129 matches
-
timpul stă pe loc, păruse o alternativă îmbietoare. Iar curvele lui madame Iocasta compensau rezistența mieroasă și antipatia sexuală pe care nevolnicia lui le trezeau adeseori în Irina. O întâmpină pe Elfrida cu un sărut, pe Gribb cu un salut milităresc glumeț și pe Vultur-în-Zbor cu o strângere stângace a degetului mare. — Așadar, Ignatius, murmură el, ți-ai găsit un protejat, și încă unul atât de... atât de atrăgător. Ar trebui să-mi păzesc cununa de lauri, nu? — Spiritul competitiv nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi jurat că e gol. Nu trece mult și un șuvoi de apă cu noroi se revarsă în șanțul care separă cortul milităresc al lui Forrester de încropelile indienilor făcute din pânză de cânepă și bețe de bambus. N-au cum să facă foc, așa că se strâng la un loc oropsiți, ghemuindu-se unul în altul, ca un stol de păsări, trăgând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a încercat să obțină sprijin, pentru a bombarda orașul. Ar fi terminat imediat, dacă ar fi depins de el. După-amiază, generalul i-a convocat pe conducătorii indieni la Kotwal. Sunt soldat, le-a spus el în urdu, în termeni scurți, militărești. Pentru mine, nu e nici o diferență între câmpurile de luptă din Franța sau Amritsar. Spuneți dacă vreți război. Dacă vreți pace, deschideți-vă imediat magazinele. Să mă informați despre bandele de răufăcători. Îi împușc imediat. Ascultați-mi ordinele. Pran se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sdelca cerute urgent de șefii lor, ușile pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră toți în picioare, strigându-și înfricoșați salutul milităresc. Generalul smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să mi-o pun, nu suport cuvântul ăsta. Lasă tu semantica, zice el, lasă-mă să îți iubesc trupul, apoi se ridică și mă trage după el în dormitorul uriaș, părinte unic, așa o numește el, ce cuvânt înfricoșător, aproape milităresc. Ai mai făcut-o vreodată într-un apartament model, întreabă el, iar eu spun, niciodată și nici nu există vreo șansă, dar el zâmbește, nu fi arogantă, deja te-am excitat, nici nu îți dai seama de ce ești capabilă, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmbrăcasem, când merseserăm la spital, mi se pare că mirosul acelei dimineți a rămas imprimat în el, mirosul șocului și al amenințării, iar îndărătul lui, așteptarea unei schimbări, spre surprinderea mea, mă cuprinde iar, transformându-mi trupul într-unul formal, milităresc, greu de rănit, îmi pieptăn părul ud, mă parfumez, ca și când ar urma să merg la o întâlnire decisivă, lipsită de încordare. Fericirea mă înfrumusețează, simt bucuria trupului care s-a întors la el însuși, iar în clipa în care ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
film mut de la începutul veacului, îmbrăcată cu o blană de astrahan, cu un buchet de violete în mână. Dacă nu i-ar fi recunoscut glasul, n-ar fi crezut că este ea, Marina, atât părea de tânără. Și în locul cizmelor militărești, avea o pereche de șoșoni îmblăniți, așa cum nu mai văzuseră până atunci. - Dar cum ați intrat? o întrebă Ieronim izbutind să nu-și trădeze emoția. - Eu v-am vorbit exclusiv de prezent, continuă Marina. Și când v-am spus să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
banal mister, banal în sensul că ne lovim la tot pasul de el și în fiecare zi? Dar, în sfârșit, ar fi prea multe de spus!... Când o văzu de departe, călcând apăsat și totuși cu eleganță, în cizmele ei militărești, printre troiene, sub ninsoarea care cădea necontenit de trei zile, Maria da Maria își înfășură fularul în jurul capului, ca un turban, și ieși s-o întîmpine. Se întîlniră în fața verandei. - Doamnă, șopti Maria, vă rog să nu intrați acum, că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci cînd cineva Îi spunea ei „pofta bună“. Stătea acum alături de Julius, Învățîndu-l ortografia, cu brațele și picioarele acoperite de păr lung, lins și negru, la o oarecare distanță unul de altul, amîndoi nemișcați. Antipatică mai era, cu taiorul ei milităresc și cu servieta micuță plină de bilete de autobuz dus-și-Întors cumpărate dinainte. Avea cel mai frumos permanent din tot cartierul Jesus María. Și, bineînțeles, era Încîntată că se află Într-o casă de milionari, chiar dacă doamna lipsea, cu ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Armatei îi place să se facă plăcută. Lîngă trotuarul din fața cinematografului era parcat un camion cenușiu, iar ei se cățărară și intrară prin ușile glisante, așezîndu-se pe băncile înguste. Numai McPake, în haina lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse mîna pe volan și camionul porni ușor. Sludden o strînse cu un braț pe Gay și cu celălalt pe Frankie. Frankie i se opuse arțăgoasă, pînă cînd îi spuse: Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atât de lucid încât să știu de ce eram în fața lui, Dumitru Cherecheș, de 53 de ani? N-aveam nici un argument. Până atunci nimeni nu auzise de la mine argumente convingătoare. Cherecheș... cine îl adusese aici să-mi tulbure amabilitatea, nevoia aproape militărească de a intervieva cel puțin un viețaș pe zi, ca-n decembrie să închei... cine era Cherecheș? Am aflat că era un soi de lider, al celor mai creduli. Avea argumente. „Eu cu ce mă aleg?“ I-am propus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unui model de ascultare alternativ, ci dobândim o temelie pentru a reflecta asupra unei forme de conducere și de acțiune colectivă ce nu se bazează pe neîncredere și pe exercitarea puterii». Deși ascultarea specifică vieții consacrate nu este o ascultarea militărească, prin profesarea voturilor alegem să trăim în mod constant în relație cu ceilalți, nu atât prin prisma afecțiunii și a sentimentelor, așa cum se întâmplă într-un cuplu ori în alte relații afective, ci plecând de la un proiect de viață recunoscut
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cuplu ori în alte relații afective, ci plecând de la un proiect de viață recunoscut, împărtășit și subscris. Profesarea voturilor se asemănă, oarecum, cu acceptarea regulilor pe care o promite un soldat la încorporare, nu atât din perspectiva aspectelor belice și militărești, ci datorită acceptării libere și conștiente a faptului că nu mai suntem ca ceilalți, ci într-o situație diferită care are implicațiile sale și, împreună cu avantajele și bucuriile sale, comportă și o serie de riscuri. În viața consacrată, îndeosebi în ceea ce privește
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
puncte de vedere, dînd mai multe echivalente, parțial sinonime”. În mic, e foarte frecventă bunăoară dublarea sau triplarea echivalenței, În versuri precum: „CÎmpul Între coaste plug sau pian”, „Un țipăt ca o pasăre sau stilou”, „Rană și biblie acest cîntec milităresc”, „Suspin strîns glasul tău e o lumină viitoare”, „Iubită, sol-diez interior, abajur pentru zincul din gînd”, „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie” etc. Se anunță Însă tot aici amplele dezvoltări „macrologice” de mai tîrziu, ca În secvența III
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o eleganță naturală, el era un oaspe bine văzut al saloanelor și grădinelor. Alaltaieri însă stătea întins pe o simplă masă de brad într-o ogrăgioară a spitalului Sf. Spiridon. Era aproape neschimbat la față, cu aceiași răceală și liniște militărească. Actul de sinucidere nu răpise nimic din eleganța și frumuseța întregei figuri. Astfel stătea lungit, învălit într-o manta neagră și numai ochii, rămași deschiși și pierzîndu-și strălucirea umejunei vitale, îi dădeau aparența c-ar fi cuprins de un adânc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lucruri repugnante spiritului evanghelic, ar fi iritat sigur pietății și zelului apostolic, rigidității doctrinare și normelor disciplinare ale Apostolului, care nu ar fi ezitat să le elimine din viața creștină și nici nu ar fi folosit un limbaj cu specific milităresc în chestiuni profund religioase. Spirit puternic, Apostolul îndrăgea oamenii puternici pentru că tăria spirituală este zestrea morală și emblema adevăratului creștin: Deoarece Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii (2Tim 1, 7
