432 matches
-
o analiză serioasă a situației. Dar ofițerii adunați În anticameră aveau să mai aștepte, căci abia terminase convorbirea cu Vic, cînd telefonul lui Pruritanal sună din nou. — Am onoarea să vă salut, domnule colonel! Pruritanal recunoscu vocea Împăratului. Tonul lui mieros nu anunța nimic bun. — Onoarea e de partea mea, reuși Pruritanal să spună. — Domnule colonel, știți că autoritățile rolande fac permanent eforturi pentru rezolvarea problemelor ridicate de cetățeni. — Acest lucru Îmi este bine cunoscut. — Campania noastră, pentru a accede În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea nenorocite care sînt extrase pe ecranul colorat care atîrnă din tavan în mijlocul sălii, păi cred și eu, se aude din nou glasul mieros al celuilalt, faceți o mare prostie să stați cu orele înțepenit în aceeași poziție, v-am urmărit de cînd ați intrat, îi mărturisește, nici pînă la toaletă nu v-ați mișcat, îi atrage atenția. Primul lucru pe care-l făcu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înaintare bătrînul său, ia semnează tu hîrțogăriile astea, i-o fi spus într-o bună zi, și nu-ți face griji, de restul o să mă ocup eu. O singură rugăminte am la tine, l-o fi lingușit cu tonul lui mieros, de azi înainte o mașinuță cu șofer o să te aștepte la scară, așa că vezi să nu mă faci de rușine, aruncă zdrențele astea de pe tine și fă-ți rost de niște țoale ca lumea. Uite aici și material de ajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu Însumi sînt un criminal. 2 — Ha-ha! rîse domnul Rennit, cam galben. — Mă scoate din sărite gîndul că tocmai de mine și-au găsit să se lege amatorii ăștia... — Dumneata ești... criminal de profesie? Întrebă domnul Rennit, cu un zîmbet mieros, artificial. — Da, sînt, dacă a fi criminal de profesie Înseamnă a-ți premedita crima vreme de doi ani, visînd-o aproape În fiecare noapte, pînă-n clipa cînd scoți din sertar otrava... Iar o dată ajuns În boxa acuzaților, cauți să ghicești gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da, eram. Atunci totul se explică, rosti domnul Sinclair cu un fel de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a concordanței dintre gând și faptă. [...] Mai de aproape, trăsăturile omului de caracter sunt următoarele: A) Are o singură față, este sincer, nu cunoaște prefăcătoria. Nu este mai respingător și mai condamnabil decât omul, care, pe buze poartă vorbe dulci, mieroase, dar în inimă clocotește ura. Ce minunat este, în schimb, omul care nu se laudă și nu te laudă, care nu se lingușește și nu te lingușește iar vorba lui nu ascunde gânduri josnice, ea este pe măsura sufletului, te
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gândind că are de‑a face cu‑n sforar, căutând Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris („schimbarea viziunii, suflețelul meu“) o va alege pe cea de‑a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, când acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De‑acum Încolo, În drumurile sale, gările se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
își făceau semne și râdeau pe înfundate. Îi aruncau apoi, cu voce insinuoasă, complimente deocheate, la care Nuța râdea încântată, arătându-și dantura colorată cu dinți de aur. Bâțâia din picioare ca un bărbat ce-și scutură pantalonii, se întindea mieros spre ei, convinsă fiind că frumusețea și unduirile trupului său erau unice pe mapamond. Luana făcu greșeala să-i spună că îi place inginerul Noia. Așteptându-se s-o vadă că se bucură pentru ea, fata rămase surprinsă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei bolnavă. Ca să puncteze caracterul infect cu care o împovărase mama natură ori poate mama ce-i dăduse viață și apoi o abandonase, avea momente când renunța la calitatea de șefă și se reîntorcea