81 matches
-
peste nenorocitul de fecior care îndrăznise să ignore un reprezentant diplomatic al Franței. Pe drum, furia viră în speranță. „Ah, de l-aș mai vedea măcar puțin!” La atelier, însă, nici urmă de fecior. Nu-l găsi decât pe Luciano. Migălea ceva la portretul prințului, cu pensula într-o mână și paleta în cealaltă. Nici măcar nu întoarse capul. ― Aveți vreo treabă specială? Maestrul a lăsat vorbă că vine târziu. Foarte târziu. Ledoulx se bâlbâi că era doar în trecere, mormăi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nemaivăzând nimic în fața ochilor, în afara unui trup și a unui chip, rămânând perfect lucid totodată, conștient că nu poți iubi această zidire mai mult decât pe Ziditorul ei. O disperare lucidă, da, care te îndeamnă să cumpănești, să cântărești, să migălești, să-ți dedici viața, da, e de tot râsul să-ți dedici viața unei femei sau, dacă te țin curelele, mai multor femei. Dacă ai vocație pentru așa ceva, dacă ai sânge-n instalație, iar privirea lui, rotindu-se, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
virile ale oamenilor de Neanderthal sau de Cro-Mangon lipseau aproape cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede, plin de reverberații, apa picura dintr-o stalactită cu țeava de metal în interior. Am urcat scările spre parter. Tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Paști se fac daruri. N-am văzut până ce am plecat din Lisa un pom de Crăciun, cu toate că pădurile de brad cădeau peste sat. Singurele Jucării" pe care le-am primit au fost "steaua" și "vicleimul", cu sabia de lemn aferentă, migălite de tata, pentru a colinda de Crăciun. Cu toate acestea, n-am cunoscut umilința frustrărilor. În Lisa, copiii de pe Delături păzeau vacile pe Calea Secii, cei de pe ulița principală mergeau în Piscul Cornii, iar cei de peste vale se duceau pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
palma mea reflecta, în penumbră, cerul tot mai tran da firiu și mai parfumat al serii. L-am dus acasă și de-atunci a început totul. În toamna care-a urmat am început să-mi scriu jurnalul, cel la care migălesc și azi, după mai bine de treizeci de ani. Au venit apoi, unele după altele, poeme și povestiri, romane și scrisori de dragoste, împletite toate în dantela paradoxală a jurnalului meu. În tot acest timp, obiectul meu a stat neclintit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zgomot. Îi prinse delicat ceafa căutând altă poziție. Panaitescu tresări căscând un ochi congestionat, încleiat de somn, apoi adormi din nou. Contabilul zâmbi. Își luă valiza și părăsi locuința. La ferestre, un soare de iarnă, aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și închise reflex ochii. Matei începu să râdă încetișor. Nu dormea nici unul, în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îl deranjaseră pe Raymond Queneau și care aveau să-l revolte pe Franz Weyergraf. Mă apăram, mă Înfuriam În sinea mea: „Romanul ăsta nu e totuși un documentar despre viața mea! Vreme de mai bine de patru ani l-am migălit, am reflectat asupra lui, mi-am cîntărit cuvintele, am compus această carte, n-o să renunț acum la tîrfele astea care nu fac rău nimănui! De ce aș face-o? Ca să nu șochez un critic literar căruia i se părea sordid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cincizeci de bani sub prețul pieței; a subtilizat două ziare de pe taraba unui ageamiu, și mai ales! Mai ales! Ce trofeu! Și-a tras cablu! De pe balconul vecinilor, niște proști, habar n-au nici cum să rupă mămăliga! Singur a migălit la el în timpul zilei când sunt ei la muncă, de-acum nu mai stă la mila lui Lazarov, ducă-se naibii la Pamplona, doar-doar l-a lua vreun buhai în coarne! E, acu poate să se uite și el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vacanța lui George. Frusina, a reluat serviciul. Nu mai avea repetiții la dansuri, ele urmând să se reia în primăvară, acum avea mai mult timp liber. În afară de faptul că citea seara, se mai îndeletnicea și cu goblenuri. Îi plăcea să migălească iar pe ea o destindea foarte mult această artă. Nu le păstra pe toate, mai făcea și cadouri prietenilor sau rudelor de la oraș. Învățase la ora de practică pe care le-o introdusese în orarul de la școală, din clasa a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
