234 matches
-
în idee, pentru că numai ea dă trup Spiritului, carne promisiunii, iar mulțimilor un stindard în jurul căruia să se unească. Difuzorii colorează albul și negrul profeților, pentru a lărgi aria de audiență. Așa cum lava se răcește și devine rocă, elanul predicii milenariste se transformă în figurare materială. Își pierde ea sufletul? Cum un suflet fără trup n-a mântuit niciodată pe nimeni, dilema nu-i ușor de tranșat. Este un fapt recurent al transmiterilor doctrinare: când Cuvântul sau textul purtător de adevăr
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu."115 Definiția dată, lângă defectul de a fi o definiție negativă, are calitatea de a arăta care sunt genurile apropiate utopiei. Genurile care descriu insulele fericiților și vârstele de aur, dublate de genul care descriu paradisul, sau chiar genurile milenariste au foarte multe în comun cu utopia. * Societatea pe care o descriu este ideală (în sens platonic); * Persoanele ce se integrează în această societate sunt fericite; * Organizarea socială este una riguroasă, bine realizată. De fapt elementele esențiale ale acestor genuri
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
personal, nu cred în iminența războiului. De aceea sunt încă plin de speranță în ceea ce privește sejurul dvs. printre noi. Ați primit cu siguranță scrisoarea lui Brauer. Este consternat, dar îl ajut să-și recapete curajul. Am construit o întreagă „ideologie” (aproape milenaristă)1 despre prezența dvs. la Chicago. Vă rog din toată inima să vă gândiți la acest lucru. În ceea ce privește posibilitățile de a câștiga bani în plus: și aici puteți ține conferințe (uneori, destul de bine plătite) și scrie articole pentru ziare (suedeze
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fie o problemă occidentală” - cf. S. Wikander, „Religionsfenomenologi eller religionsdiplomati?”. Pentru traducerea întregului articol, vezi Addendum I. 2. Probabil în „History of Religions and a New Humanism”, HR I (1961), nr. 1, pp. 1-8. LIItc "LII" 1. Nu tocmai întâmplător „milenaristă”, aceasta fiind perioada în care punțile de contact între cercetările celor doi corespondenți, vizibile, sunt circumscrise de problematica eshatologică. Merită amintit faptul că Wikander publicase o recenzie la o traducere daneză recentă a autorului Eshatologiei occidentale, anume Jacob Taubes, Historiesyn
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
problematica eshatologică. Merită amintit faptul că Wikander publicase o recenzie la o traducere daneză recentă a autorului Eshatologiei occidentale, anume Jacob Taubes, Historiesyn och religiös tro, Copenhaga, 1957, în care, ca de puține ori atât de explicit, adoptă o viziune milenaristă asupra istoriei contemporane. Mai așteptăm, spune el, acel medic universal care să vindece maladiile acestei epoci (în primul rând, firește, flagelul comunismului), fie el poet sau profet mai degrabă decât profesor. În privința studiilor impactului dintre Occident și Asia, Wikander va
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și spiritual, idee care va apărea și la Blake, mai ales in opus-ul The Marriage of Heaven and Hell98. În fine, Richard Brothers și Joanna Southcott sunt conducătorii a ceea ce Stephen Prickett consideră a fi "cea mai importantă mișcare milenarista a perioadei" (1981, p. 134), care ar fi putut juca un rol, fie și marginal, în dezvoltarea simbolismului mitopoetic blakean. Prickett subliniază că se pot trasă mai multe paralele între profețiile lui Brothers (adunate în volumele A Revealed Knowledge of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
160. În fine, descrierea milenarismului, realizată cu acribie de Taylor, îmi permite să identific o conexiune între acest curent intelectual și gândirea lui Blake 161. Inspirați de profeția lui Gioacchino da Fiore, potrivit căreia ivirea Erei Sfanțului Duh este iminentă, milenariștii îmbrățișează credință că lumea actuala, decăzuta și dezarticulata din punct de vedere spiritual, va fi înlocuită de una nouă, mai bună și mai luminoasă. Taylor exprimă această idee în termeni unei pendulari între "un moment de criză, în care conflictul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Blake nu face nimic altceva decât să revină la "un redempționism antic și epuizat, ascunzându-și față de sine eșecul de a obține transcendență culturală printr-o mitologie stângace și obsesiva" (1985, p. 55). Dacă Blake face apel la un scenariu milenarist, el procedează astfel tocmai pentru a se distanța de mediul burghez al secolului al XVIII-lea, nefiind, în acest caz, vorba despre un eșec, ci tocmai de impunerea unei diferențe culturale semnificative, a unei devieri de la normă. Nu numai chiliasmul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mult decât orice personaj blakean, expresia Zeitgeist-ului eului creator, care compune într-o epocă obsedată de formule pseudoreligioase, precum subliniază Jon Mee: "Platformă profetica, exprimând nemulțumiri sociale și viziuni utopice în termenii paradigmelor biblice ale opresiunii babiloniene și ale așteptării milenariste, era, de fapt, de mult timp fixată în resursele retorice ale culturii populare în momentul în care Blake scria" (1992, p. 28). The Song of Los conține două secțiuni: prima (Africa) și a patra (Asia). Potrivit lui Erdman, acestea "par a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