la cea de prietenă. Se apropia, mieroasă, de Luana și-o întreba: De ce mă urăști? Ce ți-am făcut? Nu ți-am fost eu, întotdeauna, o prietenă bună? La ce bun atâta dușmănie când nu avem nimic de împărțit? Eu am de toate în timp ce tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea nenorocite care sînt extrase pe ecranul colorat care atîrnă din tavan în mijlocul sălii, păi cred și eu, se aude din nou glasul mieros al celuilalt, faceți o mare prostie să stați cu orele înțepenit în aceeași poziție, v-am urmărit de cînd ați intrat, îi mărturisește, nici pînă la toaletă nu v-ați mișcat, îi atrage atenția. Primul lucru pe care-l făcu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înaintare bătrînul său, ia semnează tu hîrțogăriile astea, i-o fi spus într-o bună zi, și nu-ți face griji, de restul o să mă ocup eu. O singură rugăminte am la tine, l-o fi lingușit cu tonul lui mieros, de azi înainte o mașinuță cu șofer o să te aștepte la scară, așa că vezi să nu mă faci de rușine, aruncă zdrențele astea de pe tine și fă-ți rost de niște țoale ca lumea. Uite aici și material de ajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făcură atent pe Ipsilanti care, parcă Înțelegând să participe la supărarea generală, renunță să mai miaune de foame, Își atinse cu vârful cozii prietenul care Îl va părăsi, apoi se alătură cu tot corpul de copil și În timp ce-l privea mieros cu ochii săi verzi și strălucitori Începu să toarcă a ... alinare. Până și Lup’șor a uitat să mai latre la Jănică, nepotul de soră al Ochenoaiei, și-a Îndreptat capul către grupul plângăreț, a ridicat numai o ureche și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc cu Măndica mea și cu Marinică, să vină ei să stea cu matale aici, că loc ar fi!... Ce zici, n-ar fi bine?... Ar avea cine să-ți țină casa și gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
meargă lucrurile mai bine și mai ușor... De ce s-avem și la noi în sat necazurile pe care le-au avut alții?... De ce să nu facem o gospodărie colectivă model?... Și înscrieți-vă în partid, tovarășe pensionar, completă binevoitor și mieros Ilici Vasile. Ați făcut o treabă foarte bună în comerțul cooperatist... Ați donat și pământul către stat, arătând că ați înțeles justețea politicii noastre... Tovarășul Stelică e omul partidului. O să-l punem casier la organizația din comună... Îi dăm gestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
informa superiorii despre ocupațiile noastre. Intervenția lui Gerhard nu a folosit la nimic dar peste câteva zile, după o vizită a unui gradat din "Goumzak", paznica noastră, "îngerul păzitor", cum îi spuneam în taină ne-a înapoiat cu un zâmbet mieros cărțile confiscate, spunând că șefii ei sunt bucuroși că ne ocupăm de educarea tinerei generații. Nu bănuiam atunci ce se ascundea în spatele acestui interes. Munca în spital era pasionantă, dar istovitoare. Nașterile se succedau cu diversitatea și cu cortegiul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tovarășul Geană în persoană, care, după ce m-a amenințat că-mi sucește gâtul, că-i pricinuiesc numai necazuri, că fluier în biserică și tulbur apele pe străzi, brusc a devenit împăciuitor și binevoitor și mi-a cerut pe un ton mieros să fiu cooperant în interesul poporului muncitor și să-i spun cine mă îndrumă la rele. Iar eu i-am indicat cu gheara către tărtăcuța mea și apoi către cer. Măăi, s-a mirat tovarășu Geană! Chiar așa? Îhî-îhî! i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Bravoo! Bravoo! Bravoo! Și, în timp ce mulțimea delirândă încerca să convertească euroii în roni, Șefu' s-a aplecat către o blondă picantă și i-a ciripit galeș la ureche: Vezi, Nuți, treci la noapte pe la Palat!.. Îhî-îhî, i-a răspuns aceasta... mieros. Apoi s-a adresat unui alt membru al stafului cu trăsături asiatice: Spune, dom'le Poc-Poc! Facem? Facem toate astea pentru fericirea așteptată? Îhî-îhî, a răspuns acesta cu fermitate. Da, onorată adunare! Vă pot asigura că ne așteaptă un viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
