173 matches
-
Acasa > Poeme > Antologie > PĂDUREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cântece neauzite răsună prin locuri retrase și săruturi așteptate scotocesc prin memorie, fata cu fața de rubin și ochii migdalați trece prin gânduri ca o pasăre legănată de vânturi peste pădurile defrișate de amintiri. Am să cad în uitarea sortită de vârstă vorbindu-i despre taina ascunsă de șolduri ori despre coapsele unde se perpelea în dragoste la trecătorile prin
PĂDUREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365031_a_366360]
-
ce bine învață și ele, în Belgia și ce recomandări frumoase, scrise, le adresaseră profesorii de acolo, părinților, pentru a le orienta spre cariere de succes, pornind de la principalele lor abilități. Când au trecut anii? Mă uit în ochii ei migdalați și văd aceeași emoție ... atunci, pentru rezultatele ei, acum, pentru ale fiicelor ei. De ce are nevoie de încurajarea mea? Rezultalele sunt clare, evidente, certificate ... “Pentru că, duhovnicește / bisericește ... ești părintele lor! Nașii sunt părinții care, prin taina botezului, prin lepădarea de
PRIMA ZI DIN 2014! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365716_a_367045]
-
căldură. O dovedea pielea lui perfect uscată, fără picătură de transpirație. Bărbatul se numea Joseon Dong Ghum și era asiatic. Scund de statură, poate 1,60 m, era relativ supraponderal: aproximativ 85 sau 90 kg. Avea un ten smead, ochi migdalați, buze bine conturate și un surâs liniștitor, hipnotic, permanent. Semăna cu acele zeități asiatice pictate prin vechile temple buddhiste. Mai exact spus, Joseon Dong Ghum era koreean. Și: „Joseon Dong Ghum era unul dintre geniile din umbră care “făcea” bani
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
face autostopul și nu pot spune că mă simțeam chiar bine când vedeam trecând zeci de mașini ai căror șoferi nu catadicseau să îmi arunce măcar o privire. Pasagera, să tot fi avut douăzeci și cinci de ani, blondă, tunsă băiețește, ochi migdalați, privire sinceră, deschisă, nealterată de vicisitudinile vieții. - Veniți de la rude? - Da.Sora mamei este căsătorită și are gospodărie prin partea locului. - Altminteri sunteți în concediu? - Da. Am mai ajutat-o un pic la treburile casei. Neplecând nici la munte, nici
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > DOUĂ MĂRGELE Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului Ochii-ți migdalați, două mărgele În orizontu-mi creionați ca inele, Prin ce văzduhu-mi din ei este, Zâmbetul ce-mi inspiră o poveste Prin gândurile tale... În clipirea lor văd tot universul, Divinitatea ce e în dulce-ți versul, Simțirile pure și-așa de
DOUĂ MĂRGELE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370519_a_371848]
-
dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele rotunde , fără a fi grase, se terminau cu niște palme micuțe și degete lungi și fine. O priveam cum se zbuciuma
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
în regulă! Ceva este ciudat..., nu este în regulă, dar ce?” O privi pe Maria cu toată dragostea. Dormea liniștită. Astăzi, la prânz, i-a văzut pentru prima dată, după atâtea zile, fără să se ferească de nimeni, acei ochi migdalați de care s-a îndrăgostit. A avut senzația că s-a pierdut în adâncimea lor și s-a regăsit, din nou, mai puternic și mai sigur pe el. Acum știe că totul va fi bine, că viața lor va fi
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
luna aprilie, când în Japonia are loc cel mai mare festival dedicat naturii, ca însemnătate divină în tradiția de adorare a florilor, un ritual de mare amploare consacrat efemerității vieții. Un clipocit vesel o făcu pe micuța drăgălașă cu ochii migdalați să ciulească urechile. Inspiră cu toată puterea mirosul râului Abukuma, acea mirare a apei captivă-ntre cele două maluri, al cărui iz de stătut gâdila nărilei gingașei Sakura. Foiala zilei apunea odată cu razele soarelui, iar undele de căldură necoaptă încă
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
vrut să demisionez din PCR fiindcă-mi înfometa copiii, nu găseam lapte pentru ei). Paradoxal, în aceste întâlniri ne spuneam unul altuia lucruri pentru care, dacă s-ar fi știut, am fi înfundat amândoi pușcăria, vorba lui Vasile Ghica (“Surâsuri migdalate”, 1989): “Mulți dintre cei care-și depășesc epoca, o așteaptă la răcoare!”. Să nu credeți că mă bucur că am avut dreptate în legătură cu dezastrul produs de politicienii care, ajunși la putere, și-au atins nivelul lor de incompetență, iar asta
