152 matches
-
văzut mai departe de liceul nostru cel amărât, în hainele noastre sărăcăcioase, cu ghiozdanul spart și adidași ca vai de capul lor. Vreo doi băieți din comună chiar reușiră la Liceul Militar. Nu povesteau lucruri prea roze de-acolo, era militărie cruntă, trebuiau să alerge kilometri întregi în fiecare zi. În schimb, vara, când treceau prin comună cu uniforme albastre, pantaloni la dungă, cu vipușcă, cu caschete cu stemă, îți luau ochii! Ce mândrii pășeau pe trotuare! Fetele, de cum îi zăreau
SERBAREA LICEULUI MILITAR LA MOLDOVIŢA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344200_a_345529]
-
cu un zâmbet abia schițat ca într-o grimasă, ciobanul se scuză față de locotenent și-i cere permisiunea să facă câteva observații asupra exercițiului de luptă pe care îl conduce. Contrariat, tânărul ofițer îl întreabă ce legătură are el cu milităria, acceptând totuși, în sinea lui, că ar putea avea în față un fost soldat, cel mult caporal sau sergent în războiul dinaintea celui sfârșit de curând. Dar mirarea ofițerului atinse starea maximă când ciobanul îi întinse niște hărți cu semne
CUM UN TOIAG DE CIOBAN UZURPĂ LOCUL BASTONULUI DE MAREŞAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343134_a_344463]
-
curiozitatea, comandanții ofițerului instruit de cioban și subalternul lor recent înaintat în grad purced pe Dealul Balaurului să-l cunoască pe cioban și să afle ce ce se ascunde sub înfățișarea omului cu bâtă și traistă care dă lecții de militărie ofițerilor, ei înșiși oameni calificați în materie. Și iată ce au aflat. Neverosimil, ciobanul acesta, cu expresia omului nedreptățit de soartă, putea ține în mână, în locul toiagului de păstor, bastonul de mareșal. Era greu de crezut, în această ipostază, că
CUM UN TOIAG DE CIOBAN UZURPĂ LOCUL BASTONULUI DE MAREŞAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343134_a_344463]
-
știa el că, la vremea aceea, învățătoarea nu avea voie să lase repetenți la sfârșit de an... În ultimul an de liceu, Gabriel a scăpat de naveta chinuitoare. Vasile a descoperit că are un cunoscut în capitală, fost camarad de militărie. Nu știa precis cu ce se ocupă, dar i-a promis că rezolvă el problema. Și a rezolvat-o chiar în prima zi de școală, pentru un sac de făină și câțiva pui, asigurând cazarea copilului la un internat. Era
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
după cum spune autorul ,,firul gândurilor leagă firul râului de firul șoselei și drumul curge ca un râu. Râul se va vărsa într-un altul și, în final, va ajunge în mare, fără chip de întoarcere, în timp ce drumul ăsta e afluentul milităriei, drumul va fi afluentul Eliberării.” (citat de la p.45) Pendulând între planul terestru și cel spiritual, autorul introduce mai multe personaje, fiecare găsindu-și situarea lui spațio-temporală, iar numele lor sunt coordonate de fixare pe această hartă a cărții - Pistolarulnumărulunu
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
cu ea bariera de la trecerea de nivel. Atât de mult se legase de mașinile acestea încât era gata să plece pe front cu ele. De aici încolo, se poate spune, a început drumul său de viață pe picioare sigure, fiindcă milităria călește. Cu atât mai mult cu cât puștiul în uniformă militară a putut fi și martorul războiului, aflându-se în zona proximă a acestuia, în 1944, când a fost mereu printre răniții aduși la unitate, spre îngrijire. Ba chiar a
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
se mai termina. Când ridicase mâna dreaptă, intervenise Raveca, mama lui Vidu, amintindu-i de față cu toți că el nu primise decât povețe, rar vorbe dojenitoare și doar fusese și un copil rău, și un flăcău zurbagiu, căruia doar milităria îi strunise pornirile abia la vârsta însurătorii... Bunicul înlemnise cu genunchii îndoiți neterminând înălțarea definitivă; din poziția asta se prăbușise, ca secerat, pe scaun. Își văzuse de masă fără o vorbă. De atunci, ne spusese bunica Geta, nu-i mai
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
acest soi. Noi ne conducem după reguli militare. Problema disciplinei ierarhice trebuie respectată. Subliniez acest lucru pentru că mulți tovarăși, și în special tovarăși de la regiunile de partid, comitete raionale și orășenești, privesc problema aceasta în felul următor: „ce faceți atâta militărie ierarhică? Ce atâta înțepeneală?”. Și am auzit la București unii tovarăși care, atunci când au auzit vreun ofițer la raport care spune „să trăiți, tovarășe cutare!”, au spus că nu e bine să spună „să trăiți”. Tovarășii spun așa în cunoștință
