867 matches
-
Cerboaica, liniștită, și-i arătă farfuria pe care-o ținea în mână. Aha! Bine, bine, o aprobă bătrâna, și-i făcu un semn șiret cu ochiul. Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji ochii și-o privi ca pe-o gânganie. Ce-ți umblă prin cap, mamă!? C-un zâmbet ciudat pe buze, bătrâna o învălui într-o privire grăbită: Credeam că te duci! Nu te duci? Unde să mă duc? După Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la gură, mușcându-și buzele până la sânge. Ochiul de foc clipi, strivindu-l de pământ. Fără trup, tăiat de lumină peste bărbie, fața lui Ghiță Todireanu se profilă în închipuirea lui sau aievea masivă, uriașă, cu buzele strânse și ochii mijiți într-o neînduplecată îndărătnicie. După un timp, lumina se stinse. Se ridică. Făcu un salt mai departe. Căzu ca împușcat. Reflectorul împroșcă jetul de raze pe el. Se lipi din nou de pământ. Simți prin pantaloni și cămașă răcoarea înviorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Pitic, că avea o înălțime de vreun metru și 35 cm. Zavastia trăgea plapuma de pe Chioru lui Oacheș și fugea cu ea în timpul nopții și se întâlnea cu Alecu de „se dădeau în bărci” până în ziuă. Când începeau zorile să mijească Zavastia se întorcea cu plapumă cu tot la Chioru ei. S-a mai lăsat și cu flocăieli între Zavastia și Piticoaica, soția lui Alecu, că doar și Piticoaia avea nevoie să-și petreacă nopțile în desfătări cu Piticul ei și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Cu podele ruginii, puțin uzate, pe care țarul autoexilat își scrisese cu cretă albastră rețeta de cremșnit cu coniac. Am intrat în zeci de astfel de încăperi și mi-am încordat, cabalin, nările în căutarea aburilor de ceai negru abia mijiți dintr-o bucătărioară puchinoasă, căptușită, în poveștile mamei, cu o epidermă gălbuie și scorojită ca pielea de pe degetele unui fumător înrăit. Nu am găsit-o. De fapt, cred că am ratat Parisul căutând-o. Nu-mi mai aduc aminte aproape
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și nu spune nimic. Ascultă. Ascultă în tăcere. Dacă lovește acum, pe neașteptate, Tariq tot o să-l copleșească. Ai lui sunt prea mulți. Și dintre cei mai buni. Dacă i se supune... ochii lui Musa aleargă printre stropii havuzului abia mijit între măslini. Dacă i se supune... Îi mai dau două lăzi cu aur. Ahmet se oprește scurt și se înclină, cu mâinile la piept. — Și i le dau pe Rima și pe Safya. Privirea lui Ahmet rămâne plecată. Nările lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
neînțeleasă, din care numai numele ei de împrumut, numele spaimei, al rușinii și al giuvaierelor care-i îndoiseră grumazul îi suna cunoscut. Omalissan. O duruse. O duruse când sunetele i se desprinseseră din gâtlej, într-un urlet care de-abia mijise a firicel de voce la supra față, o șoaptă firavă ca licărul de viață pe care-l mai simțea în piept. Măcar, dacă așa, în durere și întuneric, sfârșea această a treia viață a ei, să nu se sfârșească sub
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nou, cerul gurii năpădit de un gust ca de piersică și tălpile mângâiate de lavandă și trupul încins, parcă, într-o mătase grea, care o arde până la os, până când rămâne numai ea, numai suflet, în pâcla subțire a nopții care mijește a ziuă. El era. Omul ușor adus de spate, cu umeri lați și barbă nerasă, îmbrăcat ca în urmă cu douăzeci de ani. Ochii lui nu se în dreaptă spre geam. Poate și el o simte pe ea, acolo, pentru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau, lăsând lacrimi colorate să alunece pe aripile nasului care-și mijise nările ca pe niște ochi neobișnuiți cu întunericul. Hapciu, strănutase Ivan din rărunchii unui ne vis, fără să știe ce se întâmplă. Nasul însă știa. Nasul ghicise, în boarea aceea de căldură ivită din senin, care topea ghețurile și inunda
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mândrie. Doar din lipsă acută de argumente solide. Gata. A ajuns. Cosmonautul-hingher oprește motorul și coboară din mașină. Vântul s-a întețit. Se uită la mare. O mare foarte agitată. Pe care nici n-o poate vedea. Doar o aude. Mijește ochii și reușește să vadă crâmpeie de spumă alburie pe crestele valurilor. Iar crestele valu rilor sunt foarte sus. La înălțimea unor zgârie-nori. Valurile astea n-or să ajungă până la camera în care stau eu. Până la patul meu. Până la mine
