. 1949) a propagat în lucrarea sa "Fungi Europaei" din 1992, redenumirea în numele aproape uitat dat anterior de Paul Kummer: "Entoloma sinuatum" care
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
da-se o denumire numai puțin luată în seamă: "Entoloma sinuatum" (1871). Din mijlocul secolului al XX-lea, a fost folosit numele "Rhodophyllus sinuatus" dat de micologul german Rolf Singer în anul 1951 în toate cărțile de ciuperci. În sfârșit micologul olandez Machiel Noordeloos (n. 1949) a propagat în lucrarea sa "Fungi Europaei" din 1992, redenumirea în numele aproape uitat dat anterior de Paul Kummer: "Entoloma sinuatum" care este valid până astăzi (situația pe 11 octombrie 2014). Ordinul Agaricales este de diversificare
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
ciupercii de Christian Hendrik Persoon în opera sa "Synopsis methodica Fungorum" (volumul 2 din 1801) ca "Agaricus pardinum" și redenumirea lui Lucien Quélet (bazând pe afirmarea lui Fries) în "Tricholoma pardinum", au existat deodată doi taxoni pentru acest burete. Încercarea micologilor cehi Josef Herink și František Kotlaba unei denumiri noi ("Tricholoma pardalotum") pentru acest soi în 1967, nu s-a impus. Carnea se decolorează cu după două minute albastru-verzui și cu tinctură de Guaiacum imediat într-un violet fugitiv. Consumul de
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
Leș Hyménomycètes, ou, Description de tous leș champignons (fungi), qui croissent en France", a jucat un rol important în anii 80 și 90 al secolului a XX-lea, când mulți micologi au schimbat numele "Agaricus" în "Psalliota", între ei și micologul italian Bruno Cetto. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare a lui Schaeffer. A doua denumire, "Psalliota arvensis", a lui Gillet din 1878 precum acea a botanistului german Otto Kuntze (1843-1907) din 1890, "Fungus arvensis", au fost acceptate că
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
Normandie". Gillet s-a interesat în acest context cu interes deosebit pentru ciuperci cu lamele, interesându-se în special pentru diviziunea "Discomycetes" (astăzi subdiviziune a diviziunii "Ascomycota)" și familia "Clavariaceae". În anul 1876 savantul a promovat "Tubaria", inițial catalogat de către micologul britanic Worthington George Smith (1835-1917) subgen al genului "Agaricus", la statutul de gen independent, mai departe și genul "Microglossum" (1879). Gillet a continuat să scrie cu mare succes opere micologice științifice și populare până la vârsta de optzeci de ani. Deși
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
succes opere micologice științifice și populare până la vârsta de optzeci de ani. Deși el însuși a fost un desenator, ilustrator și copist excepțional, și soția lui a fost implicată în publicații, pictând ilustrații pentru cărți, sprijinită de fiica lor Clemence. Micologul a fost decorat cu Ordinul de Cavaler al Legiunii de Onoare. Strada din Alençon amintește de cunoscutul savant. Gillet a denumit mai multe genuri și specii de bureți, ca de exemplu:
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
(n. 21 aprilie 1921, Trento - d. 16 iulie 1991, Rimini) a fost un inginer, profesor de inginerie mecanică, micolog și scriitor științific italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Cetto. Fiul licențiatului în literatura și filozofie la "Academia Științific-Literară" Milano, de asemenea profesor de liceu, Adolfo Cetto (n. 20 februarie 1873, Selva di Levico - d. 31 decembre 1963
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
poartă, din 1992, numele lui. Din anii 70 el a și fost redactor șef al magazinului "Bolletino del gruppo micologico G. Bresadola di Trento". În 1978 a fost numit membru al "Academia Roveretana degli agiati di Scienze, Lettere et Arti". Micologul a fost și președinte al comitetului științific G. Bresadola (din 1976) precum al Grupului micologic "G. Bresadola" (1987-1991). În memoria să, la Trento i-a fost dedicată o stradă denumită "Via " și, în anul 2002, a fost dezvelit un bust
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin luminișuri ierboase, pe pajiști și pășuni, pe lângă drumuri și margini de ogoare, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în noiembrie. Primul savant care a descris specia, în anul 1799, a fost micologul englez James Sowerby (1757-1822), denumind soiul, în volumul 2 al lucrării sale "Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms", ca "Agaricus dealbatus", redenumit sub numele actual "Clitocybe dealbata" (2016) de micologul german Paul Kummer în cartea sa din 1871 "Der
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
care a descris specia, în anul 1799, a fost micologul englez James Sowerby (1757-1822), denumind soiul, în volumul 2 al lucrării sale "Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms", ca "Agaricus dealbatus", redenumit sub numele actual "Clitocybe dealbata" (2016) de micologul german Paul Kummer în cartea sa din 1871 "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen". Numele binomial "Omphalia dealbata", dat