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
nouă abordare (2001) părăsește tratarea tradițională, pe secvențe, în favoarea abordării acestei categorii a folclorului în relație cu altele, fiindcă, se precizează, formele diverse ale literaturii taberei militare „afectează toate genurile și speciile creației populare”. O altă noutate constă în prezentarea milităriei ca mediu generator de cultură. SCRIERI: Idealul unității naționale în cultura română, București, 1988; Folclorul taberei militare. Armata și războiul în folclorul românesc. O nouă abordare, București, 2001; Enciclopedia culturii tradiționale românești, București, 2001; Folclorul și etnografia sub protecția Academiei Române
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
după revoluție. Chiar și țăranii săraci se temeau de colectivizare, deoarece „ar Însemna să renunți la pământul și la uneltele tale și să lucrezi cu alte familii, la ordinele cuiva și nu temporar, ca În armată, ci pentru totdeauna. E militărie pe viață”. Neputând să conteze pe sprijinul rural, Stalin a trimis douăzeci și cinci de mii de „plenipotențiari” (membri de partid) din fabrici și orașe „să distrugă comuna țărănească și să o Înlocuiască cu o economie colectivă subordonată statului”. Cu orice preț
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
paterne: abia instalat În Ripon Street, când Îi descrie lui Comarnescu planurile inconsecvente și eșuate de a intra În Tibet, adaugă: „Voi rămâne aici, poate, patru ani. Bursa maharajahului Bengalului șsic!ț e dată pe cinci ani. Numai passeport-ul și milităria mă Încurcă”4. Dar Eliade, ca și naratorul, se desparte de ceea ce a căutat Înainte de vreme; ca și naratorul, nu se mai poate reîntoarce pentru că anumitor greșeli În peisajul căutat le va corespunde refuzul sau Închiderea. Ca și casa din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vechea disciplină școlară”, nu „disciplina monastică”, ce nu avea „vechime”. Dar lucrurile nu stau astfel. Dimpotrivă, Sidonius avea în vedere „disciplina militară”. În Epistula VI, I găsim această apreciere neechivocă: Post desudatas militiae Lerinensis excubias („După ce a asudat în gărzile milităriei lériniene”). 23. Într-o biografie a lui Antonius din Lérins, Ennodius face acest elogiu lui Faustus. Descriind comunitatea din Lérins ca pe o „oaste a sfinților” care trăiește în nutrix sanctorum insula („insula doică a sfinților”), Ennodius îl consideră pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
am trăit 18 ani dintre care majoritatea în repetiții și spectacole. Câte roluri ? Da, mii de reprezentații în țară și străinătate. Cum este viața de actor ? Marele om de teatru Karel Capek spunea: ,, Meseria de actor e mai grea decât milităria. Să mergi gol pe ger și cu șuba într-o baie de abur. Să fii prăjit de reflectoare. Să vezi lumina zilei tot atât cât un miner. Să n-ai voie să strănuți sau să tușești. Să te îmbraci și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Roman, fondată de trei tineri, între care și eu și de care voi vorbi mai pe urmă. La gazdă rămăsesem cu un elev din o clasă inferioară mie. Acesta era un fost soldat de la Roman, care, după trei ani de militărie, venise la liceu în clasa a V-a și, fiindcă-l cunoșteam (era socialist), a venit și el la noi - așa că eram trei într-o odaie: el în clasa a V-a, eu în a VI-a și Savin în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ne facem? - a întrebat în șoaptă Todiriță, frecându-și mâinile ca și cum l-ar fi luat frigul. Dumitru l-a privit cu chipul împietrit... Acum realiza și el că dacă îi vor despărți le va fi mai greu să suporte greutățile milităriei. ― Asta zic și eu întrebare. Da’ poate sergentul l-o fi rugat pe căpitan să aibă grijă de noi. Ce zici? ― Cine știe? - a șoptit Todiriță. După un timp, a apărut furierul, cu un dosar sub braț. Cei doi au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a repetat rugămintea. ― Ce ai spus? - a întrebat Todiriță. ― Să mă lași să merg în urma ta - a reluat vorba Dumitru. ― Așa spune, băiete. Nu știi cum se cere în armată? Să vorbești tare și răspicat. ― Da’ știu că îți place milităria! Uite că ai să ai parte de ea cu vârf și îndesat - a răspuns Dumitru, dându-se înlături, să poată trece Todiriță. ― Nu-mi place, Dumitre, da’ ce să mai zic și eu, să-mi treacă de necaz? ― Cum o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mustăciosul. ― Că se plictisise să ne tot numească „răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a fi cu supărare, oi încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria - a pornit să vorbească omul ascuns în dosul mustății. ― Să auzim! Să auzim! - au strigat toți. ― Apoi știți voi cât de speriat ești când intri pentru prima oară pe poarta cazărmii. Nici nu știi încotro să privești mai întâi, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