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
el. Cavanosa înțelege că zidurile îl vor strivi în foarte scurtă vreme. Simte că în spatele lui e cineva. Se întoarce și vede un bărbat tânăr și atletic. Gol până la brâu. Fața bărbatului e scăldată într-o penumbră groasă. Cavanosa își mijește ochii. Încearcă să pă trundă întunericul cu ei. Zadarnic. Capul bărbatului e doar la doi metri de fața lui, dar rămâne doar o pată neagră. Cavanosa simte cum o ură fără seamăn se naște în pieptul lui. Și toată ura
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să dorm la tine? — Ești un caz interesant. ținea paharul de vin cu mâinile alea enorme, dege tul mic neridicat. Avea unghiile tăiate scurt, fără enervante dungi albe, ba chiar roase. — Ești un caz rar de autoiluzionare. M-a privit mijind ochii. — Nu m-aș culca cu tine decât din milă. Doar nu vrei să mă culc cu tine din milă? Am făcut imediat sluj ca un cățel: — Ba da, ba da, ba da! A râs și a dat vin pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cântarea lui răspundeau toți cocoșii de pe pământ. Liber scalae Machometis Îînălțarea la cer a lui Mahomet) țipătul obscen al cocoșului aduce cu un răget de înjunghiat. Georges Bataille — Săru’mâna, părinte. — Bună ziua, mă. Popa stătu în cumpănă, privind cu ochii mijiți la cel din drum. Da’ tu cine ești? — Io? Nae! făcu omul, adăugând în rostirea numelui o mare uimire că nu fusese recunoscut. Doar m ai botezat, părinte. — A, tu ești, Nae? Ce faci, mă? — Bine, părinte... Omul rosti astea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
erau În stare să treacă de probele date de Împărat. Când Împăratul Începuse să și piardă Încrederea că o să găsească un flăcău demn de urcat În tron, iată că Într-o zi se auziră niște pași În sala mare. Împăratul miji ochii lui bătrâni și văzu un flăcău vânjos și lat În spate, cu ochii ageri și strălucitori, cu plete negre, dese, până pe umeri. Era Înalt și bine legat și purta sabia cu mândrețe. Împăratul Îi spuse și lui de cele
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
numai de dragul principiilor. Am o rugăminte, deși mi-e cam jenă. Îți amintești de chimonoul de bumbac al mamei, pe care l-ai modificat ca să-l pot purta anul viitor? Te rog, pune-l în sicriu. Voiam să-l port. Mijește de ziuă. Te-am făcut să suferi prea mult. Rămâi cu bine! Efectul băuturii de aseară s-a dus. Mor treaz. Încă o dată, adio! Kazuko, Sunt, la urma urmei, aristocrat. VIII Coșmar. Toată lumea mă părăsește. Totul a trecut în grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
privitoare la declanșarea războiului din Irak. E vorba de Joska Fischer și Dominique de Villepin argumentînd în prezența lui Donald Rumsfeld necesitatea continuării inspecțiilor ONU. Fischer, cu pițigăieli de baricadă-caviar, și Villepin, de o facondă autoadmirativă, erau studiați cu ochi mijiți a dezgust și neînțelegere de un Rumsfeld cu fața de cinstit, dar aprig negustor hanseatic, care negociază prețul a două butoaie de heringi afumați. Pînă și cravata lui Rumsfeld, țeapănă, demodată în textură și model, și cu un nod gigantic
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
n-am să dau socoteală de personalitatea mea, astfel că zona irealității, spre care mă mână structura mea intimă, devine exclusiv un domeniu particular (...) Înclinării spre vis se alătură efortul cotidian de a fi absent din iazma promiscuității. Începe a miji a doua realitate, dincolo, mie doar consubstanțială; realitatea știută n-are acces spre aceea în care trăiesc literalmente dematerializat și fantast" (pp. 68-69). Atitudinea estetică, egocentrismul, hedonismul, vanitatea, absența voluntară din viața socială, patetismul luminos al dragostei pentru natură (ale
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
de la capătul celălalt al firului preferă să-și amintească de războaiele în care a făcut nenumărate acte de bravură, ba chiar de eroism, la fel, dealtfel ca și fiii și nepoții săi - rezerviști maturi alături de copilandri cărora abia le-au mijit tuleiele -, slavă D-lui că au scăpat cu toții cu bine, căci dacă li s-ar fi întîmplat vreunuia ceva, el, interlocutorul meu, s-ar fi sinucis, de altfel n-ar fi fost prima lui tentativă de acest gen, de vreme ce, asemenea
