88 matches
-
și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
slab Abatele. ― Nu au nici o valoare. Tot ceea ce știm despre quinți e fals. Sau, mă rog, cel puțin partea cu extraordinarul lor simț moral. Poate că, de când ilustrul Canaan a obținut informațiile, i-au ameliorat. Nu mai au slăbiciunea aceea milităroasă a asumării cuvântului dat. Cheam-o pe Maria! Trebuie să-l lucreze imediat. ― Să-l lucreze... Ce vorbe sunt astea? ― Unele care descriu exact ceea ce are de făcut jumătatea noastră de armă. ― Cheam-o la mine. Ieșind cu pași măsurați din bibliotecă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în mintea acelui Abate, acum trei sute de ani... zise Kasser cu un ton ușor trist. Aceste informații vor fi făcute cunoscute numai fiului meu. În rest, va trebui să vă rog să păstrați secretul, rosti el deodată, pe un ton milităros. Cei doi soldați aprobară dând din cap în tăcere. ― Poate că toată povestea asta nu e decât o scorneală bine pusă la punct a Abației, exclama Mos. Eu nu prea cred în cufărul asta. E prea simplu să conțină toate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sfatul său. - O să vă surprindă, Sire, dar chiar nu am nici o părere. Argumentele pe care le pot aduce sunt într-un echilibru perfect. Ca și cum ar fi călcat pe cărbuni încinși, Heyyn Tars pătrunse în încăpere și rosti pe tonul acela milităros despre care Bella se plânsese de multe ori că pare batjocoritor: - Am avut un contact mental cu operatorul nostru de pe Kyrall. Mi-a transmis felicitările tatălui dumneavoastră pentru victoria repurtată. - Mă mir că s-a obosit să mă felicite, pufni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fel de descurajare la tine. E o trăsătură despre care poți spune cu mâna pe inimă că e a ta. Colonelul Johansson nu o avea. Bărbatul se ridică și el, îmbrăcîndu-și combinezonul cu o viteză care spunea multe despre felul milităros în care funcționa încă mintea lui. - O să plec imediat după ce agenții noștri de la sol o să-mi confirme... Femeia se opri brusc și privi spre el. Ce-ai pățit? Ce e cu tine? întrebă ea pe un ton schimbat. - Am o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zece soldați ai lui Vassur intraseră în Abație, și executaseră pe loc pe oricine purta o armă, în interiorul Cetății, pe terenul de lângă piersicul înflorit aterizase o navetă simplă, din care coborâse un grup restrâns de oameni. Toți aveau un mers milităros în afara celui care stătea în mijlocul lor. Era un bărbat mic de statură, care pășea hotărât dar degajat, ca un om obișnuit să comande. Mișcările îi erau amplificate de faldurile mantiei largi, care flutura pe lângă uniforma regală, strânsă pe corp. În
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
marcat de chelie și o mică bărbuță castanie, era un om foarte politicos, cu ținută sigură și socotit la vorbă, destoinic sfătuitor totdeauna; părea a fi o fire blajină, în realitate era energic, dârz în hotărârile sale, clarvăzător și foarte milităros’’ Constantin Prezan s-a căsătorit cu Bantaș Clementina, în anul 1888, iar peste 2 ani, s-a născut Constanța, o fetiță pe care Prezan a recunoscut-o mai târziu. După ce divorțează de Bantaș Clementina, în anul 1892, Prezan s-a
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
voluției? EFIMIȚA (repede): Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (conformîndu-se apelului): Cît... crezi... că... a durat toiul... Re...voluției? EFIMIȚA (repede): Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (fulgerător): Cît-crezi-că-a-durattoiul... (rar) Re-vo-lu-ți-ei? EFIMIȚA (repede): Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (urlat, milităros): Cît' ezic' a' urat' oiul Re'oluției? EFIMIȚA: Așa, bobocule! (destinsă) Cît crezi că a durat toiul Revoluției? Eeei? Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (cîntat): Pînăăăăăăăăăă... searaaaaaaaa? EFIMIȚA: Ei aș. Ce'ști copil? LEONIDA: Pînă...seaaaa-ra?! EFIMIȚA: Trei săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-i dăm... să-l iei... (cu intensă compătimire) E de-al ciocoilor... Îl știu eu... RICĂ: Lasă-l pe mine jupîne, îl pocăiesc eu! LEONIDA (izbucnește în plîns și închide telefonul): Om fără... RICĂ (închide și pune la loc telefonul milităros): Om fără ambiț! (iese) 10. Leonida cade pe scaun și zace. Efimița îngrijorată îi aplică diverse tratamente medicale: frecție, prișniță, masaj, ventuze poate, băi calde la picioare în timp ce el își plînge soarta ca Veta. LEONIDA: Nu... Nu mai voi... mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
