231 matches
-
educative), de exprimare abstractă (pe aria comunicării verbale și, mai nou, nonverbale), repetitive, aplicative, de consolidare, de dezvoltare, de creație, de evaluare, corective etc. Un alt criteriu, cel al numărului de participanți implicați, produce o tipologie a exercițiilor individuale, de microgrup, de echipă, cu întregul colectiv de cursanți etc. Mai mult, pe axa repetitiv - creativ putem folosi un criteriu al gradului de determinare a activității, distingând exercițiile de tip algoritmic (specificate de pași stricți), semialgoritmic și exerciții libere (cu grad maxim
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
competiție, așa cum de multe ori regăsim în învățământul tradițional, poate induce sentimente negative la cursanți, o interdependență negativă prin care un cursant nu poate câștiga decât în urma eșecului înregistrat de un coleg al său. În principiu, cursanții sunt împărțiți în microgrupuri (pornind de la două persoane, dar determinând o activitate eficientă în echipe de patru până la șase cursanți) ce împărtășesc obiective comune și trebuie să realizeze sarcini împreună. Grupurile, de obicei, sunt alcătuite din persoane cu experiență și stiluri de învățare diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
că persoanele dezvoltă o interdependență pozitivă unele față de altele; cursanții percep că își vor putea îndeplini obiectivele instructive doar dacă și colegii lor și le vor îndeplini pe ale lor. Astfel, se pornește de la ideea că un singur membru al microgrupurilor nu poate poseda toate informațiile, abilitățile și resursele pentru a-și duce sarcina la bun sfârșit (fiind necesară contribuția tuturor membrilor pentru un asemenea deziderat). Instructorul observă și se focalizează atât pe performanța academică, cât și pe dezvoltarea competenței sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unei echipe sau alteia. 13.3.1.5. Tehnicile TGT și STADtc "13.3.1.5. Tehnicile TGT și STAD" De Vries, Edwards și Fennessey (Forsyth, 1983, p. 438) ne propun o tehnică ce folosește împărțirea unui colectiv lărgit în microgrupuri, tehnică intitulată TGT (Teams/Games/Tournaments). Pentru început, elevii/studenții sunt împărțiți în echipe de câte patru-cinci persoane. După aceea, echipa astfel formată lucrează la un material pe care profesorul l-a prezentat recent în clasă, practicând diverse jocuri proiectate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
activitatea cu studenții am remarcat rezultate similare). Se pot astfel utiliza o mulțime de modalități de îmbunătățire a gradului de observare, dintre care propunem următoarele: - se poate cere elevilor/studenților să urmărească, într-o primă fază, o singură persoană din microgrupul de discuție, fără să numească această persoană până la momentul feedback-ului; - similar, pentru o mai bună focalizare a atenției, se vor numi, pentru o scurtă perioadă, doar două persoane în cercul interior, interacțiunile dintre acestea fiind astfel mai vizibile; - cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
genul ofertelor de servicii, fiecare dintre participanți trebuind să echilibreze minusul propriu identificând un plus la unul dintre colegi și încercând să învețe de la acesta elementul de învățare nu îndeajuns de bine stăpânit până în acel moment. 13.3.1.8. Microgrupurile de mentorattc "13.3.1.8. Microgrupurile de mentorat" Microgrupurile de mentorat descriu o metodă de predare bazată pe gruparea cursanților, pe gradul de direcționare a interacțiunii lor; generarea acesteia își are fundamentarea în experiența lui Richard Light care, în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
trebuind să echilibreze minusul propriu identificând un plus la unul dintre colegi și încercând să învețe de la acesta elementul de învățare nu îndeajuns de bine stăpânit până în acel moment. 13.3.1.8. Microgrupurile de mentorattc "13.3.1.8. Microgrupurile de mentorat" Microgrupurile de mentorat descriu o metodă de predare bazată pe gruparea cursanților, pe gradul de direcționare a interacțiunii lor; generarea acesteia își are fundamentarea în experiența lui Richard Light care, în calitate de profesor la Universitatea Harvard, a utilizat mici
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
minusul propriu identificând un plus la unul dintre colegi și încercând să învețe de la acesta elementul de învățare nu îndeajuns de bine stăpânit până în acel moment. 13.3.1.8. Microgrupurile de mentorattc "13.3.1.8. Microgrupurile de mentorat" Microgrupurile de mentorat descriu o metodă de predare bazată pe gruparea cursanților, pe gradul de direcționare a interacțiunii lor; generarea acesteia își are fundamentarea în experiența lui Richard Light care, în calitate de profesor la Universitatea Harvard, a utilizat mici grupuri de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pentru a revedea procedurile de lucru și conținutul ce trebuia predat. Apoi liderii se întorceau la grupurile lor (formate din cinci până la opt membri), pentru a se realiza procesul de instruire. Figura 50. Maniera tradițională (a) de instruire și procedeul microgrupurilor de mentorat (b) (adaptare după Sprinthall, Sprinthall și Oja, 1994) Atmosfera devenea astfel mai relaxată, frica, anxietatea și tăcerea unor membri fiind combătute prin creșterea nivelului de interacțiune. Rezultatele au confirmat că cei care se instruiau o făceau mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