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
dar te vestesc că am în avansată pregătire un volum cu copioase trimiteri la tema în cauză. Volumul se intitulează Zădărnicii și cuprinde grosul - nu zic miezul - activității mele gazetărești între anii 1990-2007, plecând din 2007, îndărăt, către anii când mijea tranziția, CPUN-ul, FSN-ul etc. etc. Cititorul va desluși, poate, o seamă de reacții alergice la adresa unor persoane, cioclii unei democrații născânde, mai departe repartizați în posturile cheie ale statului. Mă tot întreb dacă, în momentul izgonirii lui Ceaușescu
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
singură, mare oboseală, dangăt de clopot prelungit, în întinderea crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și acela-i al luminii crescute ca iarba printre lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care pupila îmi violează că, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în lumea interlopă între furturile cele mai ambițioase) se găsește într-un alt dialog de literatură memorialistică on-line: "- și ce vrea să zică: Ťhoț cu bună dimineațať? - Sunt șmecheri care o pornesc la drum cu o prăjină la spinare, când mijesc zorile. Unde zăresc o fereastră deschisă, ochesc scaunul pe care stăpânii casei și-au depus hainele, seara, la culcare. Vâră Ťinstrumentulť și pescuiesc, din stradă, tot ce pot" (M. Rădulescu, literaturasidetentie.ro). O explicație complementară a denumirii, cu o evaluare
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
departe teza precarității legii) și a romanului Păsările cerului (și acolo este vizibilă parabola concentraționară). Dar, mai ales, Grădinile ascunse are un loc aparte prin aceea că îl simt ca pe ultimul meu roman. Si având în vedere că a mijit prin 1973, se poate spune că este și primul, și ultimul ... Așa, câte o proza scurtă voi mai publica. Voi publica și acel jurnal " Amintiri din jurul lumii", care-i gata de tipar. Dar un alt roman-roman, coerent și filimonez, nu
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
înceată, s-o gândit, s-o răzgândit și până la urmă o întrebat: „Cu ce mergem?” „Cu vaporul” - i-a răspuns Dinuța, fără samă de bucuroasă. Da’ oare pe ce post mergea nepotul ista al tău, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, mijindu-și râsul pe chipul mucalit. Pe post de ține-cal sau mai degrabă pe post de prost. Si să nu credeți voi că el nu s-o simțit bine. „Toată ziua mâncam, beam, dormeam” - se lăuda el... „Dar Dinuța ce făcea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru tine, dar am să-l joc eu!” -Îi spunea mereu, Radu Beligan), dramaturgul Baranga, care-i oferea Marcelei Rusu, la fiecare 100 de reprezentații cu o comedie de-a sa, un lanț de aur, actorul cvasi-necunoscut azi, G.Popa Mijea, care-a făcut pușcărie fiindcă a spus un banc, Ștefan Tăpălagă carentr-o scenă emblematică din Scapin, ca să ia aplauze, Îl bătea...pe bune, pe autorul cărții, Bibanu talent extraordinar care „n-a citit zece cărți În viață”, dar a ajuns
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nu știa de unde să le ia și unde să le pună. Se simțea ca în gospodăria altuia, unde nu știa rostul lucrurilor. Nu i se lega nimic de mână. Se plimba de ici-acolo, cu gândurile aiurea. Abia ce-i mijea un crâmpei de gând în minte că și dispărea ca luat de iele... După un timp, a intrat în bucătărie. S-a așezat pe un scăunel și, lăsându și capul în palme, a oftat adânc: „Ce-i cu mine?... Oare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bizuiau nu știu ce sisteme filosofice celebre, ce-L negau aprig pe Dumnezeu și-L înlăturau necruțător din mințile oamenilor ș.a.m.d. Așa stând lucrurile, este de la sine înțeles că în tânăr începuseră să încolțească tot felul de întrebări și să mijească tot soiul de îndoieli privitoare la credință, astfel petrecându-se la dânsul o schimbare majoră. Fiind vrăjit de-a binelea de toate lecturile sale scientiste atent făcute, iată că, în decursul ultimilor câțiva ani, acesta ajunsese să se debaraseze de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]