76 matches
-
speciei a fost, în anul 1796, savantul suedez Christian Hendrik Persoon la care s-au referit toți succesorii. În volumul 1 al lucrării sale "Observationes mycologicae" i-a dat numele "Agaricus porrigens". Apoi acesta a fost redenumit, între altele de micologul german Paul Kummer în cartea sa "Der Führer in die Pilzkunde" ca "Pleurotus porrigens" (1871) și de cel francez, Lucien Quélet în opera sa "Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium" ca "Calathinus porrigens" (1886). Numele actual
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
Der Führer in die Pilzkunde" ca "Pleurotus porrigens" (1871) și de cel francez, Lucien Quélet în opera sa "Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium" ca "Calathinus porrigens" (1886). Numele actual (2016) este "Pleurocybella porrigens", hotărât de micologul german Rolf Singer în descrierea lui din jurnalul "Mycologia Helvetica" din 1947. Cuticula este netedă, câteodată și ușor pâslită, negelatinoasă, albă ca zăpada sau fildeș, la bătrânețe deseori albicios-gălbuie. Până nu demult "Pleurocybella porrigens" a fost considerată ciupercă comestibilă. Anul
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin luminișuri ierboase, pe pajiști și pășuni, pe lângă drumuri și margini de ogoare, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în noiembrie. Primul savant care a descris specia, în anul 1799, a fost micologul englez James Sowerby (1757-1822), denumind soiul, în volumul 2 al lucrării sale "Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms", ca "Agaricus dealbatus", redenumit sub numele actual "Clitocybe dealbata" (2016) de micologul german Paul Kummer în cartea sa din 1871 "Der
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
care a descris specia, în anul 1799, a fost micologul englez James Sowerby (1757-1822), denumind soiul, în volumul 2 al lucrării sale "Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms", ca "Agaricus dealbatus", redenumit sub numele actual "Clitocybe dealbata" (2016) de micologul german Paul Kummer în cartea sa din 1871 "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen". Numele binomial "Omphalia dealbata", dat
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
Paul Kummer în cartea sa din 1871 "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen". Numele binomial "Omphalia dealbata", dat de micologul francez Lucien Quélet în cartea sa din 1886 "Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium" aproape numai este folosit. De asemenea mai multe alte denumiri încercate, în primul rând văzute ca varietăți ale buretelui, pot fi astăzi
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri, de la deal până la munte, din mai până în octombrie (noiembrie). Adesea oară se uită, că unul dintre primii botaniști și micologi britanici, William Hudson (1734-1793), a descris această specie sub denumirea "Agaricus pratensis", în cartea sa "Flora anglica - exhibens plantas per Regnum Britanniæ sponte cescentes" deja în anul 1778. În anul 1791, compatriotul lui Hudson, renumitul savant James Bolton (1758-1799), i-
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus piperatus". Deja în anul 1772, naturalistul italian Giovanni Antonio Scopoli i-a dat numele "Galorrheus piperatus", sancționat de micologul german Paul Kummer în cartea sa "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" din 1871, nume binomial care nu s-
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
methodica Fungorum", valabilă până recent (2014). Pentru câtva timp denumirea "Suillus olicaceus" a lui Otto Kuntze din 1898 a fost folosită de mulți micologi. În anul 2014, "Index Fungorum" a acceptat "Caloboletus calopus" ca nou nume binomial, astfel descris de micologul italian Alfredo Vizzini în același an. Dar asociația germană de micologie de exemplu nu acceptă "Caloboletus" ca nume binomial ci numai sinonim, de asemenea A.M.I.N.T., (Asociația italiană pentru micologie și botanică), mai departe comitetul francez pentru denumirea ciupercilor sau
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
Normandie". Gillet s-a interesat în acest context cu interes deosebit pentru ciuperci cu lamele, interesându-se în special pentru diviziunea "Discomycetes" (astăzi subdiviziune a diviziunii "Ascomycota)" și familia "Clavariaceae". În anul 1876 savantul a promovat "Tubaria", inițial catalogat de către micologul britanic Worthington George Smith (1835-1917) subgen al genului "Agaricus", la statutul de gen independent, mai departe și genul "Microglossum" (1879). Gillet a continuat să scrie cu mare succes opere micologice științifice și populare până la vârsta de optzeci de ani. Deși