interesantă descoperire a Problemelor personale constă însă într-un patos al maternității, care de altminteri acaparează o mare parte din volum. Nu al maternității viscerale, ci al aceleia (subtil indusă) reductibile la concept. Angela Marinescu devine astfel tandră, nu și mieroasă, tolerantă, nu și indulgentă, constructivă, nu și arhitectonică. Un informatician i-ar putea detecta poetei o pornire de tip motherboard, urmărind distribuția impulsurilor afective și ordonarea materiei după algoritmi numai ei știuți. Câteva texte din această secvență difuză (căci, deși
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
jocului, în penumbră, unde vânătoarea diurnă de cuvinte fără suflet n-are nici un rost. "Lauda somnului" arar se mai ivește de-acum, poezia iese de sub toropeala "raiului păduros" și se îndreaptă iarăși spre meditația interogativă și exclamativă, îmblânzită de o mieroasă undă elegiacă. Privirea țintește mai intens spre real, nu atât constatativ, cât invocând și pulsând în căutare de esențe și de sensuri. Tonalitatea înaltă își asociază "vibrări în lumină", percepția scrâșnetelor, pocnetelor, hohotelor, domolite acum de spiritualitatea vederii și de
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
l-au îmbrăcat pe Ilvala, iar acesta, abia mișcîndu-se în acel mic spațiu săpat în malul de pămînt, a început să caute-n stînga și-n dreapta bieți riși. Cînd i-a găsit, a căpătat de nicăieri o voce blîndă, mieroasă, invitînd pe oricine întîlnea în „umila lui casă” spre a-i oferi „hrană sfințită pentru duhurile strămoșilor”. Și cînd, în fine, un asemenea înțelept al vechilor timpuri indiene, un asemenea riș imaginar a acceptat invitația, Ilvala, după ce s-a îndreptat
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
pe capul solomonarilor. Să se fi putut vorbi public în anii �80 despre asemenea misticisme? Negrici mimează deosebirile ca să accentueze de fapt, punctele comune. Antifraza mi se pare evidentă. Dar nici fraza, dacă suntem atenți, nu-i cu mult mai mieroasă. Iată de ce virtuozități e ea în stare: "Dimpotrivă, găsim că, mai întâi de toate, zapisele, ispisoacele, hrisoavele constituie o binevenită școală de reeducare a sincerității. Ele își află iubitorii în rândurile unei stirpe puternice de cititori și scriitori ce sălășluiesc
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
care s-a ascuns de bufnita și mangusta în blană pisicii sălbatice prinse în capcana, promițându- i că va roade ochiurile plasei, si chiar a făcut asta abia când se apropia vânătorul, dar a refuzat ulterior să cedeze retoricii ei mieroase) cu alianța temporară dintre Hitler și Stalin. Sau compararea atmosferei de suspiciune și primejdie din perioada Războiului Rece cu sfaturile de lichidare a puterii învinse din Mahabharata: „O rămășită încă activă din dușman este ca un rest de foc mocnit
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
nicio legătură, se ajunge la situația paradoxală ca scriitori de prima mână să fie scoși în lume în condiții precare, pe când veleitari tenace să beneficieze de veșminte grafice de invidiat. Primesc adeseori (ba chiar din ce în ce mai des) cărți voluminoase, impecabile imprimate, mieros autografiate, ale unor veleitari incurabili. Diverse ca stiluri și genuri (amatorul nu iartă nimic: nici poezia, nici proza, nici eseul, nici aforismul), ele au ceva comun: pe copertă tronează, în postúri flatante - instantanee luate cu cincisprezecedouă zeci de ani înainte
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]