152 matches
-
mai ales Mai ales Ce poate să fie aia un Militar Căci Militarul este Lumea militară ca Lume. Am putea să putem ucide tot Și acum să ne ucidem pe noi înșine și pe ascuns Mi-am zis mereu La militărie Era o închisoare militară Milităria E o movilă cu rahat omenesc Să omorâm tot Mi-am zis eu mereu Milităria Și pe urmă e nevoie de o întunecare neagră ca un îngrășământ O umbră adâncă Un furtun Cu un rezervor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poate să fie aia un Militar Căci Militarul este Lumea militară ca Lume. Am putea să putem ucide tot Și acum să ne ucidem pe noi înșine și pe ascuns Mi-am zis mereu La militărie Era o închisoare militară Milităria E o movilă cu rahat omenesc Să omorâm tot Mi-am zis eu mereu Milităria Și pe urmă e nevoie de o întunecare neagră ca un îngrășământ O umbră adâncă Un furtun Cu un rezervor furtunit De unde picură omenia adevărată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să putem ucide tot Și acum să ne ucidem pe noi înșine și pe ascuns Mi-am zis mereu La militărie Era o închisoare militară Milităria E o movilă cu rahat omenesc Să omorâm tot Mi-am zis eu mereu Milităria Și pe urmă e nevoie de o întunecare neagră ca un îngrășământ O umbră adâncă Un furtun Cu un rezervor furtunit De unde picură omenia adevărată Niște coarne și un cer Unde totul poate fi refolosit Care aici din repezeală a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
judecăți un număr de oameni care l-ar fi "jignit cumplit", spunând că este colonel făcut la "apelul bocancilor". Cum tipul respectiv e blamat de presa locală pentru expresiile sale fruste și comportament neașteptat pentru funcția sa civilă 303 (cu milităria nu știu ce mai are), și cum a beneficiat de serviciile unui procuror cu semne îndoielnice de obiectivitate în prima Instanță ziariștii n-au fost învinuiți de calomnie și insultă dar au fost "condamnați" pentru daune morale... în recurs, Tribunalul a decis
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
paterne: abia instalat În Ripon Street, când Îi descrie lui Comarnescu planurile inconsecvente și eșuate de a intra În Tibet, adaugă: „Voi rămâne aici, poate, patru ani. Bursa maharajahului Bengalului șsic!ț e dată pe cinci ani. Numai passeport-ul și milităria mă Încurcă”4. Dar Eliade, ca și naratorul, se desparte de ceea ce a căutat Înainte de vreme; ca și naratorul, nu se mai poate reîntoarce pentru că anumitor greșeli În peisajul căutat le va corespunde refuzul sau Închiderea. Ca și casa din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o familie mai mică în familia noastră. Locuiau în două apartamente, iar copii lor erau și bucuria noastră. Banii erau ai comunității. Aveam casă de bani, iar din cauza inflației devenisem și noi milionari. Gardienii mai tineri din Aiud, reangajați după militărie, cereau administrației trimiterea la colonia Galda. În toamna anului 1947 ne-am pomenit cu un pluton întreg de gardieni. Unii, cei mai lacomi, voiau să dea ordin peste capul șefilor noștri, să controleze magaziile, să-și ia porci, miei, păsări
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
săptămâni? Da’ carne nu vă dădea niciodată?, trase tata cu urechea la discuție. Ba da, tată, nu ți-am spus, ca la armată! Da, zise, dându-și seama că-l mint. Prin câte nu trece omul... Eu am intrat din militărie direct în războiul din’ 16, apoi am fost concentrat până la Budapesta, i-am scăpat pe unguri de comunism, am fost rănit. Și câte n-am pățit acum cu voi? Și dacă a vrut Dumnezeu, am scăpat din toate. Bun e
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
anul nou dacic de acum-oricum-oricînd înainte de solstițiul de iarnă, Roșiești căciulă pe fîntînă, Banca primeniri peste nivelul dotărilor, le arăt întîi locul, cercul marcat alb, cu punct în mijloc, acolo stai la semnalizat, urmezi linii de ghidaj pînă la clădire, militărie, lucrurile nu le mișcă modernitatea, care poate să fi rămas în urmă, într-un metod arhaic "Atenție! Gabarit redus" soliditatea în obiectul ghidaj și în pancarta lui scrisă, de urmărit "Logosul" lui Bogdan Baghiu, lansat pe 5 la BCU, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