toate aceste niveluri (1978, p. 5). În legătură cu acest poem, exegeza s-a pus de acord în privința faptului că el expune o teleologie triplă. Cea mai utilă interpretare, fundamentata asupra temelor apocaliptice de profunzime 190 și luând în calcul problemă retoricii milenariste blakeene, este oferită de Frye: "Tema din The Four Zoas este, in primul rand, pierderea identității naturilor divină și umană care a generat Căderea și a creat universul fizic; în al doilea rând, lupta, desăvârșită de Isus, de a recâștiga
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe căldură și așa mai departe. Textul sună ca o sentință judecătorească absurdă, menită să acorde calitate estetică de cedent și cesionar unor șperțari care stau la umbră și beau adălmașul vînzării locului. Noua conducere a FRF, întinerită, internaționalizată și milenaristă, scoate ștampila din buzunar și o pune zgomotos pe hîrțoage, iar la eventualele întrebări legate de aceste „cesiuni“ - care, de fapt, sînt vînzări de locuri - răspunde distant că nu există paragrafe în regulament care să interzică procedeul. Și ceea ce nu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mașini scumpe, care transportă schiuri și schiori. Pîrtiile sînt pline, din mijloacele de transport pe cablu se scot bani frumoși, vinul fiert curge gîrlă. Dar în România schiul înseamnă doar agrement. Plăcere personală susținută din buzunarul propriu de clasa medie milenaristă, care-și permite o noapte la hotel, un bulz la Șura Dacilor și cîteva ceasuri de hlizit cu punga pe zăpadă. în plan competițional nu se face nimic. Există, firește, federații de schi, biatlon, bob, sanie și altele. Ele papă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Soloviov. La Paris, unde emigrase, a avut legături cu Berdiaev. Acesta, mai ales în Sensul istoriei (1923) și Eseu de metafizică escatologică (1941) concepuse, deja împotriva optimismului progresului și al "divinizării viitorului", motivul sfârșitului istoriei, inserându-l în cadrul unei escatologii milenariste. Kojève, în seminariile deja amintite despre Fenomenologia spiritului, este și el fascinat de teza "sfârșitului istoriei", dar o elaborează pornind de la propria lectură a dialecticii hegeliene a slugii și stăpânului și de la o interpretare singulară a figurii lui Napoleon într-
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sus-ținînd nu numai practicile financiar-monetare, ci chiar armătura vocabularului financiar. Ast-fel, Domnia spiritului și Evanghelia eternă, frumoasele lucrări ale lui Joachim de Flore, influențează și gîndirea economică, în special în ce privește percepția, anticiparea crizelor, a ciclurilor economice. În paralel, mișcările milenariste, în aș-teptarea venirii lui Antihrist și a zilei din urmă, manevrează numere și ritmuri pentru a pregăti expresia primelor utopii moderne, construite pe Zeița Rațiune. Visul acesta al societății per-fecte rămîne fermentul mai tuturor revoltelor și secesiunilor. În plan economico-financiar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dominație, au fost multe și grave, cel mai grav ar fi acela de a accepta pasiv propria-i lichidare, operată de o putere care își râde de Evanghelie. Într-o perspectivă radicală, poate utopistă ori - este cazul să o spunem - milenaristă, este clar ceea ce ar trebui să facă Biserica pentru a evita un sfârșit lipsit de glorie. Ea ar trebui să treacă în opoziție. Și, pentru a face acest lucru, ar trebui înainte de toate să se nege pe sine. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
industrializarea anilor ’70 constituie o „mutație” decisivă comparativ chiar cu cea germană de acum cincizeci de ani. După cum știm cu toții, nu ne mai aflăm în fața unor „vremuri noi”, ci a unei epoci noi din istoria umană, ale cărei scadențe sunt milenariste. Era imposibil ca italienii să reacționeze mai rău la o asemenea traumă istorică. Ei au devenit în câțiva ani (mai ales în centru și în sud) un popor degenerat, ridicol, monstruos, criminal. Este suficient să ieși pe stradă ca să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
În timpul „fazei de dispariție a licuricilor” (anii ’60-’70) are loc o răsturnare totală de situație: este vorba, cu alte cuvinte, despre acea „soluție de continuitate” pe care eu nu am ezitat, și nu ezit nici acum, s-o declar milenaristă: trecerea de la o epocă umană la alta, datorată ascensiunii consumismului și hedonismului său de masă - eveniment care a constituit, mai ales în Italia, o adevărată revoluție antropologică. În această „fază”, nu clasa muncitoare condusă de PCI a împins democrația creștină