CÎnd ies de acolo, fac tot felul de mișelii: „Se află și din muieri Care dau pe vin fuieri, Din jupînese fiind, Și beau pînă la chef prind, Dar neharnice-s de rînd, Că să Îmbată curînd, Apoi fac tot migălii, Floarțele, sute și mii.” Muierea rea și muierea bețivă, adesea confundate, nu au, evident, nimic de a face cu erosul. Morala este mai aproape de Înfățișările iubirii În Erotocritul (1837), prelucrare după o carte grecească. Este o meditație despre consecințele psihice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe lume alt copil și tot așa până la zece, un buchet frumos, rodul dragostei dintre Costache și Eugenia Buraga. Iată ce scria în ,,Dăinuiri dăneștene“: ,,Plăcute miroazne prelung ne țintuiră prin mijlocul marelui cîmp al culturii strămoșilor toți... Iară noi, migălind, am tot strîns floricele smerite și le-am potrivit într un zmoc ce împrăștie o anumită cîntare șoptită în metru dactil... Descîntarăm zvonirea aiasta să caute cugetul mlăzilor înmugurite, pe rînd, chiar în coapsele noastre de mult încercate ciolane și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
mai ales când le dedica versuri satirice la „Gazeta ” din fața Primăriei. Preocupându-l, intens, arheologia și trecutul satului scormonea grădinile și dealurile , aduna fericit obiectele și cioburile de ceramică găsite prin gropi , ca și vechi scule gospodărești părăsite și țesături migălite la stative și gherghefuri, de străbunicele plecate în lumea umbrelor. Rânduite, la început, pe mesele din casă ca niște podoabe de preț, năpădeau apoi cerdacul și prispele acoperite și transformate în săli muzeale. ... Convins de importanța descoperirilor a smonit și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
stau câteva ceasuri la masa de scris. Când nu scriu, citesc și iar citesc. Sunt persoane care scriu mai mult decât citesc, eu procedez exact invers, citesc mai mult decât scriu. În rest îmi îngrijesc casa, mai ascult muzică ori migălesc un aranjament de flori. Seara îmi iau porția de televizor, un film și când sunt turnee de tenis, profit din plin. Îmi place și Snooker-ul. Sunt sporturi cu reguli instructive, interesante, în care nu se poate trișa. 8) Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
narațiunile sale și că, dacă ar fi de partea cealaltă a ecranului, nu și-ar cumpăra nici o carte după ce s-ar vedea în vreo emisiune! În Franța, unii cei mai mulți scriu, metaforic vorbind, cu un stilou Mont-Blanc cu peniță de aur, migălindu-și îndelung fiecare frază, răsfățînd-o și alintînd-o pînă ajunge să strălucească în toată complicata ei frumusețe, menită să încînte ochi și urechi (mai cu seamă din cele potențial aducătoare de premii). Djian e pe dos. El nu lucrează marmura cuvîntului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întuneric, întrebându-se de ce brută beată o să aibă și-n noaptea aia parte. Eu corectez lucrări, n-aș mai corecta. Sunt obișnuit cu tot felul de extemporale, teze, lucrări de examen și lucrări de licență. De la douăzeci și patru de ani tot migălesc la ele, tai, îndrept, scriu cu roșu sfaturi care nu vor fi niciodată urmate, pun note cu o sfântă frică de a nu nedreptăți pe nimeni. Mă bucur ca un copil când dau de o lucrare ce arată o minte
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
copilărie. Se pare că scopul suprem al viitorului va fi confortul. Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul de nas. Colivia vulturului e cerul. Trebuie să-i găsim nașterii o consolare. Migălesc aforisme cu disperarea pușcăriașului care roade gratiile celulei. Poți deveni vultur și de scârba muștelor. În orice om s-ar putea planta o speranță. A fi și a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Imediat după Revoluție, oamenii transformă idealurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
morții. Lui Socrate nu i s-a recunoscut geniul nici în familie. Geniile strălucesc prin intuiții. Molozul cunoașterii este pentru ceilalți. Nu-mi trebuie statuie. Mă mulțumesc cu un bust. Ca să nu mă poată lovi posteritatea sub centură. Geniile își migălesc singuri statuia. Eternitatea selectează esențe. Restul este destinat putrefacției. Eroic este și curajul autenticității trăirii, nu doar cel al gloriei. Acropole, Capitoliu și Golgota - trei mari coline ale spiritualității umane. Celebritatea este tot o bârfă, dar... post-mortem. Gloria este o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la tipar fără s-o revăd, de orice decizie pusă în aplicare pe loc. Citesc încet și scriu încet, aproape incredibil de încet. Rareori am scris mai mult de două pagini deodată. Șterg foarte puțin din ce scriu tocmai fiindcă, migălind la buclele și buclișoarele literelor, am destul timp să reflectez la ce fac. Și totuși, a existat un moment în care am încercat să schimb macazul vieții mele domoale și "s-o bag în viteză", întîmple-se ce s-o-ntîmpla. Tentativa mea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