serviciile publice, infrastructura, investițiile de interes național și multe altele. Îmi amintesc cum prin anul 1956, student fiind, am început să facem pregatirea militară în cadrul Facultății o zi pe săptămână, urmând apoi să facem vara 1-2 luni de Convocare, adică militărie pură în cadrul unor unităti militare adevărate. La deschiderea anului de pregătire militară, într-o sală mare unde au încăput toți studenții Facultăți de Mecanică din anul nostru de studii, a apărut un ofițer cu o statură impunătoare, îmbrăcat într-o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
1956. În toamna anului 1956 (octombrie), am satisfăcut stagiul militar, la cererea mea, adresată autorităților de resort, în localitatea Caransebeș, la o unitate de infanterie, la absolvire fiindu-mi acordat gradul de sublocotenent în rezervă și livretul militar. Coleg de militărie mi-a fost Vasile Velcescu, fost student la Politehnica din Kiev, fiul ambasadorului român din Albania (Tirana). În august 1956, am fost încadrat în Ministerul Afacerilor Externe, pe postul de referent ajutor relații în cadrul Direcției Organizații Internaționale, pregătind sesiunea O.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a tineretului românesc, dar din contra își exercita acțiunea nenorocită de a secătui pe om de tot ce se află bun și românesc în el. în vacanțele școlare stăteam adeseori de vorbă cu feciorii din satul meu, care, întorși de la militărie povesteau cu așa de puțină considerație despre oamenii și procedeele din armata țării lor, că ascultându-i, mi se strângea inima și plin de amărăciune judecam că numai o totală lipsă de simț patriotic și de solidaritate națională poate permite
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vechea disciplină școlară”, nu „disciplina monastică”, ce nu avea „vechime”. Dar lucrurile nu stau astfel. Dimpotrivă, Sidonius avea în vedere „disciplina militară”. În Epistula VI, I găsim această apreciere neechivocă: Post desudatas militiae Lerinensis excubias („După ce a asudat în gărzile milităriei lériniene”). 23. Într-o biografie a lui Antonius din Lérins, Ennodius face acest elogiu lui Faustus. Descriind comunitatea din Lérins ca pe o „oaste a sfinților” care trăiește în nutrix sanctorum insula („insula doică a sfinților”), Ennodius îl consideră pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
activiști. Ei umplu și colorează aspectul trist al străzii. Mulți din ei sunt obezi de ședere, stau să iasă din haine. Și ei sunt suspectați de Securitate, căci în rândul lor sunt oameni cu pregătire care și-au făcut din militărie o carieră. Sunt o armată mută, supusă regulamentelor, cazărmii, dar știu să gândească și să deosebească albul de negru, deși sunt și ei îndoctrinați până peste măsură. Nu călătoresc în străinătate, că nu e voie, dar nu sunt încuiați. între
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
document citat de Valeriu Avramescu, el își rezumă viața în acești termeni: „În timpul celor 70 de ani, angajat în muncă de la vârsta de 12 ani, la librăria Dumitru Ionescu, am lucrat până la timpul de armată, iar după trei ani de militărie și opt în administrația teatrului, am început pe cont propriu munca de librar, până azi... când nu mă pot obișnui cu gândul lichidării librăriei, a sta și a mânca...“ Mărturisirea amară de la urmă, a omului neîmpăcat nici la o vârstă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de pe umăr. Explicația: incultura lor adâncă și lipsa acelor „idei generale“, a acelor „umanități“ din școală și a lecturilor dezinteresate de mai târziu, cu splendidele lor „inutilități“ și cu evadarea, când și când, din mediul și atmo sfera formală a milităriei; Într-un cuvânt, lipsa unei elementare filozofii de viață, mulțumită căreia un „țivil“ ca dumneata, citi torule, și ca mine putem privi la Înălțările și coborâșurile acestei vieți fără să ne mai mirăm sau să ne Întristăm - și cu un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că generalul Tel, trecând prin tabăra noastră și alungând, ca un uliu găinile, pe toți ofițerii prin dosuri, i-ar fi făcut lui observația că "fumurile de la bucătărie nu sunt aliniate". De aici, pornind vorbă la masă, altul povestește despre milităria pe care o face domnul maior Stoianovici, un militar strâmt, îngust, care stă smirna în fața generalului și e de o asprime și o absurditate, să zicem cel puțin ciudată, cu ofițerii subalterni. Așa dar, domnul maior Stoianovici are plăcerea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