acum pe pat, cu fața la public, cu legătura lui Rică pe genunchi. Leonida face un semn energic, muzica se oprește. LEONIDA: Cîți oameni crezi că a avut Galibardi? EFIMIȚA: Sumedenie! LEONIDA: Taci tu! Cîți oameni crezi că a avut Galibardi? GRUPUL (milităros): Sumedenie! LEONIDA: Ei bravos! Aici mi-ai plăcut! Face un semn de capelmaistru și fanfara reia cîntecul. De fapt acum e un marș de bîlci, zgomotos. EFIMIȚA: Ah, mamițo! Menuetul lui Pederaski, mă-nebunesc! LEONIDA (Explică publicului): Nu-nțelege dumneei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Face un semn de capelmaistru și fanfara reia cîntecul. De fapt acum e un marș de bîlci, zgomotos. EFIMIȚA: Ah, mamițo! Menuetul lui Pederaski, mă-nebunesc! LEONIDA (Explică publicului): Nu-nțelege dumneei... fomeie. Pe bandă începe "Onor la comandant" intră milităros Rică, în uniformă de mare ținută. trece în revistă fanfara apoi se oprește milităros în fața lui Leonida, îl salută marțial ca pe un șef de stat. Muzica se oprește. Leonida și Efimița se ridică. Rică e tot cu mîna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
marș de bîlci, zgomotos. EFIMIȚA: Ah, mamițo! Menuetul lui Pederaski, mă-nebunesc! LEONIDA (Explică publicului): Nu-nțelege dumneei... fomeie. Pe bandă începe "Onor la comandant" intră milităros Rică, în uniformă de mare ținută. trece în revistă fanfara apoi se oprește milităros în fața lui Leonida, îl salută marțial ca pe un șef de stat. Muzica se oprește. Leonida și Efimița se ridică. Rică e tot cu mîna la chipiu. LEONIDA: Sal'tare onorabile! GRUPUL și RICĂ: Să trăiți! LEONIDA: Bine frate, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
plimbă de jur împrejurul mesei, sfredelindu-i cu privirea pe tineri, în timp ce, nevăzută, Mary Jane desface prohabul și suge, pe rând, pula fiecărui candidat. Băiatul care va fi admis în academia militară trebuie să fie capabil să afișeze o ținută sobră, demnă, milităroasă în timp ce împroașcă gurița sălbatică și pricepută, devenită o veritabilă armă în dotarea lui Mary Jane. Zece luni. Incredibil. Pentru că, în tot acest timp, n-a trecut o singură zi - ba chiar un singur ceas - în care să nu mă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Tovarășă, dar noi așteptăm de azi dimineață. Când credeți că vom fi primiți? Atunci când tovarășul locotenentul major Bedniakov va avea nevoie de dumneavoastră, răspunde ea, cu o voce la fel de tăioasă ca și privirea ochilor negri din spatele ochelarilor. Cu mișcări țepene, milităroase, invită pe locotenentul Răducu într-o încăpere înaltă, spațioasă, cu pereți văruiți în alb, plini cu portretele membrilor biroului politic al PCUS. Latura din dreapta a camerei este acoperită cu fișete metalice. Unul dintre ele are ușa deschisă și înăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În fața ușii de la intrare? Le observă costumele impecabile, unul de culoare albastru deschis, ca porțiunile cu apă ale globului pământesc, celălalt Într-o nuanță palidă de lavandă, ca pastilele parfumate franțuzești? În mod sigur trebuie să le fi observat ținuta milităroasă, luciul puternic al pantofilor, cravatele țipătoare. Probabil că simțise contrastul dintre aerul Încrezător al tinerilor și cel al cartierului călcat În picioare, dar, indiferent ce a simțit ea În acel moment, reacția ei complexă a ajuns la mine sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de culoarea sângelui. Diwan-ul este și el într-un veșmânt opulent, iar Firoz, elegant, este în costumul de dimineață. Lângă ei, se află maiorul și doamna Privett-Clampe, el roșu ca o sfeclă, în uniformă albă, de mică ținută, ea la fel de milităroasă ca soțul, țeapănă, în rochia de vară. Cu toții le zâmbesc oaspeților. Când se apleacă să coboare din howdah, sir Wyndham le observă încălțămintea. Sub costumele rafinate, atât nababul cât și diwan-ul poartă papuci negri, obișnuiți. Cei care au dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Am