venea să creadă că încă sunt în stare să se simtă oameni care să execute fără crâcnire ordinele gradaților... Și acestea nu s au lăsat așteptate... Au urmat câteva zile de instrucție, care să le aducă aminte ce înseamnă totuși milităria. Și asta nu la întâmplare. Urma revista de front, când comandatul unității trebuia să vadă cu cine va „defila” până la sfârșitul concentrării... Și pasul „bătrânilor” pe zi ce trecea devenea tot mai sigur. Dumitru era locțiitorul comandantului de pluton. Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să citească tot ce scria acolo. ― Măi fratele meu. Noi mergem doar cu un tren, nu cu zece, câte sunt trecute pe tablă. Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră? ― Se vede treaba că îți place milităria ca la motan smântâna. ― De unde până unde am ajuns eu milităros, omule? ― N-ai ordonat tu: „Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră”? Parcă am fi îmbarcat un tun sau o baterie întreagă, nu alta. ― Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sete. Apoi și-a răcorit fața. Îi venea să-și toarne toată apa din găleată pe cap, ca să-și limpezească mintea... Abia acum simțea cât amar a adunat în toată vremea cât a stat în concentrare. Acolo, luat de valul milităriei, mai scăpa pentru scurtă vreme de gândurile negre. Acum, însă, îi foiau prin cap ca furnicile în mușuroi... A pornit la drum, dar, după un timp, și-a dat seama că a uitat pălăria pe ghizdul fântânii. S-a întors
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
soția sa, iar aceea, bombănind, chiar se pornea să-l aducă. Ion Găman și Nae Cuțitaru aproape se Înecau de râs când prietenul lor Îi lămurea, cu glas de profesor sau de popă, că nu e neapărat nevoie să dai milităria jos din pod ca să te asculte nevasta, ci se poate și cu vorba bună. Hohotele celor doi pușcăriași se pierdeau până departe, printre crucile, buruienile și tufișurile cimitirului aflat sub paza lui Nae Cuțitaru. De multă vreme, de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu scaunul, i se pare sau chiar l-a ajuns damful de palincă stătută amestecat cu chewing-gum sau loțiune Tarr de bărbierit? Duhoarea de bețiv a nenorocitului ăstuia de Gherghinacare altceva decât să stea drepți n-a deprins din toată milităria... — Da, să trăiți, tovarășul colonel! Planul de măsuri pentru urmărirea informativă a fugarului Manu, da, se lucrează la el! Am adus și dosarul, da... (Citește de pe o hârtie, se Împiedică la anumite cuvinte...) Manu Traian, născut la 3 aprilie 1922
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cumva să scape și din căsuța de colo, din față. E prea deștept pentru unii ca ăia. Doar tot el m-a dus odată și în America. Reușește el cumva, iar povestea se va sfârși cu bine. Aici, așadar, fac militărie băieții noștri. Aici, așadar, la capătul patriei. Băieții noștri - așa le zice crainicul de la Telejurnal și, de fiecare dată, vocea îi tremură puțin. Vocea tremură, pământul poate să tremure și el. În 1977, la noi a tremurat zdravăn pământul. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca și Petrică a lui Petre, care are să vie acasă tocmai când el se duce. În sinea lui însă avea groază de necunoscutul vieții de soldat. A stat de vorbă cu mulți și i-a descusut; toți se mândreau cu milităria lor și spuneau că tare-i frumoasă, dar și tare grea. Inima lui era și mai grea din pricina Domnicii, fetișcana cea mică de șaptesprezece ani încheiați, plinuță și roșcovană, care se prinsese lângă el în horă și se agăța acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uite pe fata lui Nacu până va isprăvi cu oastea și își va găsi pe urmă o pereche mai potrivită cu starea lui. Părinții ei, mai ales maică-sa, erau înfricoșați să nu i se întîmple ceva lui Pantelimon la militărie, cum s-a întîmplat cu bietul Florea Butuc care s-a însurat, fiind numai de optsprezece ani, cu Anghelina lui Nistor Mucenicu, i-a făcut trei copii și apoi s-a prăpădit prin cele regimente, iar Anghelina a rămas de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]