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
Paul Kummer în cartea sa din 1871 "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen". Numele binomial "Omphalia dealbata", dat de micologul francez Lucien Quélet în cartea sa din 1886 "Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium" aproape numai este folosit. De asemenea mai multe alte denumiri încercate, în primul rând văzute ca varietăți ale buretelui, pot fi astăzi
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
de Academia de Științe din Torino. Vittadini a fost de asemenea un desenator superb și autorul tuturor imaginilor în publicațiile sale. La solicitarea guvernului italian, care a fost îngrijorat de numărul mare de incidente deseori letale cauzate intoxicațiilor cu ciuperci, micologul a scris importanta carte "Trattato sui funghi mangerecci più conosciuti e paragoni con quelli velenosi con cui possono essere confusi" (Tratat despre cele mai populare ciuperci comestibile comparate cu cele otrăvitoare cu care pot fi confundate). În afară de mai multe publicații
Carlo Vittadini () [Corola-website/Science/337611_a_338940]
-
methodica Fungorum", valabilă până recent (2014). Pentru câtva timp denumirea "Suillus olicaceus" a lui Otto Kuntze din 1898 a fost folosită de mulți micologi. În anul 2014, "Index Fungorum" a acceptat "Caloboletus calopus" ca nou nume binomial, astfel descris de micologul italian Alfredo Vizzini în același an. Dar asociația germană de micologie de exemplu nu acceptă "Caloboletus" ca nume binomial ci numai sinonim, de asemenea A.M.I.N.T., (Asociația italiană pentru micologie și botanică), mai departe comitetul francez pentru denumirea ciupercilor sau
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
sol, pe mici fragmente de lemn, de la deal la munte, din aprilie până în noiembrie. Această specie a fost descrisă și redenumită deseori de diferiți micologi. Dar numai doi taxoni s-au menținut: Unul este "Pluteus atricapillus", descris în 1786 de micologul german August Batsch în lucrarea sa "Elenchus Fungorum" cu numele de gen "Agaricus", acesta fiind redicționat de savantul francez Victor Fayod în "Pluteus" (1889). Această denumire a fost și mai este folosită de mulți micologi în cărți de descriere, vândute
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" din 1774, de asemenea sub genul "Agaricus" (corectat de Elias Magnus Fries în "Pluteus"). Numele binomial valabil în moment (2016) a fost fixat de micologul german Paul Kummer în lucrarea sa "Der Führer in die Pilzkunde" din 1871. Specia crește pe lemn mort. În cazul în care lemnul este îngropat în pământ, ar putea apărea impresia, că organismele fructifere crescură din el. "Pluteus cervinus" poate
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
sa "Icones et Descriptiones Fungorum Minus Cognitorum". Aproape 50 de ani mai târziu, în 1849, marele biolog Elias Magnus Fries a redenumit soiul în opera sa "Summa vegetabilium Scandinaviæ" sub numele actual de "Gyromitra esculenta". În anul 1907, farmacistul și micologul francez Émile Boudier (1828-1920) a descris buretele sub "Physomitra esculenta" în cartea lui "Histoire et Classification des Discomycètes d'Europe", nume care n-a putut să se impune, la fel ca unele alte sinonime. Zbârciogul gras a contat peste secole
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus piperatus". Deja în anul 1772, naturalistul italian Giovanni Antonio Scopoli i-a dat numele "Galorrheus piperatus", sancționat de micologul german Paul Kummer în cartea sa "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" din 1871, nume binomial care nu s-
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
(n. 23 aprilie 1845, Treviso - d. 11 februarie 1920, Padova) a fost un botanist dar în primul rând micolog italian, profesor de istorie naturală și de botanică precum director al institutului tehnic la Universitatea din Padova. Abrevierea numelui său de autor este Sacc.. Saccardo a urmat liceul din Veneția și, după bacalaureat, a studiat la Institutul Tehnic al Universității
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
precum membru de onoare al "Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde". O stradă a fost numită după el în onoarea lui la Malè, mai departe sunt denumite după el "Comitetul Științific G. Bresadola" precum "Grupului Micologic G. Bresadola". În ambele instituții cunoscutul micolog Bruno Cetto a fost președinte. Pe 13 septembrie 1930, în timpul unei sesiuni a Societății Botanice Italiene care a avut loc în Trento la Muzeul de Istorie Naturală, a fost dezvelit un monument de marmură în piața Dante, dedicat marelui savant
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]