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
succes opere micologice științifice și populare până la vârsta de optzeci de ani. Deși el însuși a fost un desenator, ilustrator și copist excepțional, și soția lui a fost implicată în publicații, pictând ilustrații pentru cărți, sprijinită de fiica lor Clemence. Micologul a fost decorat cu Ordinul de Cavaler al Legiunii de Onoare. Strada din Alençon amintește de cunoscutul savant. Gillet a denumit mai multe genuri și specii de bureți, ca de exemplu:
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
cu pălărie și lamele) cu pălăria amenajată mereu central peste picior. El poate să aibă următoarele însușiri: Genul Lactarius a fost subîmpărțit în mai multe secții, care sunt parțial diferit descrise, depinde de autor. Această sistematică se ține de studiile micologului francez Marcel Bon din traducția lucrării sale în limba germană. Speciile alocate secțiilor reprezintă doar o selecție. Aici cele mai importante deosebiri între genul Russula și alte genuri: Originar, acest gen (cu suc mereu alb) a fost creat pentru șapte
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
deosebiri între genul Russula și alte genuri: Originar, acest gen (cu suc mereu alb) a fost creat pentru șapte specii din America de Nord respectiv țări tropice. Dar au mai fost adăugate puține soiuri europene, astfel Lactarius volemus: Denumirea "Lactifluus volemus" a micologului german OttoKuntze, considerată ulterior pentru mult timp sinonim a lăptucii dulci, a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
(n. 11 ianuarie 1746, Alton, Hampshire - d. 7 iulie 1799, Brompton) a fost un botanist, entomolog, fitolog, micolog, dar de asemenea un traducător și farmacist englez. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Curtis. William s-a născut în Alton într-o familie de quakeri ca primul fiu al tăbăcarului John Curtis. După absolvirea școlii locale a început
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
(n. 23 aprilie 1845, Treviso - d. 11 februarie 1920, Padova) a fost un botanist dar în primul rând micolog italian, profesor de istorie naturală și de botanică precum director al institutului tehnic la Universitatea din Padova. Abrevierea numelui său de autor este Sacc.. Saccardo a urmat liceul din Veneția și, după bacalaureat, a studiat la Institutul Tehnic al Universității
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
nu este prea geroasă. Buretele a fost descris pentru prima dată de savantul austriac Nikolaus Joseph von Jacquin în volumul 2 al lucrării sale "Flora Austriacae, sive plantarum selectarum" din 1774 sub denumirea "Agaricus ostreatus". Bazând pe studiile lui Jacquin, micologul german Paul Kummer i-a dat numele lui curent în opera sa "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" (Ghid
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
în volumul 3 al lucrării sale "Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum" (1898). Denumirile sunt valide însă nefolosite și astfel pot fi neglijate. În anul 1881, micologul italian Giacomo Bresadola a descris ciuperca (după Lucien Quélet) în volumul 1 al cărții lui "Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati" sub numele "Pleurotus columbinus". Acest soi însă reprezintă actual o specie proprie. Păstrăvul de fag este
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
sub molizi și pini, cam rar în cele foioase, în locuri însorite de la deal la munte, din (iunie) iulie până în octombrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca țigănească a fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în volumul 1 al operei sale "Observationes mycologicae" din 1796, până ce renumitul său compatriot Elias Magnus Fries a transferat specia la genul "Cortinarius" sub numele "Cortinarius caperatus" în lucrarea sa "Epicrisis Systematis Mycologici
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