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Stalin a spus-o, de altfel: „Comuniștii sunt făcuți dintr-un material deosebit”, ei au sentimentul că aparțin unei avangărzi, unei elite însărcinate cu o misiune istorică, definită „științific” de către marxism-leninism, dar care se înscrie într-o luptă milenară - și milenaristă - pentru eliberarea omului. Aderentul devine continuatorul răscoalei lui Spartacus, al Revoluției Franceze, al Comunei din Paris, al mișcărilor revoluționare din secolul al XIX-lea și, mai târziu, al tuturor eroilor comuniști. Altă recompensă: protecția, îndeosebi afectivă, oferită de comunitatea partidului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
admis în partid întreține sentimentul exaltant al apartenenței la o elită revoluționară și al intrării în posesia unor legi științifice ale dezvoltării istorice. Pentru intelectualii europeni de la începutul secolului XX „orfani de dumnezeu”, comunismul constituie o religie* politică de substituție: milenarist și „gnostic”, el oferă o viziune globală asupra lumii, un sistem de decriptare a ansamblului realității sociale simplu dar garantat infailibil. Aflându-se în război cu lumea în care sunt condamnați să trăiască, acești călugări-soldați în slujba unei ideologii* se
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru a-l pune în serviciul înțelegerii științifice. Pentru F. von Hayek, "capitalismul este mitul născut la întretăierea dintre studiul empiric, matematic și statistic al economiei, transmutarea istorică a raționalismului, operată de Hegel, și un maximalism etic inspirat din tradiții milenariste scolastice și populare" (în Capitalismul și istoricii, Humanitas, București, 1998. p. 5) și aceasta îmi pare una din cele mai reușite încercări de a-l defini. Esența capitalismului este identificabilă în sfera economicului, avînd la bază conceptul de capital, realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Tema societății civile a renăscut pe scară largă și se poate spune, fără să exagerăm, că ea se îndreaptă spre ocuparea terenului central din gîndirea politică contemporană. Acest eveniment a fost total neașteptat și în consecință a dat unora speranța milenaristă că era societății civile este aproape 1. Ar trebui să ne opunem acestei speranțe. Este important să insistăm din nou asupra acelui protest exprimat în primele două volume despre societatea civilă: cei care se pronunță pentru o nouă paradigmă a
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de exemplu, nu numai că ridică întrebări importante privind inechitățile materiale suferite de femei, ci, în același timp, contestă codurile masculine dominante, prin semnalarea către restul societății civile a importanței de a recunoaște simbolic diferențele. Deși aceste mișcări au tendințe milenariste, preocuparea lor de a defini și de a redefini diferențe simbolice ne asigură că ele nu sînt dominate de viziuni mărețe privind o orînduire viitoare utopică. Adepții, simpatizanții și activiștii din cadrul mișcărilor sînt "nomazi ai prezentului". Ei se preocupă de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
izolat în limitele sale și doar cîteva străpungeri sînt perceptibile, ca în Marea Britanie, în mediile intelectuale pe linia antifascismului: Ajutorul Roșu Internațional, Comitetul mondial al femeilor, Prietenii URSS-ului și Universitatea muncitorească capătă o oarecare consistență. În Spania, unde inspirația milenaristă și para-religioasă a apostolilor anarhismului răspunde formei de spirit și nevoilor ideologice ale masei de zilieri agricoli 7 și unde tradiția anarhosindicalistă domină clasa muncitoare, partidul comunist nu a reușit decît o organizare neînsemnată fidelă directivelor Komintern-ului prezent la fața
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
românilor basarabeni, lăsând la o parte prejudecățile cultivate de generații, teama pierderii neprețuitului nostru specific local și neliniștea estompării „tradițiilor strămoșești”, este să devină o verigă în rețeaua ce se extinde. Dar cum să împaci această perspectivă pe drept cuvânt „milenaristă” cu realitatea imediată a unei țări devastate de sărăcie, care se ascunde sub enigmatica siglă R.M.? Câtă apă va mai curge pe Prut și pe Nistru, până în clipa când nu va mai trebui să recurgem la alegorii literare și parabole
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
căutarea unor soluții concrete la probleme concrete, un soi de "inginerie socială graduală" în sens popperian, iar nu proiecte totale de schimbare a organizării sociale. Chiar și intelectualii au ajuns, în lumea occidentală, să accepte sfârșitul speranței chiliastice, a gândirii milenariste și apocaliptice, a acelei parousia augustiniene convertite politic de către diferitele proiecte revoluționar-ideologice ale modernității 449. Și aceasta pentru că, aici, modul convențional al vieții sociale este unul fundamentat pe premise care nu mai implică dezbateri ideologice, odată ce contradicțiile subsecvente ideologiilor secolului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]