participanți împărțiți în cinci-șase echipe funcționale, fiecare cuprinzând câte șase persoane. Creată de către J. Donald Phillips de la Michigan State University, metoda este una deschisă spre largi posibilități de utilizare, de la practica școlară curentă la activitățile de pregătire cu adulții. În cadrul microgrupurilor formate, se desemnează câte un conducător de discuții, cu rol de moderator, activitatea în echipă desfășurându-se pe trei coordonate: pregătirea, desfășurarea și valorificarea producției de idei. Reuniunea Phillips 66 se poate întinde pe durata a aproximativ două ore și
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
presupune doar șase pași: (1) topicul controversat este prezentat participanților; (2) fiecare cursant lucrează singur în cercetarea literaturii de specialitate și alcătuiește - în scris - un document incluzând argumentări ale celor două perspective propuse de problematică; (3) în clasă, sunt formate microgrupuri de cursanți, la jumătate dintre cei prezenți cerându-li-se să desfășoare un joc de rol pro, iar celeilalte jumătăți contra, fiecare grup alegându-și cele mai bune trei argumente; (4) instructorul cere grupului pro să-și prezinte argumentele de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se îndreaptă spre rezolvarea unor probleme particulare, focus-group-ul urmărește mai mult colectarea de date și analiza complexului proces de influențare a opiniilor în cadrul grupului. Această constituire a opiniei de grup (identificabilă în acțiunile latente sau manifeste ale membrilor, liderilor sau microgrupurilor de interese) este un fenomen deosebit de interesant, nu îndeajuns exploatat în literatura și practica școlare. De aceea, una dintre caracteristicile importante (și, în funcție de perspectiva adoptată în activitatea noastră, benefică sau nu pentru tehnica în cauză) este faptul că, în timpul focus-group-ului
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și de redirecționare: sunt cele care pregătesc o anumită temă și readuc participanții din respectivul focus-group la temele centrale ale acestuia; în practica școlară, aceste întrebări sunt foarte utile, în special pentru persoanele care nu sunt obișnuite să lucreze în cadrul microgrupurilor, deoarece, pe de o parte, pregătesc și dozează efortul de implicare/învățare al acestor elevi/studenți, iar pe de altă parte, refocalizează discuția pe temele propuse de cadrul didactic (în mod constant, în primele astfel de activități, tendința spre divagare
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a divagațiilor și fenomenelor de perturbare a comunicării etc. 13.3.2.7. Turul galerieitc "13.3.2.7. Turul galeriei" Această tehnică (Dumitru, 2000) este la rândul ei un motivator al învățării în grup. În principiu, cursanții divizați în microgrupuri lucrează la rezolvarea unei probleme controversate (în special din științele sociale) ce are, firesc, mai multe soluții posibile. Rezultatul interacțiunii membrilor fiecărei echipe este descris pe câteva foi mari sau pe flip-chart și este afișat ca tablourile într-o expoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
da cadrul didactic sunt, în acest sens, extrem de multe și de nuanțate; de altfel, și modul de grupare poate fi diferit - spre exemplu, propunem găsirea, într-o etapă ulterioară, a trei, apoi a patru persoane și, după aceea, a unor microgrupuri de discuție pe diferite arii de contact. Tehnica acvariului poate fi optimizată prin utilizarea multor jocuri de spargere a gheții care folosesc rolurile de observator; aducem în atenție un exercițiu descris de către Richard și Patricia Schmuck. Acesta presupune împărțirea clasei
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
produce), am putut determina un instrument util de investigație științifică. Perspectiva a determinat extinderea conceptului de comunicare și interacțiune educațională (prin urmărirea coordonatelor cerute de către dezvoltarea implicării și a motivației, managementul conflictului - incluzând strategii de promovare a acestuia, lucrul în microgrupuri - cuprinzând cadrul metodologic pentru transformarea lor în echipe etc.) și redimensionarea relațiilor dintre diferitele lor părți componente. Aceste argumente nu operează, după cum am observat deja, în mod separat, ci ele constituie o rețea extrem de dinamică și de flexibilă de interrelaționări
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în vederea construcției unui plan de dezvoltare metodologică pre-interacțional. De aceea, vom apela la ierarhizarea sumei avantajelor și dezavantajelor pe care, în interiorul cercetării amintite, le-am operat pe trei segmente importante separate: dezvoltarea implicării, utilizarea conflictului și apariția coeziunii în urma utilizării microgrupurilor (10 - valoarea maximă, 1 - valoarea minimă). Vom observa astfel că anumite avantaje și dezavantaje par a fi produse - fapt aparent paradoxal - din aceeași tulpină argumentativă (spre exemplu, stimularea creativității și afirmarea participanților versus pierderea sistematicității și rigurozității, dezinhibarea membrilor versus