iertat toți oamenii... care nu au fost corecți... cu mine. M-am iertat pe mine..., că nu cred că am fost eu... un om fără de păcate... L-am iertat pe tata, că a fost rigid cu mine, corect..., dar milităros rău... Nu, nu a fost militar. A fost inginer... A voit să ne facă pe amândoi... copii model, intelectuali model... A fost sever cu noi... În rest, corect. Nu ne-a prea lipsit nimic... Ne-a dat la școală... Poate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de reforma administrației valahe. Există chiar și o Unitate Centrală de Reformare a Administrației Publice, fapt pe care sunt sigur că nu-l cunoști (ignorantule în ale administrației valahe și a tendințelor care o muncesc!). Observi că titulatura este destul de milităroasă, nu e vorba despre un comitet sau de vreo comisie, ci de o unitate! Sesiunile de acest tip sunt foarte interesante, pentru că îmi permit să studiez un fenomen tehnic: administrația valahă, de care sunt și eu legat, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
bărbat solid, Îmbrăcat În cămașă. Căpitanul Barnes era unul dintre acei militari puși la punct, În prezența cărora Norman se simțea parcă prea gras și nelalocul lui. La circa patruzeci și cinci de ani, Hal Barnes avea ținută mândră și milităroasă, o expresie ageră, părul tuns scurt, o atitudine hotărâtă și o strângere de mână fermă, de politician. — Bun venit, doctore Johnson. Cum vă simțiți? — Obosit, răspunse Norman. — Sunt convins. Veniți din San Diego? — Da. — Așadar, vreo cincisprezece ore de zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ci, neapărat, pentru că întotdeauna a fost un adversar al oricărei forme de dictatură! Poate că ar fi sfîrșit-o încă în vremea Generalului dacă nu ar fi fost norocos. Norocul însemnînd atunci o poziție mult prea măruntă. Generalul văzînd lucrurile foarte milităros, nu privea decît la cîte trese poartă pe umăr un om ca să-l poată socoti însemnat sau nu, bun de luat în seamă ori de trecut cu vederea peste el. El și Serviciul său se aflau la început și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
palme. Danny deschise ochii și simți că privirea i se împăienjenește. Mal Considine zâmbi. Chiar are niște picioare superbe. Du-te și tunde-te, detectiv! Ne vedem la miezul nopții. *** Frizerul primarului Bowron îi modelă părul, transformându-i freza lui milităroasă într-una umflată și buclată, care îi schimba întreaga fizionomie. Înainte arăta exact a ce era: un anglo-saxon brunet, cu ochi negri, un polițist care purta peste tot costume sau sacouri și pantaloni de altă culoare. Acum arăta vag boem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a îngăimat Dumitru. ― Acum mergeți la poartă, unde veți afla la ce oră aveți trenul. Vă doresc drum bun. ― Mulțumim - au răspuns amândoi deodată. Un stânga-mprejur ușor poticnit și cei doi au pornit spre ușă, cu un „Să trăiți!” milităros, care părea nelalocul lui, pornit din gura celor doi îmbrăcați în sumane... Cum s-au văzut dincolo de ușă, au cercetat hârtiile, pentru a vedea unde se află unitatea la care au fost trimiși. ― Măi Todiriță, să știi că astăzi am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prin minune, a ajuns ochitorul grupei întâi din acest pluton. Dumitru avea mare răspundere pentru tot ce s-ar fi întâmplat în cadrul plutonului. Cel mai greu îi venea în afara orelor de instrucție, fiindcă atunci parcă nu mai putea să fie milităros ca pe câmpul de instrucție. Pregătirile pentru revista de front erau pe sfârșite. Activitatea devenise foarte amănunțit supravegheată de superiori. Totul viza ziua prezentării celor concentrați în fața comandantului. Și acest moment a venit!... Acea zi i-a întâmpinat cu o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
doar cu un tren, nu cu zece, câte sunt trecute pe tablă. Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră? ― Se vede treaba că îți place milităria ca la motan smântâna. ― De unde până unde am ajuns eu milităros, omule? ― N-ai ordonat tu: „Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră”? Parcă am fi îmbarcat un tun sau o baterie întreagă, nu alta. ― Da, da. Ai dreptate, m-o cam luat gura pe dinainte. ― Lasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]