perspectiva actualității, pot zice însă, fără rețineri, că am fost un „rezistent”. În ce fel? Neavînd o fire de voluntar, n-am avut impulsuri de heirupist. Sau, dacă le voi fi avut vreodată, au durat puțin, cît o scînteie. Întrucît milităria nu mi-a priit, întotdeauna am manifestat, ca primă reacție, tendința de a întîmpina negativ ceea ce „venea de sus”, pe ton de comandă și avea caracter de ordin. Nu o dată, ordinele nu țin seama de puterile și de psihologia celui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
referitor la această nelegiuită acțiune a generalului Bukow, om de încredere al împărătesei Maria Tereza: «...în anul 1761, venind acesta(Bukow) cu mulțime de oaste și foarte cumplită fiară sălbatecă asupra neuniților, s-au arătat de cei ce au făcut milităria și au participat la arderea mânăstirilor, că aceasta s-au făcut pe la toate satele de pe sub margini, care erau prin păduri, în ele aflându-se mulți călugări care se odihneau și bolnavi, oameni veniți la mânăstiri să se tămăduiască. Acest general
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
promisiunile “cu carul” nu ne-au putut lămuri. În luna mai am susținut examenele de grad și cu data de 1 iunie am fost avansați la gradul “locotenent major În rezervă, specialitatea medicină veterinară”. Ca pedeapsă pentru fuga noastră de militărie, am mai fost reținuți o lună la Spitalul Militar Veterinar și la Începutul lunii iulie am fost concentrați pentru o perioadă de trei luni la diferite unități din țară, cu un salar lunar de 900 lei, față de 650 lei, cât
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de tată de la vârsta de doi ani, cu o mamă văduvă și un bunic pe post de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Iar pe tot timpul spectacolului, de câte ori apărea în scenă Tănase ni se părea că se uită doar la noi, colegii. Slujba de logodnă a fost ca de post, adică pe jumătate și iar la drum, soția la școală, eu la militărie. Abia în octombrie am fost lăsat la vatră cu gradul de soldat fruntaș. Fruntaș-fruntaș dar ce-i de făcut cu slujba? și iată-mă, iarăși, pe scaunul cunoscut de la Revizoratul școlar din Ismail, Steluța apropiindu-se cu postul la 12
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ogradă. Ion a învățat cu mine și a eșit învățător, Neculai și cu Gheorghe au învățat dreptul și au ajuns administratori de plasă: Neculai Radu la Târgu Neamț, județul Neamț, iar Gheorghe Radu la Moinești județul Bacău. Grigore a învățat milităria și a ajuns colonel, comandantul Regimentului Nr.16 Suceava Fălticeni, iar Mocanu tot un frate de-al lor a ajuns în mare slujbă la ministerul de industrie. Deși pezevenchiul de Ion Luca Caragiale, îi ia în râs, zicându-i ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că nu mi-a purtat ranchiună pentru cele întâmplate la începutul stagiului meu. Plec la Bacău, susțin examenul de absolvire și sunt declarat reușit, apoi la 1 noiembrie 1938 sosesc acasă, mulțumit că trecusem cu bine acest prim an de militărie din viața mea. După câteva zile în care-mi mai găsesc de lucru în gospodăria părintească, la culesul ultimilor struguri, mă bucur de atmosfera caldă din familie și am multe și multe discuții cu tata, ca între bărbați. Printre altele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
M-am nemerit de serviciu pe batalionul de recruți și, în orele serii, surprind un grup de recruți foarte agitat și îngrijorat. Am aflat de la ei și motivul. Era rămas un obicei în armată ca în noaptea premergătoare jurământului „Doamna Militărie” să coboare din pod. Gradații se îmbrăcau cu cearșafuri și după miezul nopții trezeau brusc pe recruții adormiți și-i luau la bătaie cu centurile fără a fi recunoscuți. La ora stingerii ordon adunarea batalionului pentru a face cunoscute dispozițiile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aminte acest mic fapt, dacă prin anii șaizeci nu aș fi fost salutat de cineva pe când mă aflam la Mărășești în drum spre București. Nedumerit, întreb de unde mă cunoaște. Respectivul îmi reamintește de faptul că n-am lăsat să coboare „Milităria din pod” în 1941. La 10 mai școlile militare avansaseră ca sublocotenenți elevii din ultimul an. Șeful promoțiilor rostește un înălțător discurs patriotic, accentuând pe sacrificiul vieții, când Patria ne va cere! Respectivul cădea după câteva luni la cucerirea Odessei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]