primul un iepuraș pe tăblia albă a patului. "Vezi?! îi spusei. E foarte frumos!" Apoi o lăsai să văd ce face cu foarfecă. "Acuma să pui alături de el un ursuleț." Dar îl strică, îi tăie capul. Forfecuța n-o asculta. Migălirăm însă amândoi vreme îndelungată până ce în dormitor începu să se lase întunericul." Ta-taaa, zise ea deodată, văzîndu-mă absorbit cu micile figuri. Nu trebuie să terminăm toate accibidlurile într-o singură zi!" Eu sării. O luai în brațe și de astă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tuturor timpurilor, Șeherezada, este un fapt foarte relevant pentru evaluarea operei priceputului turnător de gogoși postmoderne. În Literatura înnoirii, Barth găsește soluția împotriva epuizării: reciclarea formelor tradiționale prin recurs la pastișă, parodie, abordare metaficțională. El condimentează urzeala narativă cu suspense, migălind la un covoraș magic postmodern pe care, precum Șeherezada care îl ține treaz și interesat pe unul dintre cei mai importanți ucigași în serie din literatura universală timp de 1001 nopți, autorul postmodern trebuie să îl țeasă pentru cititorul avid
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
trebuie probată în timp, așa încât numai acelea rămân în picioare, care au rezistat eroziunii timpului. Celelalte, care n-au rezistat, de fapt nici n-au fost idei, ci doar niște păreri. Nu este și cazul lui Theodor Codreanu, care a migălit la aforismele sale chiar din prima tinerețe. Asta nu înseamnă că substanța scrisului său este mai slabă, ci, dimpotrivă, scurtissimele autorului hușean se nasc din acea intuiție, din acel crâmpei de genialitate care le asigură precizia și zona sigură de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de artă. Bastonul era îmbrăcat complet în sidef, doar la bază avea un ineluș din bronz, care camufla o rondelă de cauciuc. Artizanul, sau poate artistul, a înglobat în acel baston o anume dragoste, găsită doar la unii călugări care migălesc miniaturi în fildeș sau sidef. Cu dăltițe cît un ac, în ani și ani, scot din iubirea lor, din sufletul lor, o icoană, un crucifix, un obiect sfînt. Doctorul Ortiz a rămas uluit de superba operă pe care o reprezenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cunoaștere mai amănunțită, timpul redus de care dispunem, nu ne oferă decât posibilitatea unei imagini de ansamblu privind simțul artistic și capacitate ingenioasă de prelucrare a diferitelor obiecte cu conținut religios sau de uz casnic, de către locuitorii acestui uriaș arhipelag, migălind adevărate opere de artă ce continuă să-și păstreze prospețimea și frumusețea, deși s-au scurs secole și chiar milenii de la execuția lor. Muzeul de Istorie din Jakarta păstrează numeroase artefacte privind istoria zdruncinată a acestei regiuni a Pacificului. Exponatele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
țara românilor? O gândiseră și alții, au vrut și ei s-o pună pe hartă, dar vremurile le-au fost potrivnice. De la Mihai Viteazul până la Alexandru Ioan Cuza, conștiința de neam s-a transformat în conștiință națională la care au migălit cronicarii și Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir și Școala Ardeleană și toți pașoptiștii. Când îi vezi pe Simioni Dascălii și Misaili Călugării contemporani cum își împroașcă neamul, poți fi sigur că sunt plătiți de cercuri interesate din străinătate. Adică
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
așa că am simțit nevoia să îl reiau în Drumul cenușii. În ultimă instanță, îmi dau seama, privind în urmă, că rescriu mereu aceeași carte, că cizelez mereu aceleași personaje, aceleași stări. Mă simt uneori ca un pictor care își tot migălește tablourile și nu se îndură să se despartă de ele. Revin, revin, revin, până am senzația că e mai bine. Asta ține de structura mea. Cititorul înțelege ce vrea. Are cartea, dar eu am nemulțumirile care îmi rămân în urma cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]