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
încă nu știu cine a avut-o, am reținut doar că este vorba de o colegă. Rumoare în amfiteatru... După câteva secunde bune, de undeva din spate, s-a ridicat timid o fată plinuță, cu tenul alb, părul negru, cârlionțat, ochi negri migdalați, încadrați de niște gene și sprâncene dese, lungi și negre ca pana corbului, contrastul puternic dintre negrul părului, ochilor, genelor și sprâncenelor, pe de o parte, și albul de marmură al tenului, pe de altă parte, făcând-o nu neapărat
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 521 din 04 iunie 2012 Toate Articolele Autorului târfă viața asta și cea dintre noi cu ochii migdalat făcuți din cărbune jarul nu-i stins nici în țigara ținută de mai bine de-o-ncredere între degetul mare și arătătorul înmuiat în păcate târfele toate fumează cum de nu-i ajunge arsura la deșt' gura-i murmură or
ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358183_a_359512]
-
am apăsat încă puțin, să trec de bariera ce stătea împotriva penetrării complete. Mi-am dat seama că avusese o scurtă durere, dar foarte curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau, iar buzele ei mă sărutau continuu, cu gura ușor întredeschisă și vârful limbii căutând atingerea mea. Atunci am pătruns complet pe poarta întredeschisă și primitoare. Mă îmbrățișa strâns și răspundea cu plăcere împingerilor mele. Doamne, cât de mult o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
Dinu, dar nu mai putea face nimic, secretul era bine ferecat în adincul sufletului ei. Zi după zi, an după an, Saradine creștea și se făcea din ce în ce mai frumoasă. Blondă, cu părul buclat și galben ca aurul, iar ochii negri și migdalați. Învăța foarte bine la școală și toată familia părea fericită. Totuși, Sara își surprinsese de multe ori soțul scriind ceva pe ascuns, dar se gândea că-și face niște note de serviciu, nu l-a întrebat niciodată ce scrie acolo
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
mari și albaștri, în care razele soarelui reflectă imaginea statuii de lângă, un înger cu umerii nichelați de singurătate. Andreea Andreea, mama lui Alex, nu seamănă deloc cu Alex: e brunetă, nu are pistrui, iar ochii îi sunt căprui și ușor migdalați. Are 45 de ani și ultimii 10 ani și i-a petrecut în biroul unei multinaționale din Băneasa. În paralel e bloggeriță și colaborează cu o revistă. Băiatul cu ochi albaștri a apărut în viața ei pe la 40 de ani
Femeile românce care aleg să aibă copii singure, între tabu și nou trend social () [Corola-blog/BlogPost/338463_a_339792]
-
nu-l încânta. În plus, nici Irina nu i se părea prea atrăgătoare, deși trăsăturile ei erau deosebite: subțire ca o trestie, ceea ce o făcea prea firavă, cu fruntea puțin cam îngustă dar sub care străluceau, ca două rubine, ochii migdalați și inteligenți, tenul subțire și puțin rozaliu. Vocea, dobândită probabil în împrejurările create de peregrinările sale, era caldă și parcă te îndemna să te apropii de ea. De ce? Nu se putea explica. Surprinzător, vorbea o limbă română foarte curată, ca
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
și ținut de făgăduielile date. În înfățișarea conului Jorj era o fălnicie aș zice imperială atunci când se ridica în picioare cu cei doi metri și ceva ai lui, cu vocea-i de bas profund, cu ochii-i mari albaștri, ușor migdalați tătărește, frumos ca un Perun gata să spargă bolta cerurilor - fără să fie nici gras, nici slab, mai de grabă suplu decât mătăhălos, atunci, la cei vreo patruzeci și cinci de ani câți avea - era deci normal ca Enoiu - și
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
asupra subiectului propriu-zis. De exemplu, Rahila apare ca „o femeie tipic semită, cu păr negru, abundent și ondulat, atât cât se putea vedea de sub baticul pe care îl purta permanent (...) de statură către înaltă, destul de bine proporționată, cu ochii verzi, migdalați, prea frumoși parcă, așezați pe o față cu linii fin desenate, șu un nas ușor acvilin”. Fariseul era „un bărbat cu mulți ani mai în vârstă decât nevasta lui, preocupat mai ales de afaceri și parvenire, nedotat corespunzător de natură