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
minimă). Vom observa astfel că anumite avantaje și dezavantaje par a fi produse - fapt aparent paradoxal - din aceeași tulpină argumentativă (spre exemplu, stimularea creativității și afirmarea participanților versus pierderea sistematicității și rigurozității, dezinhibarea membrilor versus rutina lucrului în același grup, microgrupul devine mai omogen versus dezinteresul pentru alți elevi din afara grupului etc.), ceea ce ne confirmă perspectiva de redefinire a conceptului de metodă mai degrabă ca un continuum metodologic (în direcția conceptului de strategie, dar depășindu-l și pe acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acum la vârsta tâmplelor argintii, a deplinei maturități fizice și intelectuale, cu răspunderi profesionale, sociale și familiale. În angrenajul microsocial al școlii, dirigintele este un pinion cu important rol formativ educativ. El păstorește o clasă de elevi, o organizează ca microgrup social, îi orientează țelurile, îi modelează treptat sintalitatea. Se poate afirma că personalitatea clasei de elevi, cu calitățile și minusurile ei este opera dirigintelui, este rezultatul investițiilor intelectuale și morale ale acestuia. Roadele strategiilor educative ale dirigintelui se obiectivează în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ce pot fi aplicate ulterior și la alte tipuri de activități. Activitatea pune În valoare dezvoltarea spiritului de observație, spiritului creator, spiritului competitiv, formarea capacității de autonomie și a comportamentelor motrice, a gesturilor social-utile de autoîngrijire și de convețuire În microgrupuri sau În școală. Exemple de activități ludice, desfășurate cu elevii cu deficiențe asociate: Jocuri distractive: “Avioanele aterizează!” “Trenurile În gară!” “Jocul culorilor” Scopul: coordonare auz-mișcare; dezvoltarea atenției auditive și a celei distributive; formarea capacității de a practica cu interes jocuri
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Andreea-Roxana TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2164]
-
speciale în planul de învățământ, susținută de specialiști din domeniul psihopedagogic cu competențe în domeniul tiflopsihopedagogiei și realizată în cabinete/spații special amenajate cu aparatură și instrumente specifice; - educația vizual‑perceptivă se desfășoară ca activitate individuală și/sau activitate în microgrupuri organizate după diferite criterii (specificul, natura, gradul și dinamica deficienței vizuale, indicii funcționali ai vederii, recomandările și restricțiile de ordin medical, vârsta copilului, alte deficiențe asociate etc.); - antrenamentul vizual, în general, este indicat pentru orice copil cu deficiențe de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sale de viață și dorința imperioasă de a le realiza. Adultul se hotărăște să redevină elev, să învețe, numai dacă găsește că trebuie să-și schimbe statusul (iată condiția psihosocială a învățării!) - ca profesionist, membru al familiei sau al unor microgrupuri. Dacă nici munca profesională, nici activitatea socială, nici situația familială nu-i determină această dorință, atunci foarte greu îl poți convinge să învețe (Urbanczyk, 1975). Statusul de elev-adult înseamnă unele perturbări ale activității profesionale, familiale, sociale, datorate nevoii de timp
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
le face să fie ieșite din comun. Tipologia episoadelor este vastă, de la dezastre naturale și catastrofe personale până la evenimente publice ori decizii individuale. - Analiza contactelor. Un contact este o situație care descrie „Întâlnirea” semnificativă a mai multor subiecți Într-un microgrup și modul În care interacționează aceștia. Interacțiunea lor devine sursă informațională pentru ansamblul mentalului lor. - Analizarea rolurilor. Indivizii Își asumă În grup roluri formale (sau atribuite: sex, poziție socială, vârstă etc.), roluri informale (sau ocupaționale: șmecherul de cartier, vampa etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de bune și de frumoase ar fi ele, sunt niște picături Într-un ocean. Fără discuție, interesul sau scopul acestor studii este unul cu finalitate socială, și anume aceea de a Înțelege mai bine cum funcționăm noi ca grup, ca microgrup, ca societate ș.a.m.d. Bineînțeles, aplicat În raport cu interesul fiecărei cercetări. Eu Încerc doar să spun că este nevoie de o Întemeiere „științifică” În toate aceste tentative. Alina Mungiu, de exemplu, În Transilvania subiectivă, dincolo de rezultatele pozitive, afirmă că studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
neputându-i scăpa întotdeauna 76: între apologia unui univers condus de mecanismele pieței și repudierea acestuia, între economia-adevăr și exaltarea rezistenței 77, antropologia poate manifesta o distanță cu atât mai mare și mai justificată cu cât investigația etnologică a unui microgrup restrâns rămâne o valoare fundamentală a disciplinei. Această atitudine primește un impuls din partea cercetărilor istorice care arată caracterul relativ al actualității schimbărilor economice evocate și înrădăcinarea lor în procesele de lungă durată. Istoria antropologiei oferă de altfel observației asemenea replieri
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]