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au fost, eroi sunt muncă / Și-or fi în neamuuul românesc", cântam noi și băteam talpa ca la paradă. Bocancii grei, cu ținte speciale pe talpă, care se numeau pureci, și cu potcoave de oțel, loveau apăsat într-un ritm milităresc de neconfundat șoseaua de macadam, scoțând scântei. Eram tineri și chiar credeam în eroism, atunci în august, sau septembrie 1968, când a fost invadată Cehoslovacia. Credeam în ceva, mai presus decât ființele noastre tinere și simțeam că suntem în stare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fără sfârșit, pline de praf și ciulini de dincolo de Don. Ieși în curtea inundată de o noapte neagră fără lună, nimeri din obișnuință portița care la deschidere protestă cu un scârțâit jalnic, parcă a pustiu și cu pas hotărât, aproape milităresc, porni spre gară stârnind praful drumului pe care-l simțea moale și pufos sub tălpile cizmelor cazone. Se îndreptă spre calea ferată, locul unde-i plăcea să se joace când era copil. Zâmbi când își aminti cum unsese șinele cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
își revenise, vorbea acum ceva în limba ei iar Nenea îi spunea și el ceva în românește, meșterind foarte preocupat ceva. Când se apropie mai mult văzu că Nenea făcuse o păpușă din baionetă care o îmbrăcase cu boneta sa militărească, iar acum o înfășa sârguincios cu o moletieră. Fetița, deși cu fața arsă de soarele necruțător, încerca să zâmbească, deși cu un rictus dureros al buzelor crăpate. Doar ochii, numai ochii, acei ochi adânci și negri, pieziș trași spre tâmple
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sufletească a lui Ștefan Gheorghidiu, care, în dorința de a-și surprinde soția infidelă, cere o permisie și este refuzat categoric de superiorul său: "În mine era o foială de șerpi, care ajungea deasupra numai într-un surâs, înseriat vieții militărești."107 Șarpele simbolizează principiul activ și demiurgic, puterea divină, elanul spiritual (Grusset)108. Oricum, puterea vieții și a manifestării, dragonul (balaurul), șarpele scuipă apele primordiale sau Oul universului, ceea ce face din el o imagine a Verbului creator. Constată apoi naivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
decupajului urban înseamnă, deopotrivă, amplificare și o plus-simbolizare determinată în fapt de irepresibila dorință a unificării și resemantizării, nu de aceea a deconstrucției: "aspiratorul se aude în dimineața aceasta ca o goarnă și carnea mea a început să capete culori militărești a/ început să crească un tablou în oasele mele și se/ scurge pe toți pereții camerei și sparge geamul și/ zboară în piața cu grâu (...) își face loc în poemul meu/ ca un pacient lovit pe șosele" (aspiratorul cu stomacul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu a avut timp să recunoască pe cineva deoarece, potrivit declarației sale, „...am fugit unde am văzut cu ochii”. Ca o completare interesantă, omisă de ceilalți martori, casapul evreu a spus despre răsculatul Horișcă Vasile că „...avea o șapcă roșie militărească în cap și cânta dintr’un corn”. Văzând aceste ultime grozăvii și mai ales pe Horișcă cel bătăios, Strul Călărașu a mărturisit anchetatorilor că „...de frică am fugit iarăși și m’am ascuns”. c. „Am spart ușele și geamurile pe la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
inamici ai prosperității oamenilor făcuse chiar obiectul unui Ordin superior și anume cel cu numărul 464/1949, urmat de un altul cu nr. 465, din același an. „Amenințarea” era atât de mare, încât s-a dispus organizarea echipelor în stil milităresc, cu responsabili și șefi în toată regula. Iată cum suna războinicul document, în continuarea sa: „...se vor organiza echipele specificate în ordinele de mai sus și se va desemna câte un șef pentru fiecare echipă, care va lucra sub îndrumarea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și ritmat latinește ca Maiota. „Au trâmbițat trâmbițașii și au bătut toboșarii, trecând în pas milităresc în urma padihșahului călare, prin fața întregii armate aliniate. Era 29 mai și-i era frică lui Mehmet al doilea El Fatîh că nu va mai putea ține asediul cetății din cauza căldurii verii. Atunci s-a jurat padișahul că de va cuceri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mari și ieșiți din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros, tremurător. Mâinile îi atârnau țepene, aproape uitate. Caporalul îl primi cu un salut milităresc, bătîndu-și zgomotos călcâiele bocancilor. Ofițerul se opri la câțiva pași, răspunse dând din cap ușor și, mereu cu privirea la ștreang, întrebă: ― La ce oră e hotărâtă execuția? ― La patru a fost, trăiți, domnule căpitan, răspunse caporalul atât de tare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]