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
al cărui corp era deplin conturat, căpătându-și toate formele de care avea nevoie o persoană, ca să se declare mulțumită de cum arată. În afara corpului bine proporționat la înălțimea sa de un metru șaptezeci, avea un cap frumos, cu niște ochi migdalați, sprincenele arcuite și niște buze subțiri, date cu un ruj discret la culoarea pielii, ce-i străluceau, așteptând doar, doar ca cineva să se înfrupte din ele. Venise în bucătărie îmbrăcată cu ceva ușor, un pantalon lejer și un maieu
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
păstrat le țin acolo și ți le dau în dar câte una când te-alint și ți-e trupul un măr de gustat, Azi am să vin tiptil printre visele tale și tu vei deveni japoneza-mi micuță cu ochi migdalați; mă voi plimba cu tine în poiana iubirii aflată aici, în munții de doruri înalți. Iubito, dă-mi mie duminicile tale și zilele celelalte să le prind toate-n mine și mai dă-mi și mai dă-mi trupul tău
DORINDU-TE de LEONID IACOB în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345850_a_347179]
-
de a face autostopul și nu pot spune că mă simțeam chiar bine când vedeam trecând zeci de mașini ai căror șoferi nu catadicseau să-mi arunce măcar o privire. Pasagera, să tot fi avut douăzeci și cinci de ani, blondă, ochi migdalați, privire sinceră, deschisă, nealterată de vicisitudinile vieții. - Veniți de la rude? - Da. Sora mamei este căsătorită și are gospodărie prin partea locului. - Altminteri sunteți în concediu? - Da. Am mai ajutat-o un pic la treburile casei. Neplecând nici la munte, nici
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
maică-sii și-l împărțea tuturor, iar Matilda, un vlăstar gingaș și vesel, fără discernământul unui copil mai mare, reprezenta inocența întruchipată, veselindu-ne la fiecare apariție. Semănau între ei, având figuri simpatice de păpuși orientale, cu ochii căprui și migdalați, pielea albă și părul negru ca abanosul, cu o statură medie ce aducea cu tatăl lor, mama fiind mai înaltă și mai oacheșă, dar la fel de frumoasă. Puteai să juri că au fost uitați de vreun japonez pe tărâmul nostru depărtat
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
târziu, să nu uiți niciodată că acesta este talentul tău. Observă bine totul în jurul tău, și să nu-ți fie teamă să scrii tot ce simți, ce visezi ... și mai ales citește!” Fetița o asculta cu ochii ei mari și migdalați, din care boabe mari, transparente și ușoare alunecau pe obraji pivind spre mama, care, emoționată o sorbea din ochii ei de culoarea zambilelor de primăvară. Am luat fotografia și am lipit-o pe piept în dreptul inimii. Am simțit cum inima
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
am apăsat încă puțin, să trec de bariera ce stătea împotriva penetrării complete. Mi-am dat seama că avusese o scurtă durere, dar foarte curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau, iar buzele ei mă sărutau continuu, cu gura ușor întredeschisă și vârful limbii căutând atingerea mea. Atunci am pătruns complet pe poarta întredeschisă și primitoare. Mă îmbrățișa strâns și răspundea cu plăcere împingerilor mele. Doamne, cât de mult o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
am apăsat încă puțin, să trec de bariera ce stătea împotriva penetrării complete. Mi-am dat seama că avusese o scurtă durere, dar foarte curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau, iar buzele ei mă sărutau continuu, cu gura ușor întredeschisă și vârful limbii căutând atingerea mea. Atunci am pătruns complet pe poarta întredeschisă și primitoare. Mă îmbrățișa strâns și răspundea cu plăcere împingerilor mele. Doamne, cât de mult o
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
tot restul lumii! Oh, rar exemplu de chip cu adevărat divin, Întrupând toate șansele, Înzestrat cu forță și cu o irezistibilă putere de seducție! Sprâncenele au o linie pură, alungită, frumos arcuită, și acoperă pleoapele orientale, calde, viu colorate; ochii, migdalați, negri, adânci, arzând de o flacără neasemuită, mângâietori și imperioși, Îmbrățișează, Întreabă și reflectă tot ceea ce Îi Înconjoară; nasul, grațios, ironic, proiectat Înainte, Îți aduce Îndată În minte celebra frază a poetului: Sufletul meu plutește pe parfumuri așa cum sufletul celorlalți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]