1874, genul a fost din nou schimbat, acum în "Pholiota", anume de către botanistul francez Claude Casimir Gillet (1806-1896), iar numai cinci ani mai târziu soiul a fost redenumit de savantul finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) în "Rozites caperata" (în onoarea micologului francez Ernst Roze), publicat în jurnalul "Bidrag till kännedom af Finlands natur och folk", fiind apoi folosit ca nume binomial până în anul 2002. Atunci buretele a fost replasat la genul "Cortinarius" sub denumirea lui Fries pentru a documenta mai bine
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
denumirea lui Fries pentru a documenta mai bine apartenența. De a lungul timpului s-au mai făcut două denumiri care pot fi neglijate: prima ca "Dryophila caperata" de către botanistul francez Lucien Quélet în 1886 și ultima ca "Togaria caperata" de micologul englez Worthington George Smith (1835-1917) în 1908. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu galben și cu roșu. Acest burete poate fi confundat, în primul rând de începători, cu mai multe alte specii, parțial comestibile, (de exemplu "Cortinarius armillatus" tânăr
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
de la Universitatea din Helsinki Torsten Edvard (Tor) Karsten (1870-1942), pe savantul Rafael Karsten (1879-1956), un antropolog cultural, etnolog, istoric de religie, sociolog și filosof (devenit faimos mai ales pentru studiile sale asupra popoarelor aborigene din America de Sud) precum pe botanistul și micologul finlandez Harri Harmaja (n. 1944). Karsten sa născut în mica comună Merimasku în apropiere de orașul Turku și aproximativ 150 km la vest de Helsinki. El a studiat la Universitatea din Helsinki, obținând o diplomă de master în 1860, înainte de
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
sol, pe mici fragmente de lemn, de la deal la munte, din aprilie până în noiembrie. Această specie a fost descrisă și redenumită deseori de diferiți micologi. Dar numai doi taxoni s-au menținut: Unul este "Pluteus atricapillus", descris în 1786 de micologul german August Batsch în lucrarea sa "Elenchus Fungorum" cu numele de gen "Agaricus", acesta fiind redicționat de savantul francez Victor Fayod în "Pluteus" (1889). Această denumire a fost și mai este folosită de mulți micologi în cărți de descriere, vândute
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" din 1774, de asemenea sub genul "Agaricus" (corectat de Elias Magnus Fries în "Pluteus"). Numele binomial valabil în moment (2016) a fost fixat de micologul german Paul Kummer în lucrarea sa "Der Führer in die Pilzkunde" din 1871. Specia crește pe lemn mort. În cazul în care lemnul este îngropat în pământ, ar putea apărea impresia, că organismele fructifere crescură din el. "Pluteus cervinus" poate
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
sub conifere, de la câmpie la munte, din iulie până în octombrie. Pentru multe decenii, această ciupercă n-a fost identificata diferită de vinețica focului respectiv declarată numai variație a ei. Ciuperca a fost descrisă pentru prima oară ca specie proprie de către micologul ceh Josef Velenovský (1858-1949) în volumul 1 al lucrării sale "České Houby" ca "Russula nobilis" de abia în anul 1920. Apoi, în 1927, compatriotul lui Velenovský, micologul Václav Melzer (1878-1968), i-a dat denumirea "Russula fageticola" , iar micologul american Cyrus
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]
-
a ei. Ciuperca a fost descrisă pentru prima oară ca specie proprie de către micologul ceh Josef Velenovský (1858-1949) în volumul 1 al lucrării sale "České Houby" ca "Russula nobilis" de abia în anul 1920. Apoi, în 1927, compatriotul lui Velenovský, micologul Václav Melzer (1878-1968), i-a dat denumirea "Russula fageticola" , iar micologul american Cyrus Longworth Lundell (1907-1994) a aprobat-o în 1956. În anul 1929, Rolf Singer (1906-1994), una dintre cele mai influente și productive personalități în micologia secolului al 20
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]
-
proprie de către micologul ceh Josef Velenovský (1858-1949) în volumul 1 al lucrării sale "České Houby" ca "Russula nobilis" de abia în anul 1920. Apoi, în 1927, compatriotul lui Velenovský, micologul Václav Melzer (1878-1968), i-a dat denumirea "Russula fageticola" , iar micologul american Cyrus Longworth Lundell (1907-1994) a aprobat-o în 1956. În anul 1929, Rolf Singer (1906-1994), una dintre cele mai influente și productive personalități în micologia secolului al 20-lea, a denumit această ciupercă "Russula mairei" în onoarea botanistului și
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]