213 matches
-
felie de caltaboș proaspăt fiert? Mulțumesc, a spus învățătoarea, întorcându-și fața înspăimântător de slabă și de flămândă spre mama, am mâncat la redactorul Marklund. Nu mai pot servi nimic. Tata se așezase în fața ușii. O studia, necontenit, cu ochii mijiți. Avea cei mai eficienți ochi pe care i-am văzut vreodată. Când cerceta un pin marcat, puteai să vezi imediat în irisul și în pupila lui cât valora copacul, nu numai în coroane, ci chiar în öre. Și i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că nimic nu ne poate bulversa în mai mare măsură - decît imaginația sexuală, neliniștea cărnii". Și cu o nuanță dură în plus: "noi, bărbații, aceste animale eterne, nu putem intra măcar o dată în somn fără să fi mîngîiat, cu ochii mijiți ai minții, un trup de femeie". E citată cu satisfacție o vorbă din Jurnalul lui Barbellion: "Pentru mine femeia este marea minune a existenței". Altfel spus, " Amorul e un lucru foarte mare". Cît de apropiat poate fi Capitoliul "ideii suverane
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
a văzut intrând, s-a ridicat în capul oaselor, și-a deschis brațele. Băiatule, ai venit, la naiba, nu pot să cred, ai venit în sfârșit. Vocea lui răgușită, vocea aceea întretăiată de strigăte scurte, dungile murdare de la pijama, ochii mijiți, mâinile ridicate, eu nu știam ce să-i răspund, îmi vorbea gesticulând, am greșit în atâtea privințe, cum nu ne-am mai văzut, și acum... am atâtea să-ți povestesc, ce fac fetele?, bine?, da, sunt bine, dar ascultă, trebuie
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
te așezi. Numai unul dintre cei nou-veniți, roșcovan, cu părul cârlionțat, cam de optsprezece ani, într-o cămașă în carouri și cu pantalonii de catifea tociți, avea genunchii încă liberi. Însă nu mi-a cedat scaunul. Mă privea cu ochii mijiți și, arătându-mi proprii săi genunchi, m-a invitat: „Vă rog, de nu vă indispune”. M-am așezat, iar el, răsucindu-se puțin, mi-a șoptit la ureche ceva dintr-un cântec atunci la modă. (...) În seara aceea Brodski (căci
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
hărțile și scrisorile scanate. Comentatorul lui „Le Point” din 26 ianuarie de unde iau informațiile remarcă prezența modică a referințelor la și a imaginilor cu Che Guevara. Fidel i l-a preferat monstrului pe Raul, foarte tânăr încă, cu mustața abia mijită, îndrăgostit de mitraliera lui. Suntem curioși să citim urmarea acestor luni eroice și anume anii de teroare pe care Fidel Castro i-a impus poporului care îl primise cu brațele deschise, ca pe un eliberator. Dictaturile comuniste s-au proclamat
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4906_a_6231]
-
ucidă cel mai bun prieten, să-și arate "adevărata fire", adică cruzimea. Iată pe viu ceea ce știam: obrazul unui stăpînitor nu cunoaște decît cîteva expresii. Privirea goală aruncată peste capetele plecate, zîmbetul mic și strălucirea de cruzime reprimată a ochilor, mijitul lor cînd îl bîntuie un gînd, rîsul de satisfacție. Toate astea se așază pe expresia-mască a puterii. Alte nuanțe nu are. Se mai adaugă doar frica și veșnica dorință de a prevedea viitorul și a-l menține într-un prezent
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
oameni vin aici și pun pe-o bucățică de ziar nimicuri smulse din gospodărie, cu speranța că le va dori cineva. Alte sute de oameni ies puhoi din blocurile care străjuiesc părculețul și se plimbă preocupați printre ceilalți, cu ochii mijiți. Talciocul durează pînă pe la orele prînzului, cînd toți se împrăștie pe la casele lor, iar în urmă rămîne un ocean de gunoaie, mii de chiștoace ieftine și un soi de mîzgă putredă, care continuă să plutească pe deasupra copacilor multă vreme după
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
pe culmea unui deal, hoinarii contemplă panorama New Yorkului cu sentimentul desprinderii necesare, al ruperii legăturilor și rosturilor inițiale: „Podul care lega New York-ul de Brooklyn se arcuia suplu peste East River și parcă trepida de câte ori priveai acolo cu ochii mijiți. Părea lipsit de orice trafic și sub el se întindea fâșia liniștită și netedă a apei. În aceste două mari zone totul părea lipsit de sens și fără vreun folos.” Deasupra orașului plutește un „abur vag”, propice iluziilor optice și
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
de pe vremea când Blaga era licean la Brașov, a prins viață la microfonul Veronicăi Balaj. O savuroasă comedioară în care erau distribuiți toți membrii familiei, imagina o doleanță a tânărului: un costum pentru puberul crescut în înălțime și cu mustața mijită firav. Firește, sceneta a „prins” în familia juvenilului autor, Blaga însuși, iar costumul a fost „produs” întocmai, spre fericirea celui care și-l dorea cu atâta ardoare. De altfel, sceneta a constituit și o premieră la Radio Timișoara. Lelia Rugescu
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
capu-mi plesnește Prins nemilos într-al migrenelor clește ! Ceva mă mișcă și mă trezesc... Era un coșmar cum mereu pătimesc ! Dragoni lascivi nu-mi mai mușcă vintrele creierului, Simt cum renasc sub adierea zefirului, Stelele deasupra-mi strălucesc doar mijit... Mi-aprind o țigară și zâmbesc fericit ! Referință Bibliografică: Metempsihoză / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1648, Anul V, 06 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
METEMPSIHOZĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384493_a_385822]
-
Mai avem timp pentru noi? Mai suntem încă vii? Atunci să pictăm, Să ne pictăm visele cu maci. Să pictăm maci pe vise, Să le facem mult mai colorate, Să le dăm viață, Să le putem îndeplini peste noapte, Odată cu mijitul zorilor, Să nu le lăsăm să moară. Haideți la pictat, Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm, Să ne colorăm visările, Este doar pentru noi, Suntem încă vii, Așadar, haideți, Haideți să pictăm maci pe vise, Mai avem
MAI AVEM ÎNCĂ TIMP de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383254_a_384583]
-
loc și ea pe lângă fată, cândva. La momentul ăsta, scoase din poșetă o fotografie. Având o atenție distributivă forte, văzu la Marieta semne firești de interes. Cum ar fi vrut să o vadă pe Renée, duse o mână spre ochii mijiți, de parcă ar fi cerut ochelarii. Mira se execută. Și, în timp ce poza era studiată, ea trecu ușor de la prezent la timpurile de odinioară. Apucând florile aduse, rememoră cu voce tare duminica aceea de iulie, când Artemie se dusese în pețit la
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Mai avem timp pentru noi? Mai suntem încă vii? Atunci să pictăm, Să ne pictăm visele cu maci. Să pictăm maci pe vise, Să le facem mult mai colorate, Să le dăm viață, Să le putem îndeplini peste noapte, Odată cu mijitul zorilor, Să nu le lăsăm să moară. Haideți la pictat, Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm, Să ne colorăm visările, ... Citește mai mult MAI AVEM ÎNCĂ TIMPMai avem timp de noiMai avem timp pentru noi?Mai suntem
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
noiMai avem timp pentru noi?Mai suntem încă vii? Atunci să pictăm,Să ne pictăm visele cu maci.Să pictăm maci pe vise, Să le facem mult mai colorate,Să le dăm viață,Să le putem îndeplini peste noapte,Odată cu mijitul zorilor,Să nu le lăsăm să moară.Haideți la pictat,Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm,Să ne colorăm visările,... II. AM DREPTUL LA VIAȚĂ, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1912 din 26 martie
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
străbătuse rândurile credincioșilor. Dante surprinse câteva comentarii șoptite despre oasele enorme găsite la o fermă din Mugello. Dar Bruno continua fără să ia În seamă comentariile. — Cei dinaintea noastră zac În gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de lumină care i-a luminat mai întâi bocancii, poalele reverendei, apoi degetele împreunate și, în sfârșit, chipul. Aici s-a oprit cu ochii mijiți. Tocmai am ajuns în dreptul lui. — E cam călduț, dar vine toamna - a spus el. A izbucnit în râs și a ridicat mâna stângă, să simtă soarele și cu ea. Eu sunt stângaci, dar nu face nimic. Pentru un bărbier e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mult uitat de altfel, exagerase atât de mult, încât aveai senzația că trec mii de ani. Totul era exagerat. Această nebunie se opri brusc într-o zi extrem de însorită, când vântul încetă. Personajul se uită mirat în jur, cu ochii mijiți, apoi se culcă la loc. La un moment dat i se sculă pula și rămase așa, dreaptă, ușor strâmbă, nici nu știai, cât casa. Bogdan râdea de se căca pe el, dar nu știa de ce. Cel din film își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să cad alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un om care se deplasează rapid în întuneric și se teme să nu se lovească de ceva ascuțit. Dar nici clipitul din ochi, nici limpezirea imaginii obiectelor nu-mi aduc vreo ușurare. Închid ochii, însă pleoapele preiau încordarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n-apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborînd peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
privire peste foi. Dante se Întoarse către el. Pe chipul său, alb ca o pânză muiată În leșie, moartea Își Întipărise deja semnul său inconfundabil. Un ochi era orbit de o rană, pe când celălalt abia se mai zărea pe sub pleoapa mijită, acoperit de cataractă. Acum, Însă, părea aprins de un foc nebănuit. - Cu mult... mult timp În urmă... - Maestre Matteo, nu-ți forța bătrânețea... Îl Întrerupse Manoello cu suficiență. Însă Dante Îl opri cu un gest imperios. - Unde? - Vedeți aceste contraforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
breslei, ca pentru a-i cere autorizația. Acesta făcu un semn scurt de confirmare, iar bătrânul se așeză lângă una din mesele cele mari. Luă o bucată lată de pergament și Începu să traseze o serie de linii, cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat prin adâncurile memoriei. Apoi se opri, contemplând rezultatul. După un moment de reflecție, mai adăugă și alte amănunte, apoi Împrăștie peste hârtie niște praf absorbant și i-o Înmână lui Dante. - Asta am văzut eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
argint, asta da... Știu că ai fost administrator la străzi. - E adevărat. Și ce-i cu asta? - Te-ai ocupat de deschiderea unei străzi noi către câmpiile de la Santa Croce, continuă cardinalul, arătând din nou spre hârtii. Își ținea ochii mijiți, ca și când n-ar fi avut nici o nevoie să citească. - Era o lucrare necesară, În măsură să Înlesnească tranzitul În cartierele răsăritene. - Oh, e foarte adevărat. Dar Întâmplarea face că tocmai acolo se găsește unul din terenurile dumitale, pe care, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
toate le macină, oamenilor nu le este Îngăduită a doua șansă. Ochii poetului se umplură de lacrimi. - De ce nu m-ai așteptat? strigă el, arătând cu pumnii către mort. Își dădu drumul să cadă În scaunul din fața sa. În ochii mijiți ai lui Arrigo, lumina crepusculului redeștepta o neașteptată aparență de viață. Părea să fixeze cu detașare cupa din care băuse moartea. Abia acum observă Dante cât era de splendidă, fapt ce Îi scăpase În agitația momentului. Întunericul se